Castelul Combourg este situat în Bretania, pe Ille-et-Vilaine, la jumătatea distanței dintre Rennes (39 km) și Saint-Malo (36 km), în Franța.
A fost construit între secolele XII – XV-lea pe un deal, pe marginea “Lacului Liniştit”.
Episcopul din Dol, Junkené sau Guiguené, fiul vicontelui Haimon d’Aleth, a ridicat la Combourg primul castel în 1016 pentru a proteja fieful său din Comburnium. La începutul secolului al XI-lea, Guiguené a construit o temniţă pentru fratele său Rivallon, primul senior local, care a primit titlul de “purtător de cuvânt al Sf. -Samson”, protectorul catedralei din Dol.
În 1162, Combourg a trecut prin alianță sub conducerea lui Harsulfe de Soligné, soțul lui Yseult de Dol, apoi a trecut sub administraţia Châteaugiron-Malestroit, la mijlocul secolului al XlV-lea.

Sursă foto: Wikipedia

În 1553, castelul a fost dobândit prin moștenire de către marchizul de Coëtquen, și în secolul al XVIII-lea descendentul său, ultimul cu acest nume, a cedat castelul fiicei sale, soția lui Emmanuel- Félicité de Durfort, duce de Duras (mareşal al Franţei).
Dar în mai 1761, ducesa de Duras și soțul ei l-au vândut lui Auguste René de Chateaubriand (1718-1786) de St. Malo, angajat în marina comercială, tatăl viitorului scriitor François-René de Chateaubriand. Familia lui s-a stabilit acolo în mai 1777 și el şi-a petrecut doisprezece ani din tinereţea sa într-o atmosferă destul de tristă, periaodă care i-a rămas întipărită în memorie.
În 1786, René-Auguste a murit în singurătate, paralizat, din cauza unei congestii cerebrale. A fost îngropat în biserica din sat; fiul său cel mare, Jean-Baptiste, magistrat în Parlamentul de la Paris și soția, Aline Le Peletier de Rosanbo, nepoata lui Malesherbes, au moștenit castelul.
La 22 aprilie 1794, fratele său, Jean-Baptiste, soția sa și tatăl său Malesherbes, avocat al regelui în 1793, au fost ghilotinaţi!
Domeniul a fost confiscat iar castelul a fost jefuit și ars, apoi restituit în 1796 lui Ludovic Geoffroy, pe atunci în vârstă de șapte ani, care nu va veni însă niciodată să-l vadă.
Castelul va fi cumpărat mai târziu de unchiul și tutorele său, contele de Tocqueville, tatăl lui Alexis de Tocqueville. În 1848, Gustave Flaubert a vizitat castelul şi va lăsa o descriere impresionantă.
Se crede că în timpul construcţiei castelului, în Evul Mediu, în zidurile sale a fost zidită de vie o pisică neagră în scopul de a-l proteja împotriva diavolului.
Se spune că fantoma acelui animal torturat bântuie locul şi că silueta sa înfricoşătoare se plimbă pe coridoarele vaste din castel. Oamenii din Combourg aud des mieunatul pisicii la miezul nopţii, iar uneori zăresc ochii sticloşi care par să-i înghită.
Chateaubriand a evocat în scrierile lui fantomele care ar popula casteulul de la Combourg. Astăzi, impunătoarea citadelă este proprietatea unuia dintre descendenţii marelui scriitor francez.
Partea cea mai vizată din castel de fenomene paranormale ar fi “camera roşie”, a lui René-Auguste de Chateaubriand.