Cei mai mulți istorici consideră sărbătoarea tradițională păgână de Halloween ca o moștenire de Samhain, o sărbătoare care avea loc la începutul toamnei în lumea celtică și care reprezenta pentru ei un fel de a sărbători noul an.
În timpul protoistoriei celtice, a existat o sărbătoare religioasă – Samhain în Irlanda, Samonios în Galia – care a avut loc sub autoritatea druizilor, timp de șapte zile: ziua de Samhain ea- însăși și trei zile înainte și după.
Este o petrecere de închidere pentru anul care a trecut și de deschidere a anului viitor.
Timpul în care are loc sărbătoarea de Samain este cea a lui Sidh (cealaltă lume), ușor confundat cu cel al umanității. Noaptea de Samain nu aparține nici anului care se termină, dar nici celui care începe.
Sărbătoare este o perioadă închisă în afara timpului. Este perioada în care oamenii pot comunica cu oamenii din cealaltă lume (este vorba despre demonii sau zeii lui Tuatha De Danann, adică oamenii zeiței Dana).
În această noapte de închidere, galii aveau obiceiul de a practica o ceremonie în scopul de a se asigura că noul an care va veni va fi benefic pentru ei. Prin tradiție, stingeau focul în vetrele lor și se adunau într-un cerc în jurul focului sacru al altarului, unde focul era de asemenea stins pentru a preveni pătrunderea spiritelor rele în sat.
După ceremonie, fiecare gospodărie primea jăraticul încă fierbinte pentru a reaprinde focul în vetrele lor și pentru a proteja astfel familia de pericolele care vor veni.
Dar sărbătoarea druidică de Hallowen a dispărut din Irlanda în secolul al V-lea, odată cu apariția unei noi religii, creștinismul.