Sunt o femeie de 46 de ani și am o relație cu un bărbat de aceeași vârstă. Ne înțelegem foarte bine în multe puncte și împărtășim aceleași valori. Pentru amândoi, ni s-a părut evident.
Cu cât ne descoperim mai mult, cu atât ne îndrăgostim mai mult. Dar acum, de partea mea există o problemă care mă împiedică să mă dezvolt pe deplin în relație: mama lui, care mă tachinează non stop, ba chiar mă amenință voalat. Nu știu ce vrea și ce i-am făcut dar văd clar că nu mă suportă.
Din start, m-a întrebat dacă are ceva împotriva mea, căci s-a uitat dur, parcă gata să sară la bătaie. Am decis, de comun acord cu el, să rămânem prieteni, o vreme. La câteva luni după ce ne-am cunoscut, ea s-a îmbolnăvit grav (cancer rar) cu care a luptat aproape 2 ani, iar în acest timp prietenul meu a fost alături de mama lui și au vorbit mult împreună.
Mai mult, ei instauraseră un mic ritual de mesaje pentru a se saluta dimineața și pentru a-și ura noapte bună seara. I-am explicat că este foarte incomod pentru mine să fiu evitată, să se ascundă de mine sau ceva de acest fel. Mi-a explicat că a înțeles cum mă simt.
Totul a mers foarte bine și chiar mi s-a părut că această femeie aînceput să fie foarte drăguță cu mine în urma acelei discuții cu fiul ei. Problema este că încă nu sunt liniștită pentru că, de îndată ce nu mai sunt cu el, ei vorbesc regulat, iar ritualul lor de dimineață și de seară încă pare relevant. Nu înțeleg de ce în măsura în care am intrat în viața lui. Se ascunde, este tare secretos cu mine și uneori mă ignoră total, deși sunt alături de acest om.
El însuși îmi spune că acum eu sunt prioritatea lui și că face diferența între viața lui și relația cu mama lui, care mă deranjează enorm. Ce crezi ? Am dreptate să-mi fac griji? Sau sunt prea suspicioasă pentru a vedea lucrurile rațional? Are pe alta și mama lui îmi ascunde relația? Vreau să cred că vom putea rămâne împreună într-o bună zi. Ne poți împreuna? Este jumătatea mea sau nu?
Edwina, Barcelona, Spania
Copyright Segra Media
La deschiderea cărților de tarot și în urma unui ritual simplu făcut pe fotografia voastră am constatat că el este jumătatea ta, te iubește dar în felul lui. Eu zic că nu vei putea fi cu acest bărbat atât timp cât trăiește mama lui. Se opune categoric acestei relații și te urăște, ai intuit bine.Vino să începeme lucrarea!
Prestigiosul ziar The Independent scrie că la 29 septembrie 2009, paisprezece oameni din Donegal, Irlanda, au pretins că au fost martorii care au văzut o cruce care s-a format pe cerul de deasupra altarului de la Kerrytown, în fața statuii Mariei care apoi s-a animat și a început să plângă.
Maria
Sanctuarul a devenit la scurt timp un sit popular după ce s-a produs o apariție religioasă în urmă cu șaptezeci de ani.
Dar în aceeaşi localitate, în 1939, a apărut Fecioara Maria alături de un cavaler întunecat pe o stâncă de granit, strălucind.
Tocmai am aflat că bărbatul meu a fost infidel, din păcate. A fost un șoc imens. Fie că a fost să se vadă în altă parte o dată sau de zece ori cu o femeie, poate de o sută, concluzia este (aproape) aceeași: doare, dar foarte rău. Are farmece făcute de ea ca să mă înșele?
Aveam o relație de concubinaj de 6 ani. Înainte de a fi într-o relație, a fost cel mai bun prieten al meu. Suntem foarte înțelegători, avem aceeași viziune asupra lumii, aceleași interese; împărtășim absolut totul. Am trăit chiar împreună.
Problema este că suferea de 2 ani și problema era în întregime a mea, mi-am dat seama mult prea tarziu. Eram posesivă, geloasă. Acum trei luni, după o ceartă, mi-a spus că are nevoie de o pauză. A fost ca o palmă uriașă în față, de parcă mi-ar fi fost scos capul din apă și plămânii mi s-ar fi umplut în sfârșit de aer. Rece ca gheața și dureros, dar am respirat din nou.
Așa că am fost o săptămână la familia mea, lăsându-i timp de analiză, nu i-am trimis niciun mesaj; dacă mi-ar fi trimis a fi răspuns pentru că voiam să fiu acolo pentru el dar l-am lăsat în pace.
M-am schimbat repede și brutal, îndreptându-mă spre viciile și greșelile mele și m-am mulțumit cu asta. Am avut în sfârșit curajul să îmi fac o programare la un psiholog și psihiatru, ceva ce nu mai făcusem până acum, m-am deschis către oamenii pe care îi iubeam. Când m-am întâlnit cu el am putut să văd pe fața lui că ceva nu era în regulă și mi-am spus ah .. o să mă părăsească.
Înainte să mă părăsească, tot voiam să-i spun toate progresele pe care le făcusem pentru că nu voiam să creadă că până la final nu făcusem absolut nimic. Dar m-a părăsit și dus a fost. De atunci, este o mare tăcere în jurul meu, un gol imens, neantul. Ce să fac? Are pe alta, nu? I-a făcut vrăji sau farmece ca să mi-l fure? Este o relașie serioasă între ei? Mai am vreo șansă să fiu cu el, să fim așa cum eram la început? Vă rog să mă ajutați cu magia dumneavoastră, vreau să ne împreunați cât mai repede. Simt că mor de dragul lui.
Isolda, Barcelona, Spania
Copyright Segra Media București
Problema voastră este complicată, ca orice poveste de iubire. Din păcate, nu era un tip serios, așa cum l-ai văzut, ci umbla după fuste. Așa mi s-a arătat la deschiderea cărților mele.
Anturajul lui secret este plin de femei care îl vor, firește. Are vrăji însă nu este jumătatea ta, așa să ști. Dacă vrei, putem face un ritual de magie prin care să-l aduc la tine. Nu știu cât va dura apoi relația voastră…
Sunt căsătorită cu un bărbat minunat dar de câteva săptămâni deja m-am îndrăgostit de altul fără să vreau, a fost dragoste la prima vedere, cred. Am discutat amândoi îinainte de a ne îimbrățișa apoi totul a luat-o razna între noi, foarte repede.
Problema este că nu mai pot și nu mai vreau să stau fără acest om care m-a copleșit cu fericire. Muncim împreună, pauzele noastre le petrecem împreună. Când îl sărut am fluturi în stomac, frisoane de parcă aș avea 15 ani, Doamne! Mă gândesc la el noapte și zi.
Abia aștept să se termine ziua pentru a începe din nou cu el a doua zi deoarece vreau să trăiesc povestea iubirii cu acest bărbat la maxim. Uf, marea problemă este însă că am o familie cu copii și soț. Totul devine complicat! Gândul la el dimineața mă înnebunește de tot. Ce pot să fac? Sunt pierdută cu adevărat. Oare acest bărbat minunat m-a vrăjit? Am farmece? Ce să fac? Ajutor, doamnă Morgana!
Jennifer, New York, America
Copyright Segra Media
Este o problemă sentimentală și amoroasă extrem de complicată, din cauza căreia vei avea multe de suferit, din păcate. În cărțile mele de tarot am văzut că nu este o simplă dragoste, trecătoare, ci marea dragoste.
Am făcut și un ritual de magie, pentru a-mi consolida primele idei. El este iubirea vieții tale, dar pentru a rămâne cu acest om, ai nevoie de mult tact, tărie de caracter, suferință, renunțări și curaj. Dacă te simți în stare, pot începe lucrarea cu tine. Caută-mă pentru a discuta detaliile.
Segatashya Emmanuel era un băiat cu un har religios de excepție, care propovăduia ideile apostolilor din Vechiul Testament. Îndrumat parcă de Duhul Sfânt, era în stare să predice în orice limbă. Din nefericire, aces băiat cu suflet mărinimos şi sfânt a fost ucis în timpul genocidului care a lovit țara sa, Rwanda, în 1994. Dar ne-a lăsat mesaje importante pe care le-a primit de la Domnul nostru Iisus Hristos, privind epoca noastră.
