Cineva aflat într-un avion a surprins şi filmat un obiect straniu, care nu este din lumea noastră, plutind în cer la foarte mare înălţime. Despre ce poate fi vorba? Aveţi vreo idee?
Avem de-a face cu o nouă formă de viaţă extraterestră care ne vizitează, sau este o navă sofisticată menită să înşele vigilenţa noastră? Suntem deja invadaţi şi nu ştim?
Un candidat la alegerile municipale spune că unii lideri din Cajamarca, un oraş situat în nord-vestul Perului, ar practica magie neagră pentru a a-şi conduce afacerile locale și a-i înderpărta pe adversarii lor josnici.
Herman Bueno se vedea deja noul primar al localităţii Cajamarca. Și pentru a-și atinge scopurile, a trebuit să-l detroneze pe Ramiro Bardales și pe consilierii săi apropiați. Mai mult decât atât, consilierul a devenit rapid principalul candidat al opoziției.
Într-o zi, personalul de întreținere din primărie i-a făcut dezvăluiri curioase. Potrivit raportului său făcut public, Bardales și multe altele persoane ar fi organizat şedinţe de vrăjitorie și ar fi practicat magia voodoo. Ei au pus ace în păpuși care purtau caracteristicile consilierilor din opoziție.
Nu se ştie însă dacă aceste acuzații sunt adevărate sau este vorba doar de o măsură pentru a-l destabiliza pe actualul primar.
https://www.youtube.com/watch?v=iH30GtfXU9k
Procesele vrăjitoarelor din Pendle din 1612 sunt printre cele mai renumite din istoria proceselor vrăjitoarelor din Anglia și sunt cele mai bune documentate din secolul al XVII-lea. Cele doisprezece acuzate trăiu în zona Pendle Hill din Lancashire. Ele au fost acuzate de uciderea a zece oameni prin acte considerate a fi de vrăjitorie.
Toate, mai puţin două, au fost judecate la curtea de la Lancaster între 18 și 19 august 1612, în acelaşi timp cu vrăjitoarele din Samlesbury și altele, în timpul unei serii de procese, care a devenit cunoscută sub numele de „Procesul vrăjitoarelor din Lancaster. ”
Una dintre ele a fost judecată însă la curtea din York la 27 iulie 1612, iar ultima a murit în închisoare.
Din unsprezece persoane trimise în judecată – nouă femei și doi bărbați – zece au fost găsite vinovate și executate prin spânzurare. Doar o singură persoană nu a fost considerată vinovată.
Aceste procese au fost neobișnuite pentru Anglia din acea vreme prin două aspecte: publicația oficială a lucrărilor grefierului, Thomas Potts, în cartea sa The Wonderfull Discoverie of Witches in the Countie of Lancaster, şi numărul de vrăjitoare spânzurate în acelaşi timp (zece la Lancaster și una la York).
S-a estimat că în timpul proceselor intentate împotriva vrăjitoarelor din Anglia, între secolul al XV-lea și secolul al XVIII-lea, au fost executate mai puțin de 500 de vrăjitoare: procesele vrăjitoarelor din Pendle ar reprezenta deci 2% din total.
Patru dintre vrăjitoarele din Pendle erau din aceeași familie: Elizabeth Southerns ( „Demdike”), fiica sa Elizabeth Device și copii ei James și Alizon Device. Alte două făceau parte dintr-o a doua familie: Anne Whittle (Chattox) și fiica sa, Anne Redferne. Ceilalți inculpați au fost Jane Bulcock și fiul ei John Bulcock, precum şi Alice Nutter, Katherine Hewitt, Alice Gray şi Jennet Preston.
Practicarea exacerbată a vrăjitoriei în Pendle şi în împrejurimile sale arată o tendință prin care oamenii doreau să-și câștige existența dându-se drept vrăjitoare sau vrăjitori. Cele mai multe dintre acuzații au fost făcute de la o familie la alta, probabil pentru că erau rivali, fiecare încercând să trăiască din vindecări miraculoase, cerșit și escrocherie.
Dar fantomele acestor vrăjitoare care au trăit acum 400 de ani continuă să bântuie Lancashire County, în nord-vestul Angliei, se pare.
Christine Hamlett, un mediu celebru din Anglia, este convinsă că a obținut fotografii care arată că vrăjitoarelor din Pendle bântuie încă biserica parohială a orașului şi cimitirul.
Clişeele arată ceea ce seamănă cu fantoma unei fete tinere care priveşte printr-una dintre pietrele funerare. Are o față albă ca moartea și ochii negri.
Christine crede că a văzut fantoma lui Jennet, o fată în vârstă de nouă ani, care, de asemenea, a fost spânzurată în Evul Mediu pentru că ar fi practicat magia.
