La Groom Lake, în Nevada, S.U.A., se găseşte una dintre cele mai controversate baze militare americane din lume, numită Zona 51 (Area 51).
Martorii susţin că au văzut ieşind de aici în mod repetat noaptea obiecte zburătoare circulare de genul celor cărora le zicem OZN-uri. Oare militarii americani colaborează direct cu extratereştrii la proiecte strict secrete? De ce atât de mult mister pentru această bază secretă?
Cazul Claritei Villannueva a avut loc între 9-19 mai 1953. Martorii au fost doctorul în medicină Marianna Lana, primarul Arsenio Lascon, doi poliţişti, un judecător, mai mulţi jurnalişti etc.
Era o noapte furtunoasă de mai şi poliţia din Manilla (Filipine) se aştepta la probleme. Se anunţase o furtună şi plutea încordarea pretutindeni.
Sursă foto ziarul australian Barrier Miner, Broken Hill, 28 mai 1953.
O patrulă aflată în maşină, a primit un mesaj că în faţa unui bistro de pe plajă se crease o îmbulzeală. Poliţiştii s-au deplast în viteză acolo şi când maşina s-a oprit, au auzit un ţipăt înfiorător. Ei au văzut o tânără femeie care se rostogolea pe pământ ţipând: “Ajutor! Prindeţi-l! Ajutaţi-mă! Îmi este foarte rău, ajutaţi-mă!”
Dar nimeni nu a putut face nimic, deoarece femeia era singură pe sol în mijlocul unui cerc curios.
Spre stupefacţia lor au văzut apărând pe gâtul şi braţele femeii, urme de muşcături care sângerau. În fine, au luat-o pe biata fată înnebunită de panică şi au dus-o la secţie, unde au pus-o într-o celulă. Toată ziua, ea a plâns şi le-a spus: “Vă rog, îndepărtaţi-l. Nu-l mai pot suporta. Luaţi-l… Mă muşcă, voi muri!! “
Poliţia a chemat un medic, suspectând-o pe Clarita de a fi beată sau drogată. Dr. Marianna Lara, a privit-o o clipă, după care a declarat: « Este în criză epileptică. » A fost dusă în celulă, în pofida rugăminţilor tinerei de a nu fi lăsată singură. Câteva minute mai târziu s-a auzit un ţipăt teribil şi doi poliţişti au alergat să vadă ce se întâmplă. Ea le-a spus: “Acest lucru a revenit, a trecut prin ziduri. Are ochii enormi şi poartă o pelerină. Acest lucru poate fura orice! “
Poliţiştii au intrat în celulă, însă nu au văzut pe nimeni în afară de tânăra înspăimântată la culme. Încercând să o calmeze, au observat că urmele de muşcături au apărut din nou, fiind mult mai numeroase acum pe braţele Claritei. Poliţia l-a chemat pe primar şi încă o dată pe doctor. Când au fost cu toţii acolo, au căzut de acord că tânăra nu putea să-şi provoace de una singură muşcăturile, de exemplu de pe umeri şi în mijlocul spatelui…
În fine, totul s-a calmat şi fata a adormit. A doua zi ea a trebuit să apară în faţa judecătorului, acuzată că făcea “vagabondaj“. Dar, în momentul în care trebuia să se prezinte, ea a ţipat că “lucrul s-a reîntors“. Toată lumea a putut vedea apărând muşcături noi pe trupul său. Atacul a durat cinci minute cumplite după care fata a leşinat.
O jumătate de oră mai târziu, primarul Lascon, aflat acolo, i-a vorbit tinerei, umflată şi muşcată peste tot, apoi a chemat o ambulanţă care să o ducă la spital, unde a fost însoţită chiar de el-însuşi şi de doctoriţă. Dar în salvare, atacul a reînceput: de data asta erau “două creaturi identice“ care o muşcau pe Clarita Villannueva în timp ce martorii asistau neputincioşi la apariţia unor răni terifiante şi inexplicabile, pe gâtul şi mâinile sale. Totul a durat un sfert de oră.
Mai târziu, primarul a declarat că acest sfert de oră a fost cel mai lung din viaţa sa. Fapt straniu, imediat ce victima a ajuns la spital, nu s-a mai întâmplat nimic. Dar a fost păzită şi observată zi şi noapte. Peste şase săptămâni, a ieşit din spital vindecată, însă acoperită de cicatrice. Cauza lor rămâne învăluită în mister. “Nu vom şti niciodată ce i s-a întâmplat Claritei“, a spus dr. Lara. Chiar şi peste mulţi ani, cicatricele femeii au rămas.
Unde s-a dus sau se duce antimateria? Este una dintre marile enigme ale ştiinţei. Antimateria dispare, însă nu se ştie unde.
Accelerator de antiprotoni, CERN. Sursa foto just your average backyard low energy anti-proton accelerator, autor Tom Purvers, Toronto, Canada. Sursa Wikipedia.
Este comun admis de oamenii de ştiinţă că imediat după Big Bang, enorma cantitate de energie disponibilă în Universul nostru (există însă mai multe Universuri?) născut s-a transformat, conform celebrei formule a lui Einstein « E = MC2 », în cantităţi egale de materie şi de antimaterie.