El a spus: „Eram văcar și aveam grijă de vitele părinților mei; dar când Iisus mi-a apărut pentru prima dată nu eram lângă bovinele mele, mă dusesem să vizitez terenul de fasole pe care-l plantaseră părinții mei la 3 km de mers pe jos de casă.
Ajuns acolo, cum mă simţeam obosit – era cald în acea zi- am intrat sub umbra unui copac să mă odihnesc acolo. Imediat, am auzit o voce de deasupra mea care mă striga pe numele meu. Am fost strigat o dată, de două ori, în timp ce mă uitam în toate direcțiile, fără să văd pe cel care mă striga. Cum voce a continuat să mă strige, la a treiea strigare, i-am răspuns acestei voci. Atunci, vocea mi-a spus: „Dacă îți voi da o misiune, o vei realiza? ”
Mi-a fost teamă, pentru că cineva dorea să-mi dea o misiune pe când nu-l vedeam; dar, pe de altă parte, aveam o bucurie în inimă care mă îndemna să răspundă pozitiv la cererea sa.
Apoi, mi-a spus: „Pentru a testa dacă vei ajunge să-mi îndeplineşti misiunea chiar în viitor, îţi voi da mai întâi un mesaj pentru persoanele care sunt gata să usuce boabele din curtea care se află în faţa ta, vreau să văd dacă vei fi capabil să faci misiunile mele ulterioare.
Într-adevăr, în faţa mea erau oameni care erau ocupaţi cu uscarea boabelor. Înainte de a transmite mesajul pentru acești oameni, i-am cerut vocii: „Și tu care doreşti să-mi dai mesajul, cine ești? ”
Această voce mi-a răspuns astfel: „Eu, Eu sunt Iisus care doresc să te trimit în misiune.”
Mesajul pe care El mi l-a dat pentru aceşti oameni este următorul: El vă cere să vă pocăiţi și să vă schimbaţi căci timpul care rămâne este prea scurt. După aceea, pentru toți cei care au refuzat să se pocăiască, timpul va fi prea târziu. Şi cei care știu că mi-am pus picioarele pe acest pământ, înțeleg că sunt din nou pe același pământ pentru a-i lua pe cei care au fapte bune în Împărăția veșnică din ceruri.
După ce am transmis mesajului către cei interesaţi, Vocea m-a strigat de două ori în timp ce eram încă în mijlocul acestor oameni. Mi-a spus: „Mulțumesc pentru îndeplinirea acestei misiuni, dar, de asemenea, acest mesaj te privește, ar trebui să ţii seama de el pentru tot restul vieții tale. Acum, ridică-ţi ochii spre cer pentru a vedea cine sunt, pentru că vom continua să ne revedem în mai multe zile. Atunci m-am uitat în sus la cer și dintr-o dată, am simțit că dispărusem de unde eram pentru a mă regăsi într-un alt loc de pe pământ, dar nelocuit.
Acest om cu siluetă subțire l-am văzut în fața mea, stând în picioare în mijlocul unei flori albe, cu îmbrăcăminte constând dintr-o robă peste care pusese o eşarfă complet albă. Avea ochii strălucitori, părul negru care-i cădea pe umeri, purta o barbă de culoarea părului. Și Iisus mi-a vorbit în kinyarwanda (limba vorbită în Rwanda). Aceasta a fost prima mea întâlnire cu Iisus, atunci când mi-a apărut pentru prima oară. Această întâlnire a avut loc la 2 iulie 1982 și aveam vârstă de 15 de ani, la momentul respectiv.
Eram cel mai mare dintr-o familie păgână căci niciunul dintre noi nu fusese la Biserică să fie botezat, nici la școala de stat (pentru a învăţa să citească și să scrie). Niciunul dintre noi nu ar fi vrut să fie botezat și nici măcar nu ne-am gândit, ocupația noastră sa concentrat pe munca pământului și creșterea animalelor.
Era modul meu de viaţă. Și în ziua aceea, era pentru prima dată când l-am văzut pe Iisus cu proprii mei ochi.”
Mulţumesc enorm doamnei vrăjitoare Anastasia Venus pentru binele pe care mi l-a făcut recent și uite că m-a scăpat de argintul viu. În plus, m-a lecuit de patima drogurilor şi de viciul beţiei. Prin puterile ei miraculoase acum suntem fericiţi şi o recomand cu căldură.
Iuliana, Torino, Italia
Bunul Dumnezeu şi-a revărsat mila asupra noastră şi am cunoscut-o pe doamna vrăjitoare Anastasia Venus, celebră pentru realizările sale în domeniul magie. Ţin să-i mulţumesc pentru că a vindecat-o pe soţia mea dragă de farmece și vrăji şi ne-a redat bucuria de a trăi. Apelaţi cu încredere la ea, poate să rezolve orice fel de probleme, chiar şi de la distanţă prin telefon, pe baza numelui de botez şi a datelor de naştere. Ne-am convins deplin și am decis să o recomandăm cu cea mai mare plăcere lumii întregi, deoarece este foarte serioasă și merită.
Edwin, Canberra, Australia
Am aflat cu stupoare că soţul meu, la care ţineam ca ochii din cap, m-a părăsit pentru că fosta lui logodnică, pe care a părăsit-o pentru mine, i-a făcut vrăji cu magia egipteană ca să revină la ea. Dar graţie doamnei vrăjitoare Anastasia Venus, căreia îi mulţumesc din suflet, am reuşit să rămân cu el, până la urmă, după câteva şedinţe de magie eficiente la maxim.
Maria Esperanza Medrano de Bianchini s-a născut în Barrancas, Venezuela în ziua sărbătorii Sfintei Cecilia, la 22 noiembrie 1928. Mama ei, Maria Filomena, iar tatăl Aniceto Medrano au vrut cu disperare să aibă o fiică, pentru că aveau deja trei băieți.
Naşterea Mariei a avut loc în timp ce mama sa se afla într-o excursie cu barca în căutare de facilități medicale mai bune pentru naștere. Mama Filomena s-a rugat des în faţa imaginii Fecioarei Maria, pentru a-i oferi o fată, promițând că va numi copilul Maria, dacă va fi o fată şi Esperanza (în spaniolă „speranță”).
Ca copil, Maria a fost încercată în mod repetat de dureri stranii: tulburări misterioase, respiraţie îngreunată. Se părea că Dumnezeu o pregătea pentru purificarea ei prin suferință, așa cum era cazul cu cei care aveau o sarcină specială în Biserică.
În timpul copilariei, Maria a arătat un interes precoce pentru probleme religioase, de multe ori se juca cu păpuși îmbrăcate în straie de preoți și călugărițe.
Prima ei experiență mistică
La vârsta de cinci ani, a avut prima ei experiență mistică. În timp ce-şi lua rămas bun de la la mama ei, care pleca într-o călătorie, Maria Esperanza a văzut-o pe Sfânta Tereza cu pruncul Iisus ieşind din apele râului Orinoco. Sfânta i-a aruncat Mariei un trandafir pe care ea l-a prins cu o mână. Era un trandafir roşu care parcă avea o textură de catifea. Apoi, ea l-a dăruit mama sale, care a rămas uimit datorită faptului că nu existau trandafiri în apropiere.
Leacul ei miraculos
Până la vârsta de 12 ani, Maria a dezvoltat o pneumonie acută încât medicul ei aprecia că fata nu mai avea multe zile de trăit. „Măicuţă, chiar vrei să vin la tine?” a întrebat-o Maria Esperanza pe Fecioară. Apoi s-a rugat, în așteptarea unui răspuns.
Când a deschist ochii, Sfânta Fecioară era zâmbitoare în fața ei. O viziune a lui Iisus
În timpul tinereții, Maria s-a confruntat cu multe momente grele, de reală suferinţă. Totuși, niciodată tânăra Esperanza nu a oscilat faţă de credinţă!
Rugându-se o dată la Iisus Christos să o ia aşa încât să nu mai fie o povară pentru familia sa, Maria a deschis ochii și de această dată a văzut Inima lui Iisus.
