Noțiunea de viață este prezentă în hieroglifele egiptene de fonograma Ânkh. Obiectul reprezentat de acest simbol nu este identificat în mod clar, dar elementul central este un nod.

Au fost prezentate diferite propuneri: catarama sandalei, centura, prepuțul, vertebra bovinelor, deschiderea de sus a unui articol de îmbrăcăminte etc. Acest acronim este folosit pentru a scrie cuvântul „viu“ și substantivul „viață.“

Faraon purificat de două curente de apă, reprezentat ca o succesiune de glife Ânkh și Ouas (viață și putere). Templul lui Kom Ombo. Autor foto Remih, sursă Wikipedia.

De-a lungul civilizației egiptene, Ânkh este reprezentat ținând în mâini zeii sau oferta regelui prezentând nările ca „suflul vieții“. Această viață este puterea benefică a soarelui și a apei.

De asemenea, în multe scene, razele de lumină ale soarelui sau izvoarele sunt reprezentate printr-un șir de acronime ânkh. În perioada Amarna, razele lui Aton, discul solar, se încheiea cu mâinile mici, care ofereau viață lui Akhénaton. Una dintre cele mai vechi reprezentări ale simbolului ânkh este o tavă de ofrandă din perioada protodinastică (sfârșitul mileniul IV înainte de Christos), în prezent conservată în Muzeul Metropolitan din New York. Tava dreptunghiulară combină inițialele Ka (energia vitală), reprezentate prin două brațe îndoite care dețin un nod ânkh.

În acest artefact sunt astfel asociate ideile de viață și principiul care permite menținerea sa, și anume, forța conținute în produsele alimentare și băuturi.  Un codicil intitulat Educație pentru Merikare (scris în jurul anului 2.1000 î.e.n.) ne spune că zeul creator a stabilit universul și suflarea vieții pentru rasa umană.