Particulele şi antiparticulele fiind de aceeaşi masă dar încărcate opus ar fi trebuit să se anihileze în mod normal una pe alta, năvălind spre un univers plin de strălucire însă gol de materie.
Universul în care trăim astăzi este construit din materie şi niciun atom de antimaterie în stare naturală nu a putut fi descoperit. Antiparticulele nu sunt produse decât în timpul interacţiunii particulelor cosmice cu atmosfera terestră. Astfel, în 1933 au fost observaţi primii pozitroni (anti electroni de încărcătură pozitivă). Dispariţia antimateriei în Univers este deci o enigmă, căci Modelul Standard al fizicii particulelor nu pare să fie în măsură să explice asimetria care ar fi necesară între cantităţile de materie şi de antimaterie la începutul Universului pentru a reproduce ceea ce este observabil astăzi.
Oamenii de ştiinţă construiesc o nouă teorie dincolo de acest Model Standard care ar putea să elucideze această enigmă. Un mod de a aborda experimental problema este de a studia tranziţiile între mezoni Bs şi antiparticulele lor, mezonii anti-Bs. Aceste tranziţii sunt posibile pentru că aceşti mezoni sunt din punct de vedere electric neutrii. Frecvenţa tranziţiei lor, care este extrem de ridicată şi deci foarte dificil de măsurat, este un element cheie pentru a dezlega misterul.
Primele măsurători ale frecvenţei tranziţiei
Astăzi, se ştie în mod curent să se producă în laborator antiparticule. Astfel fascicole de protoni şi de antiprotoni sunt accelerate în tubul de vid al lui Tevatron, acceleratorul de la Fermilab şi pus în coliziune în două puncte ale circumferinţei sale, punctele zise de interacţiune, în jurul cărora au fost construite detectoarele a două experienţe numite DO şi CDF. Aceste experienţe sunt conduse de mari colaborări internaţionale, iar scopul lor este de a face un mare număr de măsurători de precizie care ar putea fi confruntate cu Modelul Standard şi cu posibilele sale extensii. În scopul de a urmări acest program ambiţios pe mai mulţi ani, numeroşi fizicieni şi ingineri au ameliorat detectoarele existente, dar au dezvoltat de asemenea, construit şi instalat noi mijloace de detectare.
Datele analizate de DO şi CDF corespund informaţiilor lăsate în detectoare de numărul mare de particule care s-au produs în timpul interacţiunii proton-antiproton la cele două puncte de interacţiune.
Între februarie 2002 şi ianuarie 2006, au avut loc mai multe zeci de mii de miliarde de interacţiuni proton-antiproton: un triunghi în linie ale acestor interacţiuni a redus unda de date a mai multe miliarde de evenimente interesante care au fost înregistrate pe benzi magnetice. Achiziţia unei asemenea cantităţi de informaţii a fost posibilă graţie excelentelor performanţe ale lui Tevatron şi a detectoarelor.
Graţie proprietăţilor speciale ale dezintegrării mezonilor Bs şi anti-Bs, mica fracţie de evenimente conţinând aceste particule a fost extrasă din masa celor care au fost înregistrate. S-a stabilit că frecvenţa tranziţiei între mezonii Bs şi anti-Bs este cuprinsă între 2700 şi 3300 miliarde de ori pe secundă. CDF a anunţat măsura acestei frecvenţe la o valoare de 2800 de miliarde de ori pe secundă cu o precizie inegală de 2%, măsură la care a contribuit direct grupul CDF al laboratorului fizic nuclear şi energii înalte al Universităţii din Paris. Aceste rezultate spectaculoase au fost posibile prin conjugarea unor caracteristici excelente ale ansamblelor de detectare de experienţe, remarcabilelor performanţe ale lui Tevatron şi a unei exploatări complete şi judicioase a tuturor acestor unelte şi ale unor mijloace de analize foarte elaborate. Măsurarea acestei frecvenţei constituie un adevărat tur de forţă prin precizia sa la cunoaşterea Modelului Standard. Valoarea obţinută este conformă cu cadrul acestui model şi indică deci că nu s-a reuşit încă să se atingă limitele. Această implică de a se utiliza un alt utilaj decât tranziţia mezonilor Bs pentru a pune în evidenţă sursa de asimetrie primordială între materie şi anti-materie.
Prin suprapunerea unui ansamblu de indicii se vor putea pătrunde misterele Universului.
Până nu demult, istoria stabilise faptul că China fusese descoperită de Marco Polo, ilustru călător veneţian din secolul XIII, prietenul lui Kubilai Han.
Foto MatthiasKabel, Sursă Wikipedia.
Dar iată că Marco Polo este surclasat, ca să spunem aşa, de legiunile romane, care au ajuns în Imperiul de Mijloc cu şapte secole înainte de el. Pentru a demonstra această teză din ce în ce mai răspândită, oamenii de ştiinţă atrag atenţia asupra aparenţei fizice a mai multor sute de locuitori din districtul Yongchang, din provincia Gansu, situată la peste 7000hm de Roma. Păr buclat sau ochi clari sunt elemente extrem de îndepărtatede profilul chinezesc tradiţional.
