sâmbătă, 10 mai, 2025
Banner-300x150-Strega
Banner Segra Media 300x150
Banner 300x150 Vrajitoare Romania Israel1
Vrajitoare - Vrăjitoarea Morgana
Banner 1050x250 Anastasia Venus
Acasă Blog Pagina 112

Hotelul fantomă Salto del Tequendama din Columbia

0

Nu departe de Bogota, capitala Columbiei, în departamentul Cundinamarca se găseşte un loc magnific, cu o cascadă de 132 metri înăţime: El Salto de Tequendama.
Conform legendei, comunitatea pre-columbiană Chibcha a fost pedepsită de divinitatea cu barbă Bochica pentru multiplele sale excese. Întreaga zonă a fost apoi inundată până ce zeul s-a milostivit şi a apărut pe curcubeu pentru a elibera apele, creând astfel o cascadă magnifică.
Acest fenomen natural spectaculos a atras mult timp turiștii.
În 1920, aici s-a construit un hotel frumos amplasat chiar în apropiere de cascadă, beneficiând de vederi minunate pentru care era destul de apreciat.

hotel columbia
Dar pe măsură ce anii au trecut, apele râului Bogota au devenit din ce în ce mai poluate iar locurile au rămas pustii. Hotelul şi-a închis porțile în anii ’90 și luxul a lăsat treptat locul unei atmosfere fantomatice care, în mod paradoxal, acum tinde să readucă turiștii, însă din alte motive. Frumusețea naturală a cascadei adaugă un farmec înfiorător proprietăţii abandonate şi care îţi dă fiori.
Cufundat în ceață, fostul hotel Salto del Tequendama este acum bântuit de sufletele celor care s-au sinucis aici, se spune. Mulţi s-au aruncat în gol, o ultimă călătorie spre lumea de Dincolo…
Dar legendele susţin că în timpul cuceririi spaniole, ţăranii au procedat la fel pentru a scăpa de cotropitorii conchistadori. Se mai spune că unii dintre ei ar fi avut şansa de a se transforma în vulturi înainte de a atinge valurile tumultoase ale Bogotei!

Fenomene paranormale în insula Wight

1

Insula Wight, situată pe coasta de sud a Angliei, în Marea Mânecii, are o suprafaţă de numai 380 de km pătraţi şi aproximativ 140.000 de locuitori. Este cea mai mare insulă a Angliei şi esteclasată ca fiind printre cele mai bântuite din lume.
Romanii credeau că ea este cheia de intrare în Britannia. Mai târziu, după căderea Imperiului Roman, insula a fost invadată de iuteii din Danemarca, veniţi pentru a o coloniza.

Insula Wight
Insula Wight Sursă foto: Wikipedia

Regina Victoria a apreciat-o în mod deosebit şi a cerut să se construiască pe această insulă, în 1847, o reşedinţă regală situată la East Cowes, botezată Osborne House, unde suverana a murit în 1901.
Dar insula Wight a fost scena a nenumărate povești cu fantome. De pildă vizitatorii casei Northwood, situată în orașul-port Cowes, aud sunete ciudate în mod regulat în clădire: se cred că ar fi fantoma lui Henry, un contrabandist celebru și teribil. În subsol, se aud extrem de des rostogolindu-se butoaie de contrabandă, deşi nimeni nu s-a întâlnit încă cu fantoma lui Henry. Cu toate acestea, unii vizitatori se întorc din subsolul imobilului traumatizaţi profund şi jurând că l-au văzut și auzit pe faimosul bandit, mort de foarte mult timp.
În cătunul Bouldner, aflat pe coasta de vest a insulei, înainte de căderea noapţii, navighează o ambarcaţiune cu trei catarge. Nava fantomă nu se abate niciodată de la traiectoria sa, distrugând totul în cale. Pe puntea principală nu se zăreşte însă niciun suflet viu, cu toate că unii pescari spun că au auzit voci de pe punțile inferioare. Când se lasă amurgul, pescarii de pe insula Wight se grăbesc pentru a acosta în cel mai apropiat port.
O altă locaţie intens bântuită este sătucul Downend. Aici pare să domnească fantoma lui Michael Morey, spânzurat în 1735 pentru uciderea fiului său cel mic. El bântuie străzile cu toporul în mână … Iar dacă ar fi să dăm crezare legendei, ucigașul fără chip aleargă nopţile de colo colo, în căutare de sânge proaspăt, asemeni unui vampir.
Un loc sinistru de pe insulă este considerat conacul Billingham. Aici, vizitatorii ar fi descoperit fantoma unui călugăr mort. În plus, în sălile și camerele acestei clădiri înfiorătoare, şi-au stabilit reședința multe fantome, se pare.
În 1649, aici a fost prins de către duşmanii regelui Carol I, care apoi a fost judecat și executat. Astăzi, capul acestuia pluteşte peste culoare, zic oamenii cu groază în suflet…
Un alt fenomen care bântuie în acest conac este precedat de mirosul de crini: un amant necunoscut ucis într-un duel, parcurge în zadar prin încăperi, în semn de doliu pentru dragostea pierdută.
Există şi o explicație metafizică pentru misterele paranormale care privesc insula Wight. Pentru mulți dintre experții consultați, aceste fenomene paranormale se datorează numeroaselor linii telurice care traversează insula și constituie o legătură între energia mistică și universul material.