Era plină de lumină și din ea picura sânge. „El era puternic, ” şi-a amintit Maria. „Ochii Lui, modul în care acestea mă străfulgera. Era ca și cum privirea îmi sfredelea ochii! Avea ochii atât de frumoşi, frumoşi… Fața îi era atât de blândă! ”
Când i-a apărut Mariei, Christos i s-a adresat cu „trandafirul meu alb de dragoste.”
În loc să-i acorde ultima binecuvântare înaintea morţii, Domnul și mama Lui au venit ca să o vindece. Dar i-au explicat că viața este o lungă serie de încercări și că podul spre cer este construit prin aceste încercări, purgatoriu și umilință, în special umilință.
„Fiica mea, atunci când va începe pelerinajul tău vei avea multe suferințe,” i-a spus Maica Domnului. „Ele sunt durerea acestei mame. Ajută-mă. Ajută-mă pentru a salva această lume care e pe cale să rătăcească.”
Și așa a început călătoria mistică a Mariei la vârsta de doisprezece ani.
În timpul adolescenţei sale a primit mai multe daruri mistice, inclusiv abilitatea de a citi în inimi, iar Maria Esperanza a avut de multe ori premoniţia de a ști când vor sosi oaspeții, sau atunci când familia sau prietenii ei era bolnavi, sau când se va întâmpla ceva important cu ea. Odată ea i-a spus unei persoane care era diagnosticată cu cancer: „Este doar o problemă cu vezica ta şi cred că trebuie să fi operată imediat”. Persoana a fost operată și a fost vindecată.
De asemenea, Maria a fost rugată să vadă pe un băiețel care avea febră tifoidă și copilul s-a vindecat. Cu altă ocazie, ea a spus unei femeie care suferea de lepră să ia anumite medicamente și urmându-i instrucțiunile, s-a vindecat.
Maria Esperanza Sursă foto: Wikipedia
Mai multe viziuni mistice și haruri cerești
Pentru că a vrut să devină călugăriță, Maria a intrat într-o mănăstire în 1954. În același an, pe 3 octombrie, la sfârșitul liturghiei, a avut o altă experienţă de necrezut.
Încă o dată, Sfânta Tereza cu pruncul Iisus au apărut în faţa ei, și încă o dată i-a aruncat un trandafir. Dar de data aceasta, când Maria a mers să-l prindă, nu era un trandafir ceea ce a aterizat în mână. Mai degrabă, ceva i-a împuns palma dreaptă și sângele a început să-i curgă de la acea mână. Acesta a fost începutul stigmatelor.
„Nu este vocația ta, ci să fi o soție și mamă,” i s-a spus. Maria a simțit în acel moment că va pleca în cele din urmă de la mănăstire și că urma să devină mamă, dar una care lucrează pentru Domnul în lume. Vocație ei a fost să aibă o familie.
Câteva zile mai târziu, la 7 octombrie 1954, în ziua sărbătoririi Maicii Domnului a Rozariului, Maica Sfântă i-a dat următorul mesaj: „În plus față de comuniunea de zi cu zi, post, rugăciune şi pocăință trebuie să rămîi în penitenţă profundă, pentru că Voi veni din nou la 12 octombrie, astfel încât să te pregăteşti să fi o mamă spirituală a sufletelor, și așa vei rămâne pentru totdeauna. De asemenea, vei fi mama a şapte copii: şase trandafiri și un boboc.” Nunta și căsătoria cu Geo Bianchini Gianni
La scurt timp, Maria a plecat la Roma pentru a locui la Institutul Ravasco, condus de Fiicele Inimii lui Iisus și Mariei la Vatican. Într-o zi a văzut un bărbat fluturând un steag alb, roșu şi verde. Pentru ea, acesta era un semn că viitorul ei soț va fi un italian.
Curând după aceea, şi-a făcut apariția Ioan Botezătorul care a anunțat-o că-l va întâlni pe viitorul ei soț la 1 noiembrie 1955. Și astfel, la Roma, în fața Bisericii Sfintei Inimi a lui Isus, Maria Esperanza s-a întâlnit cu Geo Bianchini Gianni. Exact pe noiembrie 1, așa cum i s-a prezis!
La 13 octombrie, la aniversarea marelui miracol de la Fatima, Fecioara Sfântă i-a spus Mariei că se va căsători pe 8 decembrie 1956, de sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri. Exact cum i-a prezis, Geo și Maria s-au căsătorit în acea zi în capela Neprihănitei Zămisliri din bazilica Sfântul Petru.
Maria Esperanza a murit într-un spital din New Jersey, la vârsta de 77 ani, într-o sâmbătă, la 7 august 2004, la ora 4 şi jumătate, după ce s-a luptat îndelung cu boala Parkinson.
Imediat după moartea Mariei, numeroase persoane prezente în camera ei au remarcat un miros abundent de trandafiri.
Tânăra Matrona Onucina, o fată de Kazan, după un incendiu care a avut loc în acest oraş în 1579, a văzut-o într-un vis pe Maica Domnului. Aceasta din urmă i-a spus unde se găsea icoana care o reprezenta şi care a fost pierdută.
Apariţia magică a Feciaorei Maria a determinat construirea a numeroase biserici în întreaga Rusie, iar icoana este păstrată în Mănăstirea Maicii Domnului din Kazan, construită special, până în 1904.
Această icoană este invocat de mai multe ori în istoria Rusiei, de la Dmitri Pozharsky la generalului Kutuzov, în special pentru a salva Rusia de invazia străină.
Mănăstirea din Kaza. Foto de Bandar Lego. Sursă Wikipedia.
Icoana a fost furată la 29 iunie 1904 din mănăstirea unde se găsea, hoții râvnind la faptul că era acoperită de aur și pietre prețioase. Mulți dintre ortodocși au interpretat acest lucru ca fiind un vestitor de nenorocire.
Sursă Wikipedia.
Mai multe copii ale acestei icoane vechi au fost venerate în Imperiul Rus și continuă să fie astăzi.
Una dintre ele, de pildă, datează din 1730. A fost scoasă din Rusia, după revoluția din 1917, fiind achiziționată de o asociație de credincioși a Fecioarei de la Fátima pentru a-i da bazilicii același nume.
Icoana a fost donată de Papa Ioan Paul al II-lea Patriarhiei Moscovei în 2004. Ea se află acum în Catedrala Buneivestiri a Kremlinului din Kazan.
Alessandra Lucrezia Romola – cunoscută în lumea religioasă drept Caterina de Ricci – a fost o călugăriță dominicană din Ordinul al Treilea, cunoscută în întreaga lume pentru misticismul său extrem și pentru evenimentele extraordinare din viața sa.
S-a născut în Florența la 23 aprilie 1522. Tatăl ei, Pier Francesco Ricci aparţinea unei familii vechi și respectată de bancheri și comercianți. Mama sa, născută Ricasoli, a murit când copilul era încă mic și Alessandra a fost crescută de o mamă vitregă dar cu sufletul mare, Fiammetta da Diacceto. Acesta din urmă a observat la fetiţă o tendință neobișnuită spre sfințenie – în special la rugăciunea solitară – şi a făcut tot posibilul pentru a o încuraja să și-o dezvolte.
Caterina de Ricci Sursă foto: Wikipedia
Încă din copilărie, Alessandra s-a hotărât să se alăture unui ordin religios de respectare strictă dar entuziasmul copilăriei şi-a pus amprenta şi a trecut ceva timp până să ajungă să facă acest pas.
Vocația ei a fost în cele din urmă decisă în timpul șederii în Prato (în Toscana), unde a făcut cunoştinţă cu mănăstirea dominicană Sf. Vincent, fondată în 1503 de către nouă femei care au fost discipole fervente ale lui Savonarola, un dominican condamnat în cele din urmă pentru fanatismul lui deoarece a impus dictatura teocratică la Florenţa, fiind chiar excomunicat de Alexandru al VI-lea. În 1498, Papa l-a acuzat de erezie, de profetism şi de eroare religioasă. A fost ars pe rug la Florenţa, la 23 mai 1498
Alessandra a putut să găsească la mănăstirea Sf. Vincent un spirit de fervoare religioasă destul de mare, capabil să satisfacă idealul său; și după ce a avut unele probleme cu tatăl ei, a devenit novice, a luat vălul în 1535, la vârsta de 13 ani (adoptând numele de Caterina). În vremea sa, la vârsta de 13 ani fetele nobile se căsătoreau.