Ţăranii din regiune chiar îşi revendică ascendenţa latină! Numele unei localitaţi surprinde: botezată Liqian, aceasta ar putea însemna o declinare din vocabularul latin „legio” (legiune). Pista a fost studiată în 1955 de istoricul american Homer Hasenpflug Dubs care a citit textele lui Pliniu şi Plutarh, precum şi “Cartea hanilor din Est”. După el, punctul de plecare al epopeii romane în China începe cu campania lui Crassus (membru al primului triumvirat, împreună cu Cezar şi Pompei) împotriva parţilor, în anul 53 î.Ch.
Pentru a combate duşmanii Romei, Crassus a trecut Eufratul, dar campania sa a fost dezastruoasă: este ucis la Carrhae (astăzi în Turcia) şi legiunile sale romane scapă în Asia Centrală pentru a înfrunta strămoşii hunilor.
După 14 ani, atunci când luptătorii chinezi intră în capitala hunilor (azi Taşkent, în Uzbekistan), ei au întâlnit fortificaţii cunoscute doar de romani.
Printre prizonieri, se găseau şi vechi legionari de-ai lui Crassus.
La 6 mai 1950, s-a descoperit într-o turbărie din Tollund, în Danemarca un cadavru mumificat în mod natural al unui bărbat. Starea lui perfectă de conservare i-a uimit foarte tare pe oamenii de ştiinţă. La început, aceştia chiar au crezut că era vorba despre o moarte recentă, căci corpul avea încă, pe gât, funia cu care fusese spânzurat acel nefericit.
Dar graţie analizei polenului s-a determinat că omul de la Tollund a trăit în secolul IV î.e.n. şi părea să fi aparţinut unei populaţii germanice. Degetele lui erau intacte şi sugerau că nu practicase munci manuale şi că ocupa un înalt rang social. Funia cât şi alte detalii lăsau să se înţeleagă că murise în timpul unui sacrificiu uman. Avea între 30-40 de ani.
Prezenţa acestui bărbat, precum şi alte cadavre care se găseau în jurul lui au ridicat imediat numeroase semne de întrebare în rândul cercetătorilor. Unii au considerat că era vorba de un cult sacrificial dedicat zeilor fertilităţii sau fecundităţii (cuplul Freyr-Freyja la vikingi), în timp ce un studiu efectuat în Irlanda din 2003 pe acelaşi tip de cadavre a propus de a se vedea în aceste morţi urma unor ritualuri de regalitate.
Cadavrele ar fi fost depuse într-un teritoriu care marca frontiera domeniului regal. Istoricul roman Tacit a evocat sacrificiile umane practicate în timpul ceremoniei reînnoirii primăverii, asociându-le cu motivaţii religioase.
De câţiva ani însă, pe istorici îi bântuie ideea că pe malul lacului Iutlanda Moss, acum aproximativ 2000 de ani au avut loc sacrificii în masă.
Cine a realizat această cruzime? De ce au pierit acolo mii de oameni? A fost vorba despre două armate? Cine a câştigat? Cine erau aceşti oameni, de fapt?
În estul Iutlandei se continuă săpăturile. Pământul este plin de oase umane, de resturi de arme, topoare de luptă, scuturi şi lănci păstrate bine de mlaştină. S-au descoperit corpurile a peste 200 de bărbaţi, probabil luptători.
Pictură de Viktor Vasnetsov, sursă Wikipedia.
De aproape două luni se scot la lumina zilei de către arheologi resturile unei întregi armate, care a pierit la rândul său în mlaştinile de la Alken-Enge, lângă lacul Moss. Un colectiv internaţional de cercetători va încerca să afle cine erau aceşti oameni care au murit în condiţii atât de dramatice în trecutul nostru îndepărtat şi de unde veneau.
Relieful locului s-a schimbat de-a lungul timpului în mod repetat în cei două mii de ani care s-au scurs. Specialiştii cred că aici a avut loc o mare bătălie! Munca arheologilor se desfăşoară pe un perimetru de 40 de acrii, probabil chiar locul unde a avut loc presupusa bătălie din preistorie.
De la romanii ştim că nordul Iutlandului era locuit de tribul cimbrilor, care apoi s-a mutat în sud. Pentru a se apăra de ei, romanii au trebuit să construiască ziduri în sudul insulei Jylland.
Nu se ştie exact dacă este vorba de sacrificii umane în masă sau despre o adevărată bătălie. Tot ce ştim este că în turbăria de lângă lacul Moss din Danemarca, corpurile oamenilor decedaţi sunt admirabil conservate şi că au avut loc sacrificii umane în epoca Fierului. De asemenea, s-a stabilit că omul de la Tollund a consumat o masă specială pe bază de pâine înainte de a fi executat.