Dormitorul bântuit al lui Lincoln

0

Dormitorul lui Lincoln este o cameră care se află la etajul 2 al Casei Albe și care face parte dintr-un set de camere care include Salonul lui Lincoln și Baia lui Lincoln.
A fost numit aşa după numele preşedintelui american asasinat Abraham Lincoln care l-a folosit ca birou. Încăperea a căpătat reputaţia de a fi bântuită de fantome.
Camera este utilizată de președinții Statelor Unite drept cameră de oaspeți și pentru a-şi onora susţinătorii politici. Este mobilată în stil victorian de la renovarea acesteia de către Harry S. Truman. Unele piese de mobilier au fost folosite sub președinția lui Lincoln (dar sunt anterioare acesteia), în special canapeaua și trei scaune asortate, două fotolii și patru scaune din cabinetul lui Lincoln.

birou Lincoln
Sursă foto: Wikipedia

Punctul central al camerei este patul lui Lincoln, un pat din lemn de trandafir care are 8 picioare şi o bordură mare, care ar fi fost cumpărat de către soţia preşedintelui, Mary Todd Lincoln ( o femeie nervoasă şi foarte critică de obicei) atunci când s-a ocupat de decorarea încăperii. Probabil că patul nu a fost niciodată folosită de Lincoln, ci mai degrabă de succesorii săi.
Când era președinte Abraham Lincoln, camera a fost folosită ca biroul său personal și ca sală de reuniune a Cabinetului prezidențial (toţi președinții din 1830-1902 au folosit încăperea în acest fel, până la construcţia aripei de vest a clădirii în 1902).
Sub președinția lui Lincoln tapițeria și covorul erau de culoare verde închis. Biroul se prezenta într-o anumită dezordine cu pereții acoperiți cu hărți ale Războiului Civil, ziare stivuite pe birou și pe mese și o cantitate mare de scrisori și de cereri individuale, precum şi două coșuri mari, adesea pline până sus.
Acest birou mai are o semnificaţie istorică excepţională: aici, preşedintele Abraham Lincoln a semnat Proclamaţia de emancipare a sclavilor la 1 ianuarie 1863. Unele surse indică în mod fals faptul că președintele Lincoln a murit acolo! De fapt, el a murit într-una din camerele private de la un etaj inferior.
În 1902, când colaboratorii președintelui s-au mutat în aripa de vest a Casei Albe, nou construită, camera a fost botezată „Camera Albastră”. Iar când interiorul Casei Albe a fost reconstruit în întregime sub Truman, camera a fost refăcută și dedicată președintelui Lincoln.
Ea a fost redecorată de mai multe ori în ultimii 50 de ani, în special în timpul renovării conduse de Jacqueline Kennedy, dar întotdeauna în stil victorian.
În 2004, Casa Albă a refăcut culorile camerei în stil victorian. Camera lui Lincoln a suferit o nouă renovare, sub președinția lui Bill Clinton. Ea a fost, de asemenea, cunoscută mai mult publicului, servind drept cameră pentru prieteni și susținătorii politice ai președintelui american. A suferit o nouă renovare sub preşedinţia lui George W. Bush.
În multe cazuri, vizitatorii dormitorului lui Lincoln afirmă că l-au văzut pe fostul preşedinte american Lincoln uitându-se pe fereastră, observând un câmp de luptă invizibil (fereastra are vedere spre peluza din sud). Theodore Roosevelt și Dwight D. Eisenhower ( al 34-lea preşedinte al Americii) au declarat la rândul lor că au simțit prezența starnie a lui Abraham Lincoln în cameră!
Eleanor Roosevelt a declarat: „Uneori, când am lucrat târziu în biroul meu, m-am simțit ca și cum cineva era în picioare în spatele meu. A trebuit să mă întorc și să privesc. ”
Există zvonuri că Winston Churchill l-a văzut, de asemenea, pe Lincoln în cameră. Amy Carter, pe atunci fiica adolescentă a președintelui Jimmy Carter în timpul unei nopți albe petrecută cu prietenii ei, au așteptat apariția fantomei lui Lincoln şi chiar au încercat să ia legătura cu ea, folosind un ouija, dar a fost în zadar.
Câinele lui Ronald Reagan lătra groaznic la ușa camerei lui Lincoln dar nu a intrat niciodată în ea!
Maureen Reagan, fiica fostului preşedinte american Ronald Reagan a pretins că a văzut apariții ciudate în cameră. Actorul Richard Dreyfuss a afirmat că a avut coșmaruri când a privit un portret al lui Lincoln care împodobește camera.
„Un procent semnificativ de persoane de aici nu vor să intre în camera Lincoln” , spunea Capricia Marshall, secretar de la Casa Albă sub președintele Bill Clinton. Cameristele și angajaţii de la Casa Albă susţin că au văzut fantoma lui Lincoln.