Atât în timpul noviciatului cât mai ales timp de patru sau cinci ani din profesia ei, a fost expusă la umilirea comunității, fiind incapabilă de a înțelege unele favoruri supranaturale pe care le-a primit. Din fericire, sfințenia și umilința ei în cele din urmă au triumfat. Caterina a fost apoi aleasă în mai multe posturi importante, în cele din urmă fiind stareță sau sub-stareță până la moartea sa.
În toți acești ani în timp ce-şi efectua cu conștiinciozitate îndatoririle sale religioase, a simţit şi a manifestat un interes deosebit pentru toată familia sa – mai ales pentru frații săi – și pentru mulţi prieteni și „copii spirituali”.
Caterina de Ricci a cunoscut un extaz miraculos, autentificat cu cea mai mare grijă, în care se afla în fiecare săptămână, de joi la prânz până vineri la orele 16, timp de mai mulți ani.
În această stare, a trecut prin toate etapele de pasiune ale lui Iisus Christos, realizându-le efectiv. Ea le-a prezentat apoi altora, într-un mod remarcabil, tot ceea ce Fecioara Maria a suferit când a fost martoră la eveniment.
Marele „Extaz al Patimilor” a venit pentru prima dată în februarie 1542, când Caterina nu avea încă douăzeci de ani. Apoi l-a repetat în fiecare săptămână timp de doisprezece ani, după care acordarea de rugăciuni de către Caterina și de comunitatea ei, s-au oprit.
Reputația acestui eveniment a adus la mănăstirea din Prado foarte mulți oameni din toate categoriile sociale, făcând-o repede faimoasă, cât şi respectul pentru suferințele religioase suportate de către Caterina de Ricci.
Ea a trăit într-o epocă de mari sfinți, printre contemporanii săi numărându-se: Carol Borromeo, Filip Neri și Maria Magdalena din Pazzi. Se spune că ar fi avut, cu ultimele două personalităţi interviuri calificate şi miraculoase, deoarece nu i-a întâlnit niciodată fizic.
Sursă foto: Wikipedia
Caterina de Ricci a murit în Prato la 2 februarie 1590, în vârstă de 68 de ani. După ce cazul ei a fost cunoscut mai târziu, a fost beatificată în 1732 de către Papa Clement al XII-lea și canonizată de Papa Benedict al XIV-lea în 1746.
Urmașii direcți din comunitatea sa trăiesc în continuare în mănăstirea Sfântului Vincent (numită acum de obicei Sf. Caterina) unde se află corpul său. Este sărbătorită la 13 februarie.
Părintele John Michael O’Neal, în vârstă de 71 ani locuieşte în Massachusetts. La 29 ianuarie, a fost dus de urgenţă la spital, victimă a unui atac de cord. La câteva minute după sosirea sa, el a fost declarat mort clinic. Medicii au reuşit în cele din urmă să-l readucă la viață prin repornirea inimii lui, la 48 de minute după ce a oprit, scriu difeite publicaţii din SUA.
Victima a pretins că are amintiri clare despre ceea ce s-a întâmplat cu el în timpul acestor lungi minute de moarte clinică. Părintele a spus că avea sentimentul de a fi ieşit din trupul său. Era înconjurat de o lumină copleșitoare și încercat de un sentiment de iubire intensă în jurul lui. Sentimente de multe ori evocate de cei care au fost aproape de o experiență de moarte (NDE).
Dar John Michael O’Neal merge mai departe. El pretinde să se fi înălțat la cer și că s-a întâlnit cu Atotputernicul. Aceasta ar fi o „ființă de lumină”, dar mai presus de toate, o „figură maternală caldă și reconfortantă.”
„Prezența sa a fost atât de frumos și reconfortant”, a spus preotul catolic. „Avea o voce moale, liniștitoare și prezența sa a fost la fel de liniștitoare ca îmbrățișarea unei mame. Faptul că Dumnezeu este o Maică Sfântă în loc de un Tată Sfânt nu mă deranjează, e tot ce am sperat şi chiar mai mult. ”
Aceste declarații au provocat tulburări în clerajul catolic al Arhiepiscopiei, forțându-l pr cardinalul Sean P. O’Malley să facă o declarație publică pentru a explica faptul că Dumnezeu nu era o femeie și că părintele O’Neal a suferit halucinații.
Dincolo de Biblie, ce zic textele antice despre originea lui Moise? Primul text de care dispunem datează din sec. III înainte de Christos. El a fost scris de Hecatee din Abdera, filozof şi istoric, care a trăit în Egipt şi a scris istoria acestei ţări. Această poveste a fost spusă de Diodor din Sicilia şi textul a fost conservat de Photius.
În sec. III î.e.n. Hecatee din Abdera spune că s-a declarat ciuma în Egipt, pe atunci plin de străini care practicau religii particulare în detrimentul religiei naţionale. Pentru a calma furia de divinitatea care se manifesta astfel, s-a decis de a fi expulzaţi. <Cei mai curajoşi şi cei mai distinşi au fost trimişi în Grecia, dar masa a emigrat în Iudeea care era pe atunci deşert. În fruntea lor se afla Moise, plin de înţelepciune şi de curaj.>
Moise
Puţin mai târziu, Manethan, un preot elenizat din Egipt, ne dă versiunea sa a faptelor: <Un rege, Amenophis, dorind să-i vadă pe zei, a cerut consiliului un preot care să-i comande în ţara sa pe leproşi şi pe alţi impuri. Regele i-a închişi în cariere cu ocnaşii. Mai târziu, cuprins de milă, regele i-a eliberat şi le-a dat Ararisul care era deşert. Acolo, impurii s-au revoltat, chemându-i în ajutor pe semiţi şi păstori şi regele a fost exilat timp de 13 ani. În fruntea Ararisului, era un preot pe nume Osarsiph care a luat apoi numele de Moise. Amenophis şi fiul său Ramses au revenit şi i-au vânat în Siria.>
Manethon ne dă însă o altă versiune: Străinii din povestirea precedentă, au devenit ferocii invadatori semiţi. Ei se numesc hyksos, de la Hyk, rege în limba sacră, şi Sos, păstor. Ei au preluat puterea la Memphis şi au fondat o dinastie. Ei au un oraş sfânt, Avaris. (Probabil că Iosif a făcut parte din aceşti misterioşi Hyksos.) Cinci sute unsprezece ani mai târziu, ei au fost învinşi şi obligaţi de a se închide în acest oraş. Asediaţi, şi-au negociat plecarea către Siria şi acolo au fondat Hierosolyma (Ierusalim).
Alte texte vechi egiptene vorbesc de asemenea de aceşti semiţi hyksos: <Cucerind Egiptul (de la 1730 la 1680), l-au dominat până în 1567 când au fost înfrânţi de Ahmes, reduşi la sclavie şi capitala lor, Avaris, distrusă. Şi-au atras ura egiptenilor făcând din Seth (ucigaşul lui Osiris) zeul lor suprem. (indentificat la Ball).>
Data aproximativă a exodului este dificilă de fixat. Nu există nicio sursă egipteană relatând evenimentul. Dar prezenţa evreilor (habirous sau apirous) este atestată în Egipt sub domnia lui Amenopis al III-lea (tatăl lui Akhenaton): s-a scos la lumina zilei mormântul unui funcţionar numit Aper – El. Acest nume este un nume semitic şi vine de la cuvântul Apirou pe care egiptologii îl apropie de cuvântul evreiesc <ibrî>, termen folosit în Biblie pentru ai desemna pe evrei (cele două cuvinte au aceeaşi rădăcină consonantică).