Irlanda este un pământ al misterelor. Patria sfinţilor şi savanţilor, ea se scaldă într-o atmosferă supranaturală, unde întâlnim megaliţi, ruine, castele, vestigii celtice, martore ale unui trecut păgân şi creştin care dorm în tăcere în peisaje de o frumuseţe aproape ireală şi sălbatică. Insule stâncoase sunt măturate de vânturi. Irlanda este mistică! Legendele sale hrănesc profund imaginaţia scriitorilor şi artiştilor. În inima acestei moşteniri folclorice, în frig şi obscuritatea miilor de galerii subterane care traversează ţara, se ascund fantome şi alte entităţi, aşteptând cuminţi ora lor pentru a veni să-i bântuie pe cei vii.
Clonmacnois
Pe drumul Dublinului, în comitatul Offaly, în centrul Irlandei, există Clonmacnois, un vechi loc cu morminte şi ruine monastice, pe malurile lui Shannon. Fondată în anul 548 de Sf. Kieran, aici a fost unul dintre cele mai imprtante centre artistice şi culturale ale ţării. Din acest mic oraş activ şi erudit, nu au mai rămas decât câteva biserici, două turnuri rotunde şi mai multe cruci celtice, cea mai cunoscută fiind crucea Scriiturii, împodobită cu scene biblice.
Clonmacnois este considerat ca primul sit creştin istoric în Irlanda, fondat de Sf. Kieran. Mânăstirea de aici a fost jefuită de vikingi şi normanzi de mai multe ori în decursul secolelor (7 sau 8). Englezii au încercat apoi să o demoleze. Au avut loc scene barbare: violuri, crime brutale, femei şi copii asasinaţi fără milă, clădiri jefuite şi arse… Dar locuitorii au rămas şi au reconstruit după fiecare jaf. În cimitir, este îngropat ultimul rege al Irlandei, Rory O’ Connor.
Mulţi spun că locul ar fi bântuit de sufletele celor care au murit pe aceste pământuri. În orice caz, este ceva magic.
Piatra elocvenţei
În sudul ţării, în comitatul Cork, cel mai vast din Irlanda, se găsesc numeroase cercuri din piatră sau « inelele zânelor », cum sunt denumite. Funcţia lor rămâne însă obscură: ritualuri magice, cult primitiv sau ceremonii druidice? Nimeni nu ştie exact. Cea mai celebră dintre pietrele din Cork este cea a Castelului de la Blarney. Conform legendei, ea ar avea puterea magică de a da harul elocvenţei oricui ar încerca să o îmbrăţişeze, cu capul în jos. Şi aceste locuri se spune că sunt bântuite, în special castelul, unde predomină o ambianţă stranie.
Proleek dolmen. Autor Jon Sullivan, sursa Wikipedia.
Datând din sec. XI, castelul de la Blarney este situat în orăşelul cu acelaşi nume din comitatul Cork, în sudul Irlandei. Distrus în 1446, el a fost reconstruit de Dermont Mc Carthy, regele Munsterului. În vârful castelului se găseşte o « piatră de elocvenţă », veche, cu puteri misterioase. În dreptul ruinelor, atmosfera este stranie şi te cuprind brusc frisoanele, un sentiment de opresiune. Conform mai multor ipoteze, piatra de elocvenţă care a adus notorietate castelului ar fi fost adusă în Irlanda, fie de profetul Ieremia, fie de cavalerii întorşi din Cruciade.
În parcul castelului, se găseşte Rock Close, o grădină de roci, cu proprietăţi magice, care are reputaţia de a fi bântuită de fantoma unui druid! Mai multe edificii, cu forme stranii, sunt asociate cu legendele mistice cum ar fi « Scara vrăjitoarelor », care trebuiesc urcate şi coborâte cu ochii închişi, pentru a vă realiza o dorinţă.
Strămoşii omului de Neanderthal s-au despărţit de ai noştri acum o jumătate de milion de ani, revelează două echipe de geneticieni care au aplicat două procedee de analiză materialului ereditar extras dintr-un os neanderthalian vechi de 38.000 de ani.
Concluziile studiilor lor complementare, bazate pe ADN-ul unei fosile găsite în 1980 în grota de la Vindija, în apropiere de Zagreb (Croaţia) şi publicate recent în două reviste ştiinţifice, Nature şi Science, sunt destul de concordante.
Dar mai ales, în pofida unei foarte lungi coabitări între strămoşii noştri şi oamenii de Neanderthal, studiile sunt unanime în a semnala că nu a fost detectată nicio urmă de amestec între specia noastră şi a lor, în ciuda marilor discuţii ştiinţifice.
Pentru prima echipă, linia care a condus la Homo neandertalensis s-a deosebit de cea de Homo sapiens acum 465.000-569.000 de ani, data cea mai probabilă fiind de ordinul de 516.000 de ani, în timp ce a doua echipă situează acest mare « divorţ » între 120.000 şi 670.000 de ani propunând ca cea mai bună estimare cifra de 370.000 de ani. Ultimul strămoş comun Neanderthal-omul modern incontestabil a trăit în urmă cu 706.000 de ani.
Grota de la Vindija, din apropiere de Zagreb, Croaţia. Autor foto Tomislav Kranjcic, Flickr, martie 2010, sursa Wikipedia.