Fantoma judecătorului Jeffreys bântuie un pub

0

George Jeffreys (1645- 1689, a murit la vârsta de 43 ani, în Turnul Londrei), a fost primul baron Jeffreys din Wem, membru al Consiliului Privat. A fost, de asemenea, Lord Cancelar (Lord High Steward).
Jeffreys a devenit celebru sub numele de „judecătorul spânzurat” în urma unei serii de procese (cunoscută şi ca Bloody Assizes) care a început la 26 august 1685 la Winchester, la câteva săptămâni după bătălia de la Sedgemoor şi care a pus capăt revoltei de la Monmouth, de sub domnia lui James al II-lea.

Jefffreys-fantoma
Palmaresul acestui tânăr judecător englez este destul de impresionant şi sumbru, căci faţă de victimele lui, peste 1.400 de rebeli, nu a avut pic de milă: torturări, spânzurări, arşi de vii etc.
Recent, într-un pub cunoscut din Londra, Ilchester Arms, cândva frecventat şi apreciat de acest judecător sinistru, a fost făcut un clişeu în care investigatorii de paranormal au identificat pe una dintre fotografii chipul fantomatic al lui Jeffreys.

Fantomă sau o fiinţă necunoscută?

0

Ce poate filma o cameră în miez de noapte? De pildă, în noiembrie 2012, o cameră automată instalată într-o pădure în scopul de a surprinde animale sălbatice, a fotografiat o fiinţă în picioare, cu spatele la cameră şi cu capul uşor apleact înainte.

 

Nu există foarte multe date despre această fotografie stranie. Unii consideră că ar fi vorba despre o fantomă în timp ce alţii

avansează ideea că avem de-a face cu o fiinţă total necunoscută.

Tranzacţie imobiliară cu o casă bântuită

0

O americancă în vârstă şi-a vândut casa unui cuplu tânăr fără însă a preciza că aceasta era bântuită de o fantomă.
Noii proprietari au început dintr-o dată să fie deranjaţi şi îngoziţi de apariţia fantomei şi au făcut plângere penală.
Curtea de Justiţie din New York a dat câştig de cauză cuplului care a suportat momentele de groază şi a condamnat-o pe bătrâna doamnă să redea cuplului suma pe care a primit-o pentru vânzarea imobilului.

fantoma scaun
Argumentele formulate de justiţie au fost „ascunderea de informaţii în scopul de a vinde şi iresponsabilitate civilă”.