Cuvântul Apirou înseamnă <prăfos> sau <acoperit cu nisip> şi serveşte de a desemna populaţiile semi-normale semitice care aparţin regiunilor deşertice din Sinai şi până în Mesopotamia. Aper – El înseamnă deci <prăfosul El>, El fiind zeul suprem în panthenonul cananeean, <Foarte Înalt.>
Sub Seti I (1316-1295 î.e.n.), populaţia din Goshem a fost redusă la sclavie. Ţara lui Goshem, situată în Delta Nilului, i-a primit pe evrei, fiii lui Iacob. Conform analelor lui Ramses al II-lea, Seti I îi va pune pe noii sclavi să construiască fortăreaţa de la Pitom, în apropiere de lacul Timsah, şi de a reconstrui oraşul Tanis pentru a face din acesta noua capitală a imperiului egiptean. Se găsesc de asemenea evrei în Egipt sub Ramses al II-lea (1295-1229 înainte de Christos): papirusul Leyde 348 îi menţionează habirou drept transportatori de piatră pentru construcţia unui templu şi a marii fortăreţe din oraşul lui Ramses (dar conform Bibliei evreii fabricau cărămizi în Egipt!).
Se poate citi: <Să se dea raţii soldaţilor şi apirous-ilor care taie piatra de mărime pentru marele pilon al lui Ramses (…).> Sub Ramses al III-lea, evreii erau instalaţi în oraşul Heliopolis. Papirusul Harris I menţionează de asemenea habirous printre muncitorii de la cariere sub Ramses al IV-lea. După exod cea mai veche menţiune a numelui <Israel> apare pe o stelă în necropola faraonilor la Teba către 1220 înainte de Christos. Este vorba de faimoasa stelă a lui Israel. Ea conţine 27 de linii în gloria faraonului Menephta care s-a ajutat de câteva oraşe palestiniene şi adistrus Israelul: <Iasirela (Israel) este dezolant; sămânţa sa nu ami există.>
Acest imn de victorie celebrează supunerea totală a celor Nouă – Arcuri, popoarele străine duşmane ale Egiptului.
Este prima, şi unica, menţiune a lui Israel în textele egiptene. Era vorba atunci de un trib nesedentarizat şi nu de o ţară căci determinativul este asociat explicit bumerangului străini, un grup, precizează că este vorba de oameni şi nu de pământ.
Viața ta amoroasă se va armoniza. Vei putea alunga îndoielile care te roadeau. Cuplul tău va ieși din asta crescând și întărit. Ai grijă să nu aduci la suprafață vechii tăi demoni! Probabil că superiorii tăi vor pune la îndoială munca ta. Conștientizarea vă va permite să vă îmbunătățiți strategiile și eficiența.
Taur
S-ar părea că acesta este timpul pentru întrebări mari.Veți dori să clarificați câteva puncte pe care le considerați importante pentru a merge mai departe, dar nu este sigur că partenerul dvs. este în aceeași dispoziție.Spune ce ai de spus și lasă-l să se gândească.Va trebui să vă asumați responsabilități grele.Superiorii tăi te urmăresc.Vei ști să faci o impresie bună dacă îți menții încrederea în tine și în abilitățile tale.Partea materială nu îți va pune probleme astăzi și asta e bine pentru că nu ai mult timp să-i dedici.
Gemeni
Veți căuta să vă reconectați cu cineva pe care îl iubești și pe care nu ai văzut-o de foarte mult timp. Aceasta nu este neapărat o soluție bună dacă ați fi ales să tăiați podurile. Anumite oportunități ți-ar putea deschide porți către un viitor profesional luminos. Fii receptiv. Nu vă va lipsi ocupația în sectorul profesional. Nu neglija nimic.
Rac
Tandrețea și seducția sunt în program. Nativi din primul decan, veți fi deosebit de răsfățați. Lăsați-vă purtat de acest val de iubire și profitați de el, odată ce ți se dăruiește fără să fii nevoit să-l ceri. Acum este momentul potrivit pentru a începe un nou proiect sau pentru a obține sprijin. Te vei simți sprijinit și echipa ta va fi deosebit de motivată.
Leu
Pentru unii nativi, o mare pasiune poate fi trăită în discreție și secret. Dacă trăiești într-o relație însă, va trebui să ai grijă să nu te pui într-o situație care ar putea pune în pericol o relație recent stabilă și deci fragilă. Un beneficiu financiar este foarte posibil prin intermediul expunerii tale profesionale. Nu refuzați această ofertă din politețe, nu vă permiteți să spuneți nu.
Fecioara
Nu vei lăsa indiferent pe cineva care lucrează lângă tine sau cu care ai o relație de afaceri. Va trebui să-ți folosești imaginația pentru a da căsniciei tale mai multă aromă și feerie. Singur, discreție va fi necesară… Ești avansat din punct de vedere profesional și este incontestabil, dar puțină modestie ar fi de dorit. Ai grijă, ai tendința să asculți bârfe și vei ajunge să le răspândești extrem de repede!
Balanța
Relațiile voastre romantice vă oferă o satisfacție deplină, împărtășiți o legătură grozavă. Dar s-ar putea să faci un pas greșit cu o persoană din anturaj și lucrurile se vor complica peste măsură. Fii mai flexibil sau ciocnirile se vor multiplica.Urmăriți-vă bugetul cu mai mare atenție!
horoscop 2021
Scorpion
Ai capul în nori azi, inima atârnată peste umăr și ai putea ceda azi sentimental chiar dacă nu mai ești singură! Proiectele care erau în așteptare vor reveni în prim-plan, spre satisfacția ta. Veți putea, în sfârșit, să vă dedicați timp problemelor care sunt importante pentru dvs. și pe care doriți să le tratați în mod special.
Săgetător
Nu încerca să-ți impuni punctele de vedere, în schimb favorizează dialogul. Doar cuplurile a căror înțelegere lasă de dorit vor putea trece printr-o fază problematică.Singur, pregătește-te pentru niște momente memorabile.Vei ști cum să te faci util.Putem conta pe tine și bunăvoința ta va fi pe deplin apreciată.Cu colegii tăi, ai grijă să eviți orice discuție care nu este de natură strict profesională, altfel ciocnirile vor fi inevitabile.
Capricorn
Vei fi foarte împlinit emoțional. Dă-ți drumul, savurează aceste momente privilegiate. Oricât de înflăcărat și pasionat ești, va trebui să depui un efort ca să înțelegi, deoarece partenerul tău s-ar putea să nu dorească să-ți îndeplinească toate cerințele. Singură, vei acorda foarte multă importanță aspectului tău și, cu complicitatea prietenilor, te vei bucura de un farmec și de un sex-appeal de răsunet. Nu vei înțelege de ce, dar banii îți vor aluneca printre degete. Cu toate acestea, nu veți cheltui prea mult. Fii atent, unii oameni din cercul tău profesional vor încerca în mod deliberat să-ți pună obstacole în cale. Va trebui să fii diplomatic dacă vrei să ieși triumfător din încercare.
Vărsător
Viața ta emoțională îți poate oferi o mare satisfacție dacă renunți la dramatizare. Mai degrabă trăiește momentul! Uneori ai prea mult caracter. Veți avea dificultăți să vă transmiteți mesajele. Schimbați registrul dar, în orice caz, aveți răbdare! Chiar trebuie să stabilești o comunicare mai bună în cadrul echipei tale, altfel lucrurile se vor complica imens.
Pești
Mediul prietenos poate promova dezvoltarea și comunicarea. Vrei să aprofundezi anumite relații și un nou contract la locul de muncă ți-ar putea oferi ocazia. Simpatia pe care o inspirați în mediul dumneavoastră profesional poate fi cauza unei promovări mai mult sau mai puțin îndelungate. Nu ar trebui să împrumuți bani prietenilor. Ar fi o pierdere de timp.
Doamna vrăjitoare Anastasia Venus m-a vindecat de impotenţă, iar acum mă pot numi un bărbat împlinit după ce fusesem legat 4 ani, iar atunci când am crezut ca viaţa nu mai are niciun rost ea a fost lumina care mi-a călăuzit restul vieţii. Apelaţi cu cea mai mare încredere la dânsa, o minune de femeie şi veţi fi foarte mulţumiţi, vă jur. Am fost blestemat și mi s-au făcut farmece de către o fostă amică, de aceea nu-mi mai mergea bine ]n dragoste.