Primul grup constituit de cercetătorii germani, americani şi croaţi conduşi de Svante Paabo, de la Institutul Maxplanck pentru antropologie evoluţionară la Leipzig (Germania), a analizat un milion de perechi de bază de ADN (acid dezoxiribonucleic, suportul eredităţii).
Aceşti oameni de ştiinţă au analizat prin secvenţă directă ADN-ul nuclear (cel al miezurilor celulare) ale acestui om preistoric. Termenul ADN nuclear este utilizat prin opoziţie ADN-ului mitocondrial şi transmis esenţial prin mamă şi mai puţin util pentru studii asupra evoluţiei. Până în prezent, numai acest tip de ADN a fost abordat la Neanderthal.
A doua echipă, americano-germană, condusă de Edward Rubin, care lucrează în două organisme californiene, Institutul de genomică al departamentului de Energie de la Walnut Creek şi Laboratorul naţional Lawrence Berkley, a recurs la o altă metodă, metagenomică, care permite de a compara mai mulţi genomi între ei.
Într-un comentariu publicat în Nature, doi biologişti neo-zeelandezi, David Lambert şi Craig Millar, salută această muncă de asemenea pentru că a dat naştere la o adevărată genomică a vehiculului, considerată până aici ca pur SF avându-se în vedere marea degradare a unui ADN atât de arhaic. Cele două articole îi vor face să tacă pe sceptici, estimează ei.
În schimb, dezbaterea privind Neanderthalul însuşi, primul om preistoric descoperit pentru ştiinţă acum 150 de ani, în 1856, în Germania, nu s-a încheiat.
Cine erau aceşti oameni bondoci care au domnit timp de sute de mii de ani asupra Europei şi Asiei occidentale, cum de au ştiut să înfrunte rigorile erelor glaciare şi să supravieţuiască foarte mult timp pentru ca apoi să se stingă, probabil acum 30.000 de ani, în condiţii absolut enigmatice?
Nu se ştiu prea multe despre ei. O singură certitudine avem: erau diferiţi de noi. Neanderthalienii erau vânători excelenţi şi deţineau o bogată cultură intelectuală şi materială.
La 9 februarie 1856, The Illustred London News, a raportat o stranie descoperire făcută în Franţa: “Săpând un tunel de cale ferată între St. Dizier şi Nancy, s-a găsit un liliac gigantic de 3, 22 m. Animalul era negru, a scos un ţipăt groaznic,înfiorător şi a murit. “
Eudimorphodon ranzii, muzeul de ştiinţe naturale din Bergamo, Italia. Foto de Luigi Chiesa. Sursă Wikipedia.
Un savant local l-a indentificat ca un pterosaur preistoric. Rocile unde a fost descoperit animalul datau de peste un milion de ani. Gaura din rocă corespundea exact corpului animalului. În 1964, a fost formulată o ipoteză: “Era vorba probabil de un caz de hibernare al unui animal care se hrănea cu apa extrasă din roci.”
Arheologii au descoperit fosilele unui umanoid în Spania vechi de 13 milioane de ani. Acesta prezintă caracteristicile omului şi ale maimuţei şi ne face să credem că evoluţia maimuţei către om a avut loc în Europa şi nu în Africa.
Craniu de Homo rhodesiensis datat a fi trăit între 300.000 și 125.000 ani în urmă. Foto de Gerbil, sursă Wikipedia.
Îngerii există cu adevărat? Piloţii unor avioane de vânătoare americane înclină să creadă, după ce s-au confruntat recent cu apariţia stranie a unor entităţi zburătoare asemănătoare îngerilor.
Ascultaţi-le cu atenţie mărturisirile, sunt interesante şi ne pun serios pe gânduri.
În sudul Italiei în regiunea Puglia, în apropiere de Bari se găseşte un edificiu cu adevărat remarcabil, numit Castel de Monte, un castel medieval situat pe dealul Murge şi chiar în mijlocul câmpiei, care este vizibil de la câţiva kilometri distanţă. A fost ridicat din ordinul lui Frederick al II-lea de Hohenstaufen, în jurul anului 1240, reprezentând un centru de control al teritoriului şi un simbol al puterii, ceea ce a amplificat aura lui de mister.
Nu avea nicio funcţie militară deoarece se află în plină câmpie, pe un deal descopeit şi nu reprezintă un punct strategic, nu a fost folosit ca cetate! În plus, fantele lui sunt prea strâmte pentru a fi fost folosite şi nu există niciun amplasament pentru garnizoane de soldaţi, bucătărie şi tot ceea ce ar trebui pentru a deservi o fortăreaţă.
Oamenii de ştiinţă cred că mărimea acestei clădiri misterioase şi trăsăturile care o compun sunt ca o sinteză ale cunoştinţelor matematice şi astronomice ale epocii. Se pare că Frederick al II-lea nu l-a amplasat la întâmplare în acest loc. Castelul este situat la jumătatea distanţei dintre catedrala de la Chartres şi Marea Piramidă, pe aceeaşi axă şi având în vedere că acesta este cel mai recent monument dintre cele trei, locaţia lui a fost aleasă în mod intenţionat.
