William Henry Harrison a fost al nouălea preşedinte al Statelor Unite al Americii. A fost desemant în cea mai înaltă funcţie din stat în 1840, când avea vârsta de 68 de ani.
Originar din Virginia, Harrison a devenit celebru pentru că a condus forţele americane împotriva amerindienilor în timpul bătăliei de la Tippecanoe în 1811 unde a dobândit porecla de Tippecanoe ( sau Old Tippecanoe).
Ca general al armatei americane, şi-a adus o contribuţie notabilă la bătălia care s-a dat pe râul Thames din 1813 unde a repurtat o mare victorie. Astfel, s-au pus capăt ostilităţilor din regiunea Marilor Lacuri.
În timpul Războiului din 1812, generalul Harrison era stabilit la Fort Meigs ( o fortificaţie de-a lungul râului Maumee), la sud de Toledo, Ohio pentru a respinge al doilea atac al britanicilor. El a ordonat ca fortul să fie abandonat și parțial ars, după o luptă foarte sângeroasă.
Oamenii din zonă susțin că aud uneori zgomote de luptă: sunetele de tobe, arme și tunuri. Dar văd de asemenea urme de paşi și apariții de fețe care se uită pe fereastră.
În bătălia sângeroasă care a avut loc la acest fort au pierit aproximativ 500 de americani, britanici și indieni. Acești soldați nefericiţi au fost îngropaţi în morminte nemarcate din fort, care a fost reconstruit de către The Ohio Historic Society și redeschis pentru vizitatori în 1974 ( fortul se află în National Historic Landmark). La excavările din timpul reconstruirii au fost descoperite numeroase artefacte.