Alain, Alger, Algeria
Clarvăzătoarea și vr[jitoarea Anastasia Venus m-a ajutat enorm. Vă mulţumesc pentru că mi-aţi adus soţul înapoi după o despărţire de 3 ani care mi s-a părut destul de complicaí și tare dureroși. Da, admit sincer că mi-ați schimbat viața și nu am cuvinte pentru a vă mulțumi destul.
Maria, Milano, Italia
Mulţumesc clarvăzătoarei și vrăjitoarei Anastasia Venus, sora vrăjitoarei Brățara, ambele faimoase în lume. Ce bucurie pe capul meu că am ajuns să lucrez cu dumneavoastră! Mulțumesc de asemenea pentru dezlegarea de blestem și pentru că mi-a scos argintul viu.
Se consideră în general că religia druizilor este antică, la fel de veche ca cea a magilor din Persia, ca cea a bramelor din India sau ca cea a chaldeenilor din Babilon şi din Asiria. Primele dogme ale acestor secte diferite ne lasă să întrezărim în elementele lor o asemenea analogie , care pare să izvorască toate din aceiaşi sursă, adică din religia lui Noe şi a popoarelor antidiluviene de dinainte de Potop.
Pretutindeni unde s-au răspândit triburile celtice şi-au stabilit sistemul lor religios. Ele au ocupat toate regiunile situate între Dunăre şi Atlantic, între Baltica şi Mediterana.
Druizii , preoţi şi filozofi celţi, erau numiţi astfel de la cuvântul druidh, crare în limba lor însemna „om înţelept sau savant”. Acest cuvânt pare să fi avut aceiaşi semnificaţie ca cea a magului în întregul Orient. Magii, cît şi druizii, reunesc caracterele filozofilor şi prezicătorilor. Ei profesau aceleaşi ştiinţe şi exercitau aceleaşi funcţii.
Sursă foto: Wikipedia
Ideile religioase, ceremoniile cultului erau foarte simple la început. Clasa druizilor era însă ierarhizată şi cu toţii se supuneau arhidruidului sau suveranului pontif. În această societate , trebuie să te instruieşti în clase inferioare, înainte de a ajunge la un grad superior.
Druizii erau împărţiţi în trei clase : barzii, sennanchaii şi eubageii( sau eubatei). În celtică, ultimul cuvânt înseamnă un tânăr care promite mult.Aşadar, rolul de druid era atribuit numai anumitor persoane care se considerau a fi capabile de a-l îndeplini.
Principala ocupaţie a druizilor era religia şi zelul lor pentru a-şi menţine autoritatea, astfel încât nu se făcea nicio ceremonie religioasă, niciun sacrificiu public sau special, fără prezenţa sau aprobarea lor. Aveau o influenţă considerabilă asupra civililor şi nicio afacere de orice importanţă nu se trata fără participarea lor. Aveau putere nelimitată, imunitate şi privilegii, ceea ce le conferea ambiţia de a-i domina pe celţi. În plus, erau exceptaţi de la orice taxă publică şi chiar de a merge la război. Ei alegeau în fiecare an pe magistraţii oraşelor. Regii nu erau decât miniştrii lor şi fără ei, nu puteau face pace sau război, nici chiar convoca consiliul.
Într-un cuvânt, druizii erau adevăraţii suverani, onoraţi de popor. Haina lor specială se numea breacan sau sagum şi aveau dreptul să varieze şapte culori diferte, ceea ce nu era cazul monarhului, care nu se distingea faţă de ei cu decoraţii. Hainele lui puteau varia numai patru culori diferite. Druizii purtau robe, care ajungeau până la încălţăminte, pentru a se distinge de ceilalţi, în timp ce ale celţilor de rând ajungeau la genunchi.
Aveau părul scurt şi barbă lungă iar în mână purtau un fel de baghetă albă numită slatan drui’eachd sau bagheta magică. În capăt era prevăzută cu o amuletă de formă ovală, înconjurată de un cerc de aur. Aproape tot timpul, dar mai ales în timpul ceremoniilor religioase, umerii lor erau acoperiţi cu un fel de şal alb. Erau recunoscuţi de la mare distanţă şi erai avertizat de respectul pe care trebuia să l acorzi.
Erau moderaţi şi asceţi, altfel n-ar fi putut guverna timp de 2000 de ani. Se crede că au conservat religia primitivă timp de mai multe secole.
Druizii adorau o mulţime de divinităţi înainte de a le cunoaşte pe cele ale romanilor. Ei credeau în nemurirea sufletului şi considerau că sufletul se desparte de corp.
Triburile celtice, răspândite în cea mai mare parte din Europa, şi sciţii, care locuiau în climatele cele mai apropiate de Nord, sufereau mai mult de frig decât de căldură, plasând Infernul printre zăpezi şi gheţuri eterne.
Druizii îşi exercitau ritualurile într-un cerc din pietre brute izolate, numit clachan, unde nimeni nu era admis în afara lor (avea un diametru de 20-60 de picioare). În centru exista un cerc mai mic, sau un pătrat, care se presupune că era cel al arhidruidului, folosit în ocazii solemne. Druizii efectuau cercuri mari din pietre, care stabileau de fapt o linie de demarcaţie clară între ei şi profani. În centru se afla o piatră groasă, ce servea drept altar. Când nu puteau găsi una de dimensiuni convenabile, o înlocuiau printr-o platformă oblică, care se sprijinea pe stâlpi.
Aceste altare se numeau cromleaches sau clach-sleachda ( adică pietre de cult sau de incantaţie), formând uneori mase enorme. În munţii Scoţiei, în insulele din Vest sau în Franţa se găsesc pretutindeni altare şi obeliscuri impresionante, care uimesc. Nu se ştie cum au fost transportate şi mai ales cum au putut fi ridicate la o înălţime apreciabilă. Este posibil ca ele să marcheze şi evenimente remarcabile.
De exemplu, în Caledonia, Laban şi Iacob au ridicat o coloană în memoria împăcării lor. Aceste pietre ridicate indicau la celţi însă un loc rezervat cultului, divinului, era un loc de adoraţie. Îl numeau si’uns sau” munţii păcii”. Altarele şi cercurile sacre ale druizilor erau de obicei plasate în apropiere de un izvor, în pădure sau sub ramurile unui stejar venerabil, pe care îl respectau enorm, ca fiind emblema cea mai convenabilă a fiinţei supreme. Boscheţii erau folosiţi în toate cultele vechi, pentru a oferi omagiu Eternităţii.
Principalele sărbători a druizilor erau Be-il-tin şi Samhin. Prima se celebra la începutul lui mai, şi prin acest nume se desemna prima duminică din aceiaşi lună. Numele însemna „focul lui Beil”. Se făcea un rug mare pentru a întâmpina revenirea astrului binefăcător pe care îl priveau ca pe reprezentantul Creatorului.
Cealaltă sărbătoare se celebra la 27 octombrie. Se numea , în celtică, Sam’hin, ceea ce vrea să însemne „focul păcii”, şi care se poate interpreta prin timpul de aprins focurile pentru menţinerea păcii. În acea perioadă, druizii se împotriveau luptelor interne dintre locuitorii din ţară.
Sursă foto: Wikipedia
Druizii nu ofereau lui Dumnezeu decât substanţe extrase din regnul vegetal, cuvânt care în limba celtică exprimă un sacrificiu.
Druizii au fost calomniaţi de-a lungul timpului, însă erau necunoscuţi. Codul lor secret nu a ajuns până la noi. Legile civile, cât şi dogmele religioase erau considerate ca o doctrină sacră şi misterioasă care nu trebuia scrisă.
Statutul străinilor şi al ospitalităţii, în care se poate remarca un spirit uman superior faţă de toate naţiunile vechi, era opera druizilor. Fiecare casă era deschisă călătorului. Acesta putea să se aşeze liber la fiecare masă fără a plăti, iar atunci când pleca, gazda trebuia să-i ofere tot ceea ce avea nevoie pentru drum, să-i dea toate sfaturile pe care depindeau de el. Cel care se abătea de la aceste cutume era pedepsit de compatrioţii săi, ba chiar urmărit şi pedepsit de magistraţi. Cel care se dovedea vinovat de inospitalitate, era condamnat la o amendă de trei monede. Cel care a adresat o insultă faţă de un străin , era pedepsit pe loc. Dacă îl ucidea, era şi el ucis. Mai mult chiar, un celt era obligat de a-şi expune viaţa pentru a o apăra pe cea a uniu străin care s-a pus sub protecţia sa.