În plus, există o figură simbolică puternică de opt recurente de-a lungul castelului. Planul edificiului este octogonal şi comportă opt turnuri, şi ele de o formă octogonală.
Ferestrele dau spre o curte interioară octogonală, cu un bazin în centru de opt laturi. În interiorul şi exteriorul castelului se găsesc statui reprezentând flori grupate mrereu în grupuri de câte opt, ale căror petale sunt tot de opt la fiecare!
Există, de asemenea, similitudini cu catedrala din Chatres în termeni de proporţie cât şi cu Marea Piramidă. Ce legătură misterioasă există oare între aceste trei monumente? Oamenii de ştiinţă cred că unele părţi ale castelului au fost calculate în colţi egipteni.
Recent recunoscut ca fiind unul dintre cele mai avansate observatoare astronomice din acele timpuri, este posibil ca de la acest castel să se poată observa toate constelaţiile vizibile ale cerului în toate sezoanele. Echinocţiile şi solstiţiile sunt, de asemenea, indicate prin jocul de umbre în curte şi în diferitele săli ale castelului.
Sursă foto: Wikipedia
Sălile castelului, despărţite prin urme trasate între vârfurile a două octagoane concentrice, iau forma unor trapeze.
De două ori pe an, la 8 aprilie şi la 8 octombrie, soarele trece prin ferestre pentru a ilumina o sală unde există o pictură reprezentând o metaforă despre care se crede că este ferilizarea pământului de către soare.
Uşa din faţă a casatelului este decorată cu două scuplturi de lei de o parte şi de alta a sa. Cel din stânga priveşte la dreapta şi cel din dreapta priveşte la stânga. Privirile lor fixează spre orizont locaţia răsăritului soarelui în timpul celor două solstiţii.
Dar cercetătorii sunt intrigaţi de multe alte mistere, cum ar fi reprezentarea lui Baphomet cu mai multe chei la anumite săli. Clădirea aceasta are multe mistere ale căror sensuri ne scapă. Însuşi Frederick al II-lea a fost un personaj extrem de controversat în epoca lui. Papa Grigore al XI-lea l-a caracterizat ca pe un antichrist, Stupor Mondi, adică uimitorul lumii, considerându-l transformatorul lucrurilor. Împăratul Frederick al II-lea a scris o carte despre şoimi, care a avut o oarecare răspândire datorită interesului manifestat de oamenii din acea vreme faţă de acest sport nobil.
El a făcut o impresie profundă contemporanilor lui. În politică, marele monarh a fost duşmanul înrăit al marilor vasali italieni. Era aşa de preţuit încât la un moment dat, chiar se aştepta revenirea sa după ce murise! Suveranul era foarte erudit (ceea ce era foarte rar în acea perioadă), vorbea curent şase limbi (latină, greacă, normandă, siciliană, arabă şi germană), era fascinat de ştiinţe şi primea curent la curtea lui numeroşi savanţi din lumea întreagă, cât şi alchimişti sau poeţi. A fost educat de un medic arab şi a trăit în special în Sicilia, unde Papa l-a acuzat, nu fără motiv, de a avea un harem.
A reuşit să fie excomunicat de două ori şi a condus a şasea cruciadă, cu forţe simbolice de 3.000 de oameni şi fără a vărsa un strop de sânge, a reuşit să-şi facă prieten pe duşmanul lui, sultanul Al Kamel care a redat Ierusalimul pentru zece ani creştinilor, prin Tratatul de la Jaffa. A devenit regele Oraşului Sfânt în 1229.
A fost fascinat de cultura arabă şi a avut o mare deschidere faţă de artiştii şi savanţii cu care era contemporan. Scopul lui era de a reconcilia Occidentul cu Orientul şi aproape a reuşit dar a fost chemat de urgenţă în Italia.părăsind definitiv Asia.
Vă priviţi viitorul sentimental cu mult optimism şi chiar aveţi şanse să găsiţi ceea ce căutaţi. Mai ales că banii nu vă lipsesc şi nici norocul.
Dar optimismul dvs. se manifestă şi în activitatea de zi cu zi. Sunteţi vigilent, eficient şi susţinut de şefi şi de anturaj. Faceţi proba încrederii şi succesul nu vă va ocoli. În familie, vă bucuraţi de atenţie şi de preţuire.
Taur (21 Aprilie – 21 Mai)
Astrele vă protejează în iubire, aşa încât trebuie să profitaţi. Veţi avea o întâlnire importantă, care v-ar putea destabiliza puţin. Vă bucuraţi de elanuri sentimentale şi de succes financiar.
La serviciu, veţi dispune de un aliat neaşteptat şi vă veţi consolida situaţia. Trebuie să aveţi însă mai multă răbdare. Vă plictisiţi cam repede şi riscaţi să faceţi multe greşeli. Nu tentaţi unor tentaţii… Vă paşte un conflict.
Gemeni (22 Mai – 21 Iunie)
Cu mult curaj, pulverizaţi toate obstacolele care v-ar putea despărţi de persoana iubită. Iubiţi intens şi fără complexe. Gestionaţi cu multă eficacitate banii şi prietenii şi vă bucuraţi de multe favoruri.