„Am simțit o prezență în Pendle. Puteţi vedea contururile unei fete în fotografii. Cred că este un cimitir bântuit. ”
„Întotdeauna am fost atrasă de zonă din cauza istoriei și legendelor sale. ”
„Am simțit prezența lui Jennet când eram în cimitir, iar când m-am uitat în fundal, în imagini exista, de asemenea, umbra unui om pe unul dintre ele. Cred că acesta ar putea fi judecătorul. ”
Conform legendei, Elizabeth Jennet, mama copilului acuzat de vrăjitorie, purta semnul Diavolului și-şi sugea propriul sânge înlocuindu-l. Se spune că organiza întâlnirile secrete ale vrajitoarelor în interiorul unui turn de la Pendle.
Scriitorul și mediul Wellesley Tudor Polul a scris în The Silent Road (1962), despre un fenomen de teleportare:
„Într-o noapte cu furtună și ploaie, în decembrie 1952, mă găseam într-o gară de țară la câțiva kilometri de casa mea din Sussex. Trenul de la Londra având întârziere, autobuzul nu l-a așteptat și nu a existat niciun taxi. Ploua torențial. Era ora 17 şi 55 și așteptam un apel important de peste mări la ora 18 la mine. Situaţia părea fără speranță.
Pentru a face lucrurile şi mai rele, cabina telefonică era scoasă din uz şi telefonul din gară nu funcționa! Disperat, m-am așezat în sala de așteptare și, neavând nimic mai bun de făcut, am comparat ora ceasului meu cu cea a ceasului de la gară. Din moment ce acesta din urmă arăta întotdeauna cu două minute de avans, pot confirma că timpul corect era 17, 57, cu trei minute înainte de ora apelului meu!
Ce s-a întâmplat în continuare? Nu știu. Când mi-am revenit, eram acasă, la intrare, la douăzeci de minute de mers pe jos, iar pendula arăta ora șase. Apelul meu telefonic a avut loc câteva minute mai târziu. După ce mi-am terminat conversația, deodată mi-am dat seama că se întâmplase ceva foarte ciudat. Apoi, spre marea mea surprindere, am observat că pantofii mei se uscaseră de noroi, cât și hainele mele. „
Legea privind libertatea de informare (Freedom of Information Act) este o lege din SUA care solicită agențiilor federale să-și prezinte documentele declasificate, oricărei persoane, la cerere. Datorită acestei legi, recent, opinia publică a descoperit sute de documente ale CIA, care datează din anii ’40 și ’50, privind fenomenul OZN.
Multe dintre aceste documente conțin informații despre OZN-uri. Despre aceste „fișiere X”, CIA, pe blogul său scrie că „scepticii și credincioșii le vor găsi foarte interesante”!
De pildă, există un text în care o persoană este neliniştită pentru că a văzut farfurii zburătoare cu un diametrul de 15 metri în estul Germaniei.
Altele dezvăluie rapoarte ale unei persoane convinsă că s-a întâlnit cu „doi bărbați îmbrăcați în combinezoane metalice și argintate”, dintre care unul dintre ei arăta „o lampă de pe partea din față,” sau despre OZN-uri staționate deasupra unei mine de uraniu din Congo.
Sau despre unele documente care arată modul în care directorul CIA a cerut să obțină resurse pentru ca „cercetările științifice din jurul OZN-urilor să fie efectuate” și de a determina dacă adevărul a venit într-adevăr din altă parte.
Un film înregistrat recent de un satelit terestru arată o navă imensă care soseşte în mare viteză și se oprește aproape de sol pentru a elibera o sferă de lumină … apoi se întoarce și dispare cu viteză mare.
În cazul în care această filmare este reală, ar fi o dovadă certă a prezenței OZN-urilor în sistemul nostru solar şi în imediata apropiere a Terrei.
O mamă şi fiica ei au văzut un obiect zburător straniu, la 10 februarie 2015, pe cer. Cele două locuiesc pe insula Merritt, Florida, SUA. Iată ce a descris femeia:
„Era peste tot o zi noroasă, cu șanse de averse. Cei patru copii ai mei tocmai veniseră acasă de la școală și se plimbau pe bicicletele lor, așa încât îi priveam de la distanţă și lucram în curte, în jurul orei 16.
Mi-am oprit munca în curte, îndreptându-mă spre nord, pentru a-i vedea pe copii și una dintre fiicele mele (de 7 ani), a venit cu bicicleta spre mine, s-a oprit și m-a întrebat: „Ce e aia?”
M-am uitat spre vest și am văzut un punct negru, chiar sub nori și poziția Eastward. I-am spus: „Este un elicopter.”