Ospitalitatea era privită extrem de delicat de către druizi şi era foarte mare. În mod curios, familiei nu-i era permis de a se informa de numele oaspetelui său şi a ţării acestuia, decât în momentul plecării lui şi după ce au schimbat câteva cuvinte de prietenie. Vestigii ale acestor cutume remarcabile persistă încă în munţii Scoţiei.
Din timpul lui Cezar, cel puţin, druizii exercită imaginaţia curioşilor. Şi acum, pare mai vie ca niciodată…
Peșterile de la Médous se află în departamentul Pirineii Înalţi, lângă comuna Aste între Bagneres-de-Bigorre şi Campan (în Evul Mediu timpuriu, vizigoţii au trăit pe aceste locuri aproape un secol iar resturile armatei arabe respinse în bătălia de la Poitiers de către Charles Martel, suveranul de facto al francilor, în 733, au fost zdobite de localnici).
În Campan au trăit timp de opt secole şi misterioşii cagoţi, ca în multe alte târguri din Pirinei, populaţie exclusă din societate despre care se crede că ar fi venit de pe altă planetă cu nave extraterestre. Un fel de colonişti spaţiali! Până la începutul secolului XX, au locuit pe malurile râului Aldur.
Peşterile din Médous sunt naturale, săpate de un râu subteran, afluent al lui Adur. În secolul al XVIII-lea, ele au atras interesul pelerinilor deoarece aici ar fi apărut Fecioara Maria în prezența unui ciobănaş, apoi în faţa văduvei Liloye, cea care a reuşit stoparea epidemiei de ciumă din regiune.
În apropiere de peşteri s-a ridicat apoi o mănăstire de către călugări capucini, dar a fost demolată în timpul Revoluției Franceze. Astăzi, există o capelă care a devenit loc pentru pelerinaj.
Teresa Neumann s-a născut la 8 aprilie 1898 în Konnersreuth, Bavaria, Germania şi a murit la 18 septembrie 1962, în același loc. Este o mistică catolică cunoscută pentru stigmatele și pentru ineditul său. La 13 februarie 2005, Gerhard Ludwig Müller, episcopul din Regensburg deschis oficial procesul de beatificare a ei la Vatican.
Teresa Neumann s-a născut într-o zi de vineri, la 8 aprilie 1898, într-o familie de fermieri săraci din Bavaria. După moartea unui frate, a devenit cea mai mare dintre cei nouă copii.
Duhovnicul ei era părintele Iosif Naber, preot la Konnersreuth, care va fi de-a lungul vieții sale sprijinul său spiritual. De fapt, el este singura persoană căreia i-a declarat că a avut o viziune în ziua de Primă Împărtășanie și a primit darul de a-şi vedea comuniunea spirituală transformându-se în comuniune sacramentală.
La vârsta de paisprezece ani, a început să lucreze pentru un proprietar agricol şi crâşmar din sat. În timpul zilei trebăluia la fermă și noaptea lucra în cafenea și în sala de dans a hanului. Fata încerca să economisească bani pentru a avea un trusou necesar ca să intre în mănăstire.
Teresa Neumann Sursă foto: WikipediaLa 10 martie 1918, a ridicat găleți grele de apă pentru a ajuta la stingerea unui incendiu, când şi-a desprins a doua și a treiea vertebră lombară. Cu toate acestea, şi-a continuat munca strângând puternic din dinţi.
Dar în luna aprilie din anul următor, a căzut zdravăn şi s-a lovit la baza craniului. Treptat, şi-a pierdut vederea.
A început un calvar îndelungat, marcat de o serie de alte căderi accidentale până în martie 1919, când şi-a provocat dislocarea spinării, urmată de convulsii și de orbirea totală însoţită de dureri insuportabile. Acest accident și bolile teribile care s-au năpustit peste ea au împiedicat-o să-şi atingă vocația religioasă și astfel i s-a distrus visul de apostolat misionar în Africa.
Bolile i s-au agravat rapid: Teresa era predispusă la crampe violente, mâinile și picioarele îi amorţeau, capul i se lăsa pe spate. Sincopele o vor forța să rămână țintuit la pat șase ani și jumătate, din octombrie 1918. Două apofize de la coloana vertebrală păreau să o apese însă îngrozitor. Paralizia i-a anihilat membrele inferioare, în timp ce a devenit surdă și mută lungi perioade de timp. Prezenta răni purulente pe spate și pe piciorul stâng, urmate de gangrene.
În această perioadă teribilă au îngrijit-o şase medici succesiv însă nu au putut să o scape de aceste dureri cumplite. Totuşi, s-a vindecat de orbire, de gangrena piciorului stâng, de leziunile coloanei, de paralizie și de rana supurativă din spate, de apendicita purulentă, de dubla pneumonie şi de un accident vascular cerebral, toate astea făcându-i pe martorii teresei Neuman să declare că a avut loc un adevărat miracol.
Din 1927, Teresa Neumann a dobândit o reputație fantastică care a atras pelerinii și curioşii în satul Konnersreuth. Evenimentele extraordinare ale vindecărilor sale absolut miraculoase au suscitat un interes deosebit. Acum, ea trebuia să dea interviuri, să răspundă la valuri de scrisori şi să facă faţă noianului de vizite; dar suspiciunile de fraudă și îndoielile s-au răspândit printre adversarii tezei mistice, iar unii au blamat isteria care s-a format în jurul cazului său senzaţional.
Ca urmare, episcopul de Regensburg, Monseniorul von Henle, a supus-o pe Teresa Neumann, la 28 iulie 1927, unei anchete pentru a verifica autenticitatea salvării ei miraculoase.
Sursă foto: Wikipedia
Odată cu venirea la putere a lui Adolf Hitler, Teresa Neumann și familia sa au avut de suferi enorm din partea regimului nazist. Între altele, ea ar fi prezis, în 1930, faptul că decăderea regimului lui Hitler ar fi inevitabil și spectaculos. De asemenea, se spune că un vizitator ar fi avut ideea de a pune în mâinile sale o carte poștală ilustrându-l pe Adolf Hitler și că „ea a respins fotografia, ca și cum acest contact ar fi ars-o”. Mai mult, a exclamat cu groază: „Fum şi foc din iad! „.
De fapt, se crede că SS-ul și SA-ul nazist chiar au încercat să o omoare, la 20 aprilie 1945, dar negăsind-o, au bombardat satul și i-au dat foc. Câteva ore mai târziu, forțele americane au prevenit distrugerea totală a comunei și timp de nouă zile, au dublat paza pentru a veghea asupra Teresei Neumann și casei sale.
În vara anului 1962, episcopul de Regensburg, Monseniorul Rudolph Graber și-a exprimat dorința de a construi o mănăstire de adoraţie în dioceza sa.
După o ședere în Eichstätt, în august și septembrie 1962, Teresa Neumann, care s-a implicat total în acest proiect, a început să strângă fonduri pentru construirea mănăstirii. Cu toate acestea, avea dureri grave, cauzate de angina pectorală de care sufera. A ales adunarea religioasă a Surorilor Mariei din Carmel pentru această mănăstire numită Theresianum în cinstea Sf. Tereza de Lisieux, protectoarea sa.
În ziua de vineri, 14 septembrie 1962, în ziua Înălțării Sfintei Cruci, au apărut stigmatele și o viziune a împăratului bizantin Heraclius, care a adus crucea lui Christos din Ierusalim.
A doua zi, ea a suferit un infarct miocardic. A murit la 18 septembrie 1962.
Timp de patru zile, Teresa Neumann a fost expusă pe patul de moarte și mii de oameni au mărșăluit pentru a o vedea pentru ultima dată. Se estimează că la 22 septembrie 1962, pentru înmormântarea sa, satul Konnersreuth a fost invadat de o mulțime de aproximativ 7.000 de persoane din întreaga lume. Ea aparţinea Ordinului capucin.