Evitaţi să vă băgaţi în prea multe afaceri, pentru că riscaţi să le încurcaţi. Fiţi mai atent la detalii. Partenerul este puţin cam supărat pe dvs. şi ar fi bine să vă gândiţi mai mult la asta.
Rac (22 Iunie – 22 Iulie)
Succesele dvs. sentimentale vor creşte în această perioadă. Seduceţi uşor şi aveţi mult umor. Comunicaţi eficient. Dar vă creaţi şi multe antipatii.
Vă complicaţi viaţa pe plan profesional şi aveţi câţiva rivali declaraţi. Nu-i atacaţi, dar fiţi mereu pe fază. Arătaţi-vă cât mai înţelegător cu putinţă şi mai ales nu abuzaţi de autoritatea dvs.
Leu (23 Iulie – 23 August)
Trăiţi multe momente de tandreţe şi de complicitate, în principal dacă sunteţi căsătorit. Iubirea este acum în centrul preocupărilor dvs. Profitaţi de libertate. Puteţi face nişte tranzacţii financiare reuşite.
La serviciu, fiţi însă vigilent, căci un conflict ar putea izbucni cu unul dintre superiorii dvs. Nimic serios, dar nu-l neglijaţi. Atenţie şi la partener, care s-a cam îndepărtat de dvs.
Fecioară (23 August – 23 Septembrie)
Nu este cazul să aspiraţi la armonie sentimentală! Nu în această lună! Iubiţi tensiunile în cuplu însă faceţi apoi toate eforturile pentru a linişti situaţia. O mică călătorie ar fi totuşi utilă pentru descreţirea frunţilor…
Organizaţi-vă mai bine eforturile la locul de muncă. Şefii vă urmăresc îndeaproape şi plănuiesc o avansare, o stimulare necesară şi meritată de dvs. În familie,s sunteţi constructiv şi foarte activ.
Balanţă (24 Septembrie – 23 Octombrie)
Sunteţi fidel, creativ, înţelegător şi plin de iubire. Trăiţi mari momente de înplinire pe plan sentimental şi vă bucuraţi din plin de viaţă. În cuplu, domneşte armonia.
Aveţi tot ce trebuie pentru a fi apreciat la locul de muncă iar şeful dvs. vă apreciază enorm. Se plănuieşte o schimbare indispensabilă activităţii dvs., din care veţi avea numai de câştigat. În familie, sunteţi preţuit.
Scorpion (24 Octombrie – 22 noiembrie)
Nimic mai rău decât momentele de intimitate pentru a vă deschide inima! Simţiţi nevoia de a vă apropia de partener însă resimţiţi răceala acestuia. Totuşi, nu cedaţi.
La serviciu, este momentul de a vă pune lucrurile la punct. Urmăriţi o schimbare esenţială şi vreţi un alt loc de muncă. Probleme de sănătate cu un membru din familie. Griji şi temeri. Partenerul nu pare să vă înţeleagă.
Săgetător (23 Noiembrie – 21 Decembrie)
O decepţie sentimentală nu ar fi imposibilă. Dar acest eveniment nu va căpăta proporţii exagerate. Vă găsiţi rapid echilibrul psihic graţie astrelor. Problemele financiare nu vă lasă în pace. Căutaţi un ajutor.
Vă simţiţi mai sigur pe sine şi gata de a înfrunta orice proiect fabulos. Totuşi, aveţi duşmani şi aceştia nu stau. Aveţi grijă! Partenerul pretinde mai multă dragoste şi atenţie din partea dvs.
Capricorn (22 Decembrie – 20 Ianuarie)
O întâlnire cu o persoană iubită vă pune pe jar şi vă destabilizează. Alergaţi după senzaţii tari. Aveţi unele probleme cu banii şi încercaţi diferite rezolvări.
Vă gândiţi mult la viitorul dvs. profesional şi la carieră. Dar anturajul nu vă prea ajută sau nu vă înţelege perfect. Comunicaţi mai eficient şi înteţiţi-vă contractele. Partenerul vă susţine. În familie, totul merge bine.
2019 horoscop bleu
Vărsător (21 Ianuarie – 19 Februarie)
Ocaziile de a trăi o aventură vor fi numeroase în această perioadă. Rezistaţi cu greu tentaţiilor devastatoare. Dacă cedaţi, culpabilitatea riscă să vă destabilizeze puţin. Pe plan financiar, nu aveţi probleme.
Şeful vă apreciază şi vă propune ceva de nerefuzat. Vă bucuraţi de stima sa şi a colectivului, însă şi de a familiei. Vor exista totuşi unele tensiuni, care se vor rezolva în mod fericit.
Peşti (20 Februarie – 20 Martie)
Sunteţi plin de pasiune şi parcă dezlănţuit. Iubirea vă invadează şi vă dedicaţi ei cu trup şi suflet. Este o adevărată explozie de sentimente!
La serviciu, lucrurile se complică şi trebuie să fiţi pregătit pentru orice fel de schimbare. Nu vă judecaţi prea aspru şefii. Abţineţi-vă de la critici şi sugestii. Fiţi atent însă la detalii.