Fantoma din barul lui Al Capone

0

Propietarul unui bar vechi din Statele Unite, numit The Great Escape, frecventat în anii prohibiţiei de faimosul gangster din Chicago, Al Capone, a publicat recent o fotografie interesantă. În locaţia barului său a fost văzută fantoma unei fetiţe.

al-capone-fantome-photo-795x1024
Într-o zi, un client a făcut poze pe unul din culoarele barului şi la developarea filmului, s-a putut distinge silueta unei fetiţe care purta haine vechi. Stătea lipită de perete şi privea spre fotograful amator dar care habar nu avea de existenţa acestei fiinţe acolo, la numai câţiva paşi de el!
Fetiţa purta părul asemeni fetelor din anii 30… Şi nu părea deloc translucidă! În jurul ei era o atmosferă stranie şi sumbră, aproape de groază.

Afanc, demonul ucis de regele Arthur

0

Afanc este o fiinţă monstruoasă şi însetată de sânge, malefică din mitologia celtică care apare și în folclorul britanic. Descrierea ei însă variază. Uneori este descrisă arătând asemeni unui dragon, unui crocodil, ca un castor sau un pitic. Se spune că afanc ar fi un demon.
Lacul în care se presupune că ar trăi, de asemenea, diferă în funcție de versiune; el poate locui în Llyn Llion, în Llyn Barfog, în apropiere de Podul Brynberian în Llyn yr Afanc, un lac din Betws-y-Coed ( în nordul Ţării Galilor) care a fost numit astfel din cauza acestei fiinţe mitice.
Monstrul afanc profită repede de persoanele imprudente care vor să înoate sau cad în lacul unde trăieşte. Conform unei legende comunicate de către celebrul Iolo Morgannwg (probabil, inventată de el însuşi) a provocat, printre altele nenorociri, un potop masiv în care s-au înecat aproape toți locuitorii Marii Britanii, cu excepția a două persoane, Dwyfan şi Dwyfach, din care descind locuitorii Insulelor Britanice.

Afanc
Afanc

Conform unui alt mit, de asemenea cunoscut de la Iolo Morgannwg, locuitorii din Hu Gadarn l-au tras pe afanc din lac; odată ce a ieșit din apă, acesta a fost deposedat de puterile sale și astfel oamenii au fost capabili să-l omoare, ceea cea a avut ca efect de a pune capăt seriei de inundații pe care le-a declanşat demonul. În această versiune, monstrul trăiește în Llyn Lion.
Conform unei alte legende, el a devenit fără apărare din cauza unei tinere care l-a lăsat să doarmă pe genunchii ei; în timp ce el dormea, însoțitorii fetei l-au legat. Creatura s-a trezit și a devenit furioasă; a lovit-o pe fată. În cele din urmă a fost scos din lac şi ucis de Peredur (echivalentul pre-arthurian al lui Perceval sau Parzival).
Scriitorul francez specialist în ezoterisn şi legende Edouard Brasey a declarat că a fost ajutat de zâna care domnea peste poporul din Cristinobyl. Ea i-ar fi dat o piatră care putea să-l facă invizibil prin care a putut să-l decapiteze pe afanc fără teama că acesta putea să-l vadă, spre deosebire de alți eroi care l-au atacat fără succes şi pe care monstrul sângeros i-a ucis.
Unele legende englezeşti spun că monstrul afanc ar fi fost omorât de regele Arthur sau de Percival. În apropiere de Llyn Barfog, Țara Galilor, se găseşte o urmă de copită imprimată adânc în stânca „Carn March Arthur”, cunoscută şi ca Piatra calului lui Arthur (” The Stone of Arthur’s Horse „), care se presupune că a fost făcută de către slujitorul regelui Arthur, Llamrai, atunci când l-a scos din lac pe monstrul afanc.

Alrune

0

Alrune este o creatură legendară din mitologia germană. Se crede că mandragorii dețineau destinul oamenilor în puterea lor (în limba germană, Alraune înseamnă Mandrake).