Manifestările ei mistice
Timp de 36 de ani, Teresa Neuman nu ar fi absorbit niciun fel de aliment, solid sau lichid, cu excepția a aproximativ două grame de hostie (n. red.- oblata, azimă folosită de catolici la împărtăşanie) pentru comuniunea ei de zi cu zi. Acest post absolut a început la 6 august 1926, după ce a avut viziunea lui Iisus Christos transfigurat. Ea a declarat: „Am lăsat toată foamea și setea pe Tabor” (n. red.- muntele Tabor din Ţara Sfântă).
Pentru a demonstra științific această atitudine inedită a fost supusă la o observație timp de două săptămâni în 1927, sub supravegherea atentă a doctorilor Otto Seidl, medicul ei curent, şi Ewald, profesor de psihiatrie la Universitatea din Erlangen (acesta s-a opus tezei cauzelor supranaturale), precum și sub supravegherea a patru asistente medicale franciscane, care aveau drept misiune, între altele, să nu o piardă nicio clipă din ochi, 24 de ore din 24.
Procesul-verbal al acestei anchete a concluzionat că, în cursul celor două săptămâni în care a fost ţinută sub observaţie atentă, Teresa Neumann a absorbit doar 0,33 grame de hostie, aproximativ 45 cm cubi de apă, dar că greutatea ei a rămas aceeași și că analizele sângelui ei nu au evidențiat nicio dovadă de abstinenţă.
Un alt punct controversat al cazului său special l-a reprezentat insomnia cu care s-a confruntat. Teresa Neumann ar fi dormit numai o oră sau două în fiecare noapte. Timpul cuprins între orele 12 şi unu dimineaţa şi-l dedica exclusiv rugăciunii zilnice în singurătate, la biserică, apoi citea corespondenţa până la aproximativ orele 4 dimineaţa, după care aloca doar două ore somnului, rugăciunii sau meditație în pat până la aproximativ 6 dimineața. Masa o servea la ora 7 dimineața, după care urmau activitățile normale.
Teresa Neumann a primit stigmatul inimii în vinerea din Postul Mare, la 5 martie 1926, în timpul unei stări de extaz.
În vinerea sfântă, la 2 aprilie 1926, ea ar fi avut o nouă viziune a Patimilor lui Christos, și stigmatizarea pe spatele mâinilor și picioarelor.
În vinerea sfântă, la 15 aprilie 1927, au avut loc stigmatizări ale suprafețelor interne ale mâinilor și picioarelor, apoi, în același an, opt stigmate ale coroanei de spini în mijlocul capului.
Teresa a mai suportat, în timpul Postului Mare din anul 1928, stigmatizarea purtării Crucii pe umărul drept, apoi în vinerea sfântă, la 29 martie 1929, stigmatele flagelării.
Toate aceste răni stranii care sângerau în mod regulat nu s-au cicatrizat, nu supurau dar erau foarte dureroase. Pentru a putea merge, avea nevoie să poarte pantofi speciali. Viziunile sale din fiecare vineri privind Patimile lui Christos erau însoţite de lacrimi de sânge.
În ziua de vineri, la 30 martie 1956, șapte sau opt mii de oameni au asediat casa în care locuia Teresa Neumann în speranța de a participa la extazul dureros și sângeros al stigmatizării.
Se consideră că Teresa Neumann ar fi văzut de aproximativ 700 de ori drama Patimilor lui Iisus Christos, că ar fi simţit pe pielea sa suferințele Domnului nostru în timpul biciuirii, pe drumul spre Cruce şi al Răstignirii.
Viziunile ei au implicat de asemenea alte scene din Noul sau Vechiul Testament. Ea a pretins să ofere experților, cum ar fi profesorul Wutz, exeget al Vechiului Testament la Facultatea Catolică din Eichstätt și expert în limbi semitice și arheologie palestiniană, informații istorice, topografice sau arheologice privind monumente și limbile vorbite în vremea lui Iisus Christos, ca aramaică sau greaca koine, spunând că avea puterea, nu numai să vorbească aceste limbi antice pe care nu le cunoştea, dar să rememoreze cuvintele sau expresiile pe care le auzea în timpul extazurilor sale.
Se spune că Teeresa Neumann avea abilitatea de a vedea locurile unde nu se afla fizic și participa la evenimente religioase, cum ar fi vestirea de la Roma a dogmei Adormirii sau zilele oraşului Lourdes.
Părintele Naber a scris în ziarul său, la 14 decembrie 1930 că ea ar fi urmat în condiţii supranaturale, o liturghie pe care a celebrat-o la Berlin. Alte mărturii în acelaşi sens a adus şi doctorul Johannes Steiner.
Dar multe mistere ale Teresei Neumann privesc suferințele ispășitoare. Pentru a contribui la mântuirea sufletelor, ea a declarat că-şi asumă în corpul său suferința, boala şi păcatele altora. Mulţi păcătoși și bolnavi şi-au văzut astfel bolile de care sufereau atenuate ori s-au vindecat definitiv.
Într-o scrisoare către un prieten religios, ea a scris, la 7 noiembrie 1924: „Mă rog și ofer mult din suferințele mele pentru voi toți […]. Ofer Tatălui Ceresc Patimile lui Iisus Christos, cât și meritele sale sfinte și ale tuturor sufletelor drepte de pe pământ. »
Dar ea avea şi darul profeției! Teeresa Neumann ar fi prevăzut persecuțiile lui Ingbert Naab făcute de Gestapo și l-ar fi ajutat să le evite, i-ar fi prezis locul morții la mănăstirea sa Königshofen din apropiere de Strasbourg.
Vă scriu pentru prima oară şi admit că-mi place în mod deosebit ceea ce faceţi în meseria dumneavoastră foarte interesantă. Rezumez, pe scurt, povestea mea: soţul m-a părăsit recent (căsnicia noastră a durat aproape 3 ani) după multiple certuri înfiorătoare, care mereu s-au lăsat cu bătăi, amenințări ți vorbele grele, murdare. Recunosc că eu le-am început de fiecrae dată, dar pentru un motiv destul de serios. Şi asta pentru că dau dovadă de o gelozie excesivă şi sunt foarte posesivă. Este oare un păcat? Da, îl iubesc ca o nebună!
Dar nu pot să mă schimb (deşi am încercat prin toate metodele posibile sau care mi s-au sugerat de către anturajul meu). De câte ori îl vedeam discutând cu câte o vecină, colegă sau chiar verişoară de-a mea, efectiv luam foc şi izbucneam nervos, eram toată un car de nervi. Nu am fost însă aşa tot timpul, să ştiţi. Acest comportament (pe care eu-însămi îl judec acum extrem de aberant) m-a adus într-o situaţie ingrată.
Sunt singură şi-mi vindec rănile, aşa cum pot. Nu regret crizele pe care le-am avut cu el, datorate geloziei mele diabolice și excesive. Dar m-am gândit serios dacă nu cumva, cineva, mi-a făcut farmece (persoane rele se găsesc la tot pasul, nu-i așa?).
Acum, sunt puţin cam confuză şi clar foarte disperată. Vreau să îndrept lucrurile şi să creez armonie în cuplu, să fiu iubită de el şi să revină la mine (dacă se poate, fireşte). Ce multe îmi doresc… Mă simt rău în singurătate şi nu-mi găsesc echilibrul și pace. Ce să fac? Ajutaţi-mă, vă rog, căci mă aflu într-o situaţie limită. Îmi vine să mă arunc în apele învolburate ale oceanului lângă care locuiesc aici, în California. Doamne, ce mult treb uie să sufăr.
Olivia, Los Angeles, America
Copyright Segra Media București
Dragă doamnă Olivia,
Dvs. aveţi o problemă care se poate rezolva prin descântece care trebuie făcute pe tine personal. Da, cărţile mi-au arătat că ai farmece făcute de către o persoană feminină chiar din anturajul vostru. Ar trebui să te gândești cu atenție cine îți vrea răul dintre femeile care se găsesc în preajma ta. Nu uitaţi că lucrez cu magie neagră şi puterea mea este înzecită!
Acest website foloseste cookie-uri proprii si ale tertilor pentru a furniza vizitatorilor o experienta mult mai buna de navigare si servicii adaptate nevoilor si interesului fiecaruia. AcceptăRespingeCitește mai mult
Politică de cookie-uri
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these cookies, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may have an effect on your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