La o adâncime de 100 de metri în craterul Patomskiy, oamenii de ştiinţă ruşi au făcut o senzaţională descoperire: un cilindru elipsoidal uriaş, de 600 de metri, provenit probabil de la prăbuşirea unei nave extraterestre. Sau poate fi vorba chiar de navă în-sine!
Se spune că în jurul craterului există semne de radiaţii. Prăbuşirea navei ar fi avut loc 1908, odată cu fenomenul Tunguska.
Oamenii de ştiinţă ruşi au demonstrat că nu este vorba de resturile unui meteorit sau asteroid ca urmare a unui impact cu solul planetei noastre.
În 1915, s-a declarat o epidemie ciudată la nivel mondial, în special în Europa și America. Pacienții prezentau simptome neliniştitoare: sufereau de febră mare, aveau dureri de cap intense şi vederea li se înceţoşa. Sau aveau tulburări dramatice ale stării de spirit și somnului. În timp ce unii deveneau violenţi şi impulsivi, alții prezentau o stranie stare de comă şi de letargie.
Persoanele atinse de această boală în forma sa severă aveau aspectul de zombi: faţa lipsită de orice expresie, mișcările lente și dezordonate. Noţiunile de timp și spațiu le erau grav afectate. Rătăceau fără țintă și se loveau de obstacole. Unele descriau un cerc, continuu, până-şi pierdeau echilibrul.
Boala îi intriga pe medicii care se luptau să o explice. În 1917, doi neurologi au ajuns însă să înțeleagă această boală. Primul era francez și se numea Jean-René Cruchet (1875-1959), celălalt era un austriac pe nume Constantin Von Economo (1876-1931). Boala care a făcut să-şi reducă victimele la starea de zombi este encefalita letargică, o afecţiune neurologică similară cu Parkinson. Este o boală virală provocată de un virus similar cu virusul herpes.
Sursă foto: Wikipedia
De asemenea, este desemnată prin termenul „boala lui Von Economo- Cruchet” sau „boala somnului european”.
La apogeul epidemiei, encefalita letargică a omorât 5 milioane de oameni. Camerele de așteptare ale medicilor arătau ca nişte scene suprarealiste: bolnavi apatici, dezorientaţi, pradă comportamentului irațional, care îşi așteaptau rândul.
O treime dintre pacienţi au murit repede după debutul primelor simptomelor. Alții au supraviețuit, dar au păstrat sechele ireversibile: tulburări al orientării și memoriei, tremurat, probleme cu somnul.
În 1926, epidemia s-a oprit brusc! Nici astăzi nu este îndeajuns de cunoscută.
Conform istoricului Laurie Winn Carlson, vânătoarea vrăjitoarelor practicată în Noua Anglie în 1690 şi care a dus la faimosul proces al vrăjitoarelor din Salem, a avut ca punct de plecare cazuri de encefalită letargică.
Donald Trump, președintele ales al SUA, atribuie disensiunile recente cu Moscova „vânătorii de vrăjitoare” din cauza anchetei pe care o desfășoară FBI privind alegerile prezidențiale din 2016.
Sursă foto: www.kremlin.ru, Wikipedia.
El a declarat: „Relațiile noastre cu Rusia nu au fost NICIODATĂ atât de rele de atâția ani datorită stupidității SUA și acum, vânătorii de vrăjitoare”, a scris pe Twitter, rețeaua socială americană, Donald J. Trump.
Matilda este o pisică celebră. Motivul? Matilda suferă de o boală rară, care face să arate ca un extraterestru …!
Deși la prima vedere, am putea crede că imagini cu această pisică sunt retuşate în montaje grotești realizate cu Photoshop, nu este adevărat. Pisica Matilda are de fapt doi ochi mari şi negri, care-i dau un aspect extraterestru, deoarece suferă de luxația cristalinului.
Cu toate acestea, particularitate sa ciudată este cauzată de o boală rară cunoscută sub numele de dislocarea cristalinului, o deplasare completă a obiectivului din poziția sa normală, adică în spatele irisului. În ciuda bolii, medicii veterinari au spus că Matilda nu suferea, era sănătoasă, dar din păcate, viziunea ei se încețoșează pe zi ce trece.
O filmare efectuată la 15 octombrie 2013 la orele 19:36 în comuna San Miguel en Santiago din Chile de Franco Jimenez prezintă sunete stranii şi intermitente, cu adevărat terifiante şi care-ţi dau fiori reci.
Din păcate, nimeni nu le poate explica! Orice presupunere este utilă… Despre ce poate fi vorba?
Acest website foloseste cookie-uri proprii si ale tertilor pentru a furniza vizitatorilor o experienta mult mai buna de navigare si servicii adaptate nevoilor si interesului fiecaruia. AcceptăRespingeCitește mai mult
Politică de cookie-uri
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these cookies, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may have an effect on your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
La Groom Lake, în Nevada, S.U.A., se găseşte una dintre cele mai controversate baze militare americane din lume, numită Zona 51 (Area 51).