Alrune
Alrune

Conform legendei, cei care posedau o asemenea fiinţă trebuiau să se îmbrace frumos, să o pună cu grijă într-o cutie mică, să o spele în fiecare săptămână cu vin și apă și să-i dea să bea și să mănânce la fiecare masă, în caz contrar, în loc să le anunțe viitorul (mai mult sau mai puțin inteligibil), striga ca un copil înnebunit.
Potrivit altor surse, Alrune era un demon succubus din care s-ar fi plămădit națiunea hunilor. Putea să ia multe forme, dar nu să-şi schimbe sexul.

Tribul misterios Adlet

0

Adlet (sau Erqigdlet, termen folosit de locuitorii din golful Hudson) sunt o rasă de fiinţe legendare din mitologia inuită din Groenlanda și de pe coasta Labradorului și Hudson Bay.
Cei din acest trib posedau picioare de câini și corp uman. Parte superioară a corpului lor arăta ca cea a unui om în timp ce partea sa inferioară era identică cu a unui câine.

Adlet
Adlet-ii alergau foarte repede și întâlnirile cu oamenii se încheiau, de obicei, în lupte feroce, aceşti din urmă fiind de multe ori victorioşi. În unele poveşti inuite se spune că aceşti stranii adlet erau canibali!

Xiuhcoatl

0

Xiuhcoatl (numele nahuatl înseamnă din punct de vedere literal „șarpele turcoaz”, „șarpele de iarbă”, „şarpe albastru” „şarpele anului”, adică, într-o manieră figurativă „șarpele de foc”) este în mitologia aztecă, atât spiritul zeului Xiuhtecuhtli, una dintre încarnările sale, spiritul său păzitor sau unul din atributele sale (care ar putea fi reprezentat pe spatele său, sau pe cel al lui Tezcatlipoca) și o armă folosită la nașterea sa de către zeul Huitzilopochtli pentru a-şi ucide sora, zeița Coyolxauhqui și frații, Huitznahua.

Xiucoatl
Xiucoatl Sursă foto: Wikipedia

Mitul lui Xiuhcoatl era actualizat în fiecare an în timpul sărbătorii Panquetzalitzli nahuatl: un preot cobora treptele templului de la Huitzilopochtli ţinând în mână un xiuhcoatl confecţionat din hârtie, care era pus pe foc. Apoi îl arunca într-o cuauhxicalli (un altar din piatră de dimensiuni reduse unde se făceau sacrificii pentru fertilitatea pământului) conținând hârtii de sacrificiu reprezentând victimele.

Ritual african straniu

0

Un congolez în vârstă de 30 ani care se presupune că a presărat ardei pe sexul partenerei sale pentru așa-zisa împrăștiere a spiritelor rele, a fost condamnat de un tribunal corecționar din Havre (Seine-Maritime, Franța) la opt luni de pușcărie după gratii.

witch

Bărbatul a explicat la bară în fața judecătorului că, în țara sa, a proceda în acest mod favorizează o viață sexuală fără griji…
Dar justiția a asimilat acest act cu o tortură ținând cont de durerea violentă cauzată victimei și de arsura care a rezultat.

 

Vrăjitoarele din România, spuma site-urilor de vrăjitoare

0

Site-ul www.vrajitoareledinromania.ro s-a impus destul de repede în lumea magiei, el alăturându-se altor două site-uri de succes, marca Segra Media: www.vrajitoarero.com şi www.vrajitoare-online.com.
Site-ul oficial al vrăjitoarelor şi tămăduitoarelor din România, www.vrajitoareledinromania.ro , arată superb, este atractiv şi util, complex, dar mai ales căutat de oamenii cu diferite probleme din ţară şi din toată lumea!

Banner 1400x300 VrajitoareleDinRomania
În structura lui găsim rubrici populare, cum ar fi: mesaje de le cititori, mulţumiri, interviuri cu vrăjitoare, profiluri, o bogată ofertă de materiale video, ritualuri şi articole care sigur vor interesa pe cei înflăcăraţi de arta magiei.
Site-ul are un trafic excelent, vizitatori din ţară şi din întreaga lume, gata să afle ultimele noutăţi din domeniul vrăjitoriei şi să le caute pe vrăjitoarele din România. Există, de asemenea, galerii foto plăcute şi interesante, vrăjitoarele zilei etc.
Acest site se înscrie în mod clar în direcţia de promovare pe care o aplică agenţia Segra Media din Bucureşti, pentru a facilita publicului accesul la o informaţie jurnalistică profesionistă şi amplă privind fenomenul magiei.

