În mitologia Mesopotamiei, Humbaba era demonul păzitor al pădurii de conifere unde locuiau zeii. Această sarcină i-a fost încredințată de zeul vântului și al muntelui cel mare Enlil. Aspectul său înfricoșător și armele supranaturale, 7 fulgere în versiunea veche a epopeeii lui  Gilgamesh sau 7 haine magice în versiunea din Ninive au permis altor demoni fugari să fugă.

Demon Humbaba, gardianul pădurii de cedrii. Teracotă din mileniul II î.e.n. (Muzeul Luvru). Sursă Wikipedia, Rama.

Este posibil ca figura demonului Humbaba să fie inspirată direct de zeul elamit Humban, țara pe care o păzea și care corespunde destul de bine teritoriului Elamului (țară montană situată în sud-estul platoului iranian și împrăștiată cu copaci coniferi).

Ca și demonul Pazuzu (cel care combătea anumite boli, în special de care sufereau femeile), imaginea lui Humbaba a fost distribuită ca amulete de protecție. Fața lui Humbaba a inspirat ființele fantastice rele numite gorgoane din Grecia antică.

În timpul unui episod al epopeeii lui Gilgamesh, Gilgamesh și Enkidu s-au aventurat în pădurea de cedrii pentru a-l ucide pe Humbaba. Alertați de prezența lor, Humbaba i-a întâmpinat repede. Se pare că îi cunoaștea pe cei doi agresori și încearca să-i descurajeze luându-i prin surprindere.

Gilgamesh s-a speriat, dar Enkidu s-a confruntat cu demonul. Ei au fost ajutați în lupta lor de către zeul Shamash (numele akkadian al zeului Soare). Învins, Humbaba l-a implorat pe Gilgamesh să-l lase în viață, dar Enkidu l-a îndemnat pe Gilgamesh să-l ucidă, ceea ce va face, imediat după ce Humbaba a avut timp să mormăie o ultimă vrajă. Cei doi câștigători s-au întors la Nippur cu cel mai mare cedru al pădurii și cu capul demonului Humbaba.

Moartea lui Humbaba și cea a taurului ceresc trimis de Ishtar va avea ca efect atragerea mâniei zeilor asupra celor doi eroi, în special asupra lui Enkidu: brusc lovit de pierdera energiei, a murit la scurt timp după întoarcerea la Uruk.