Un site dedicat vrăjitoarelor internaţionale: www.international-witches.com

0

Agenţia Segra Media din Bucureşti vă anunţă lansarea unui site dedicat vrăjitoarelor din toată lumea.
Puteţi să-l accesaţi la adresa: www.international-witches.com .
Siteul se prezintă într-o formulă grafică modernă şi atractivă. Are rubrici de larg interes, cum ar fi: medalioane cu vrăjitoare, interviuri, mesaje, mulţumiri, video, ritualuri, articole diverse şi interesante privind fenomenul complex al magiei de la noi şi din întreaga lume.

Banner International Witches 1400x300
Site-ul beneficază de trafic pe măsură, din întreaga lume pentru că, după cum bănuiţi, oamenii sunt dornici să cunoască secretele acestei lumi aparte şi, mai ales, să vă contacteze.
Puteţi să profitaţi de acest nou site, www.international-witches.com şi să vă înscrieţi chiar acum. Şansa vă poate surâde!
Ca un amănunt: vizitatorii din SUA sunt cei mai mulţi şi atenţi la articolele postate zi de zi pe site, urmaţi îndeaproape de cei din Franţa, Irlanda, Brazilia, Marea Britanie etc.
Sperăm ca prin acest nou produs publicistic să îndeplinim exigenţele iubitorilor de magie din România şi din întreaga lume.

Castelul bântuit Hachioji

0

Castelul Hachioji, situat în apropiere de Tokyo, este un yamashiro adică castelul de pe înălțime.
A fost construit pe partea de sus a unui deal în 1570 de către samuraiul Hojo Ujiteru şi poseda numeroase dependinţe strategice pentru a descuraja forțele inamice care l-ar fi atacat. El a comandat o forţă războinică uriaşă în bătălia care s-a dat la Mimasetoge, unde a încercat în van să-l împiedice pe Takeda Shingen, unul din principalii daimyo din Japonia ( un guvernator feudal foarte puternic), care s-a luptat pentru a controla ţara în timpul epocii Sengoku.
Când a plecat din castel pentru a ajuta la ridicarea celui de-al treilea asediu al Odawarei înconjurat de Toyotomi Hideyoshi, cel care dorea să elimine clanul Hojo ( o familie de samurai care a dominat politica Japoniei în epoca Kamakura), Ujiteru nu a lăsat decât aproximativ 1300 de oameni în castelul Hachioji.

Hachioji_Castle
Sursă foto: Wikipedia

Curând după aceea, la 23 iunie 1590, forțele lui Hideyoshi, care numărau 50 000 de soldați conduși de Maeda Toshiie ( unul dintre principalii generali ai lui Nobunaga Oda) și daimyo-ul Uesugi Kagekatsu, au ajuns să cucerească castelul care a căzut în puterea lor într-o singură zi.
Hideyoshi s-a decis apoi să distrugă castelul pentru că se temea că putea fi din nou utilizat împotriva sa. Timp de mulţi ani de zile situl a fost lăsat abandonat, deoarece se bănuia că era bântuit de fantomele soldaţilor măcelăriţi acolo.

Vampirul pontianak

0

Pontianak (sau kuntilanak, langsuir, matianak sau boentianak în indonesiană) este o fiinţă apropiată de vampir, în folclorul din Malaezia și Indonezia.

Pontianak sunt femei care mor în timp ce nasc și care apoi caută să se răzbune terorizând satele. Termenul este o contracție a expresiei în malaeziană și indoneziană „perempuan beranak mati” ceea ce înseamnă „cel care a murit la naștere.”
În folclorul asiatic, un pontianak îşi anunță sosirea prin plânsete de copii. Vampirul ia forma unei femei frumoase care îi terorizează și-i ucide pe cei care se apropie de acesta, în special pe bărbați.
Prezența sa este uneori pusă în evidențiat printr-un uşor parfum floral. În folclorul malaezian se consideră că dacă plânsetele copiilor sunt dulci atunci în apropiere se poate afla duhul cel rău! Urletele unui câine ar putea, de asemenea, să anunţe sosirea pontianak-ului.

Pontianak
Pontianak

Pontianak-ul îşi ucide victimele săpând în stomacul lor cu ghearele și devorându-le organele. Spiritul rău supraviețuiește în acest mod terifiant. Uneori, se poate hrăni cu organele sexuale ale bărbatului căruia îi devorează mâinile!
Unii cred că un obiect ascuțit, cum ar fi un cui, i-ar putea ajuta de potențialele atacuri ale unui pontianak, punctul culminant pentru a-l omorî fiind o lovitură adâncă în partea din spate a gâtului vampirului. După asta, el se transformă într-o femeie frumoasă, până ce în cele din urmă îşi va da duhul.
Pontianak este asociat de multe ori cu bananierii și se spune că spiritul lui petrece mult timp în aceşti copaci în timpul zilei, pentru a lenevi.

Triora, locul unde vrăjitoarele din Liguria au răpit copii

0

Teama de vrăjitorie a bântuit de mult timp acest oraş din nordul Italiei.
Înainte de Ludun şi Salem, oraşul italian Triora a fost scena a zeci de procese împotriva cultului diavolului. Această localitate din Valle Argentina şi-a păstrat întreaga atmosferă tulburătoare …

Triora, o localitate micuţă din Liguria, a fost lovită între 1587 şi 1589 de un val de procese de vrăjitorie. Arhitectura remarcabilă a locului parcă încearcă să îngroape trecutul întunecat al oraşului. Multe locuri sunt în mod constant amintite drept scenea unor crime cumplite.

Satul blestemat

Pavajul din piaţa principală a Triorei reprezintă de fapt stema oraşului de acum: Cerberus, câinele vicios cu trei capete. Cele trei guri, amintesc de „vocaţia” unui loc demonic.
Realitate sau simplă sugestie, este sigur că, atunci când după un viraj se vede orăşelul, amplasat în vârful unui munte, te trece un fior uşor. Casele vechi şi parcă mândre, sprijinindu-se unele de celelalte, sfidătoare, au supravieţuit multor războaie, dar ultimul a fost cel mai devastator. Frumuseţea lor sinistră dă o ciudată nuanţă de melancolie la apus de soare …

1587: vânătoarea începe

Americanul Brian P. Levack a precizat faptul că evenimentele de la Triora au urmat modelul clasic al unei vânătoare de vrăjitoare.
Problemele s-au datorat de fapt unei foamete mari. Acuzaţiile care au urmat s-au bazat pe simple anonime, despre presupuşi atacatori, iar intervenţiile magistraţilor „competenţi” s-au soldat în final prin confesiuni obţinute numai prin tortură.

În special, au existat acuzaţii că s-a răpit un copil din sat, apoi acesta ar fi fost aruncat în aer în timpul jocurilor demonice ale vrăjitoarelor.

goldi
Zeci de femei din toate clasele sociale au fost încarcerate în scurt timp şi torturate. Una dintre ele a murit din cauza torturii, o alta s-a sinucis, multe dintre ele au murit în închisoare, dar nimeni nu ştia cu adevărat despre flăcări în care au pierit fiinţe sau alte bazaconii care s-au povestit de către intriganţi.
Eliberarea supravieţuitoarelor a fost decisă în 1589 de către Congregaţia de la Roma, Offizio del Santo, care s-a arătat sceptică cu privire la legitimitatea metodelor folosite pentru a se obţine dezvăluirile bietelor femei din Triora.
Ah, dacă pereţii ar avea urechi …

Nu este dificil să se identifice locurile care au fost teatrele acestor evenimente. Un panou ne duce un pic în afara centrului, pentru a celebra Botina Ca. Aici, potrivit procurorilor din acele vremuri tulburi, aceste „oi pierdute” s-au adunat pentru a-l sărbători pe Satana, stăpânul lor şi rodul inspiraţiei vrăjitoreşti. În acest loc infernal, acum există doar resturi îngropate în vegetaţie.

Într-un loc liniştit şi izolat există fântâna numită Campomavùe, precum şi Noce della, de asemenea, destinaţii pentru baggiure (vrăjitoare), foarte frecventat de turişti.