Așa că m-am întors la locul de muncă în curte. Fiica mea, încă era în căutarea acelui obiect. A ţipat: „Este o mașină care zboară!”
M-am uitat și am văzut că acel obiect se apropie. Am putut vedea că nu era un elicopter! Obiectul privit era de culoare neagră și de formă dreptunghiulară, cu margini rotunjite. Exista o lumină, de culoare albă, ca cea care seamănă cu o elice de manevră în centru? Călătorea în linie dreaptă, ca şi cum se rotea încet și nu făcea niciun sunet.
I-am spus fiicei mele să nu o piardă din vedere, astfel încât am putut să-mi iau binoclul din camion, care se afla pe aleea noastră. Așa că m-am uitat prin binoclu. Am putut vedea că nu avea numere sau litere pe ea și acest lucru nu era un elicopter și nici un avion. Fiindcă locuim în apropierea unui aeroport foarte mic, cu zboruri spre şi dinspre Cesena tot timpul…
Dar, nu era o zi bună pentru zbor, din cauza vremii, iar acest obiect nu era o dronă, pentru faptul că nu avea nicio elice și zbura prea sus. Zbura spre Eastward și brusc şi-a schimbat direcția și s-a întors invers! A zburat apoi spre vest, s-a rotit încet și apoi s-a oprit, încât l-am văzut mai bine.
Am putut vedea că avea o cupolă pe partea de sus, deoarece avea o lumină albă mai mică pe partea de sus a acesteia, de asemenea. A plutit timp de câteva secunde, în timp ce încă se rotea încet și apoi, a început mai repede; chiar sub linia norilor, încât m-am uitat la ea. A început să semene mai mult cu o farfurie.
Și apoi, acolo a fost ca un fulger … și obiectul a ţâşnit direct în sus, în nori! …. Simţeam că a fost ca într-un vis, în timp ce mă uitam la acest obiect ..
Eu şi fiica mea am văzut acest obiect timp de aproximativ 2 minute. Am făcut un model cu el, din spumă care seamănă foarte bine cu acest obiect, văzut prin binoclul meu ….”
În august 2005,Statele Unite ale Americii a fost lovită de o mare tragedie: uraganul Katrina, uluitor de devastator, a spulberat literalmente partea de sud a țării şi a făcut 1.836 de victime şi inundaţii puternice. Printre ruinele abandonate, ar fi fost fotografiată şi o fantomă.
Katrina a distrus teritoriul Bahamas, Florida şi Louisiana lăsând multe clădiri, centre de recreere şi chiar parcuri de distracții parțial distruse și total abandonate.
Un spital din New Orleans, Louisiana, Tulane Medical Center a avut aceeaşi soartă dramatică. Dar clădirea nu a fost părăsită de toată lumea, deoarece Lisa Walley Staggs, o funcţionară de la această instituţie, a reuşit să fotografieze un spectru fantomatic. În clădirea întunecată, sinistră, ea a văzut la una dintre ferestre o lumină alb-albastră misterioasă.
Un utilizator de pe Reddit sub pseudonimul Biophilia_curiosus a postat recent câteva imagini pe care le-a luat la Buton, în rezerva forestieră a pădurii Lambusango, în Indonezia. Ele arată o specie uimitoare de șopârlă, care seamănă aproximativ cu un dragon în miniatură.
Liniile pe care le puteţi vedea răspândite prin aripile sale ca și venele sunt de fapt coastele lui! Evoluția a creat un anume număr de aceste animale mici, care pot zbura pe distanțe mari.
Până acum, nimeni nu a identificat speciile exacte ale acestei șopârle.
Într-o zi fierbinte din iulie 1954, un pasager cu aspect caucazian şi convenţional a ajuns pe aeroportul Haneda din Tokyo, Japonia. Dar vameşiilor li s-a părut ceva suspect la bărbat. Verificându-i pașaportul, au constatat că provenea dintr-o țară numită Taured. Pașaportul părea autentic, cu excepția faptului că nu există nicio țară cu acest nume!
Bărbatul a fost interogat de oamenii legii japonezi și i s-a cerut să le arate, în cazul în care țara sa există, locaţia ei pe o hartă.
Imediat, suspectul a arătat cu degetul spre Principatul Andorra, dar brusc a devenit furios și confuz. Nu auzise în veci de Andorra și nu putea înțelege de ce patria sa, Taured, nu este acolo. Potrivit spuselor sale era cât se poate de reală, pentru că exista de mai mult de 1000 de ani!
Oficialii vamali au găsit asupra lui mai multe monede europene diferite. Pașaportul acestuia a fost ștampilat de către mai multe aeroporturi din întreaga lume, inclusiv în vizitele anterioare pe care le făcuse la Tokyo.
Nedumeriţi de confuzia şi absurditate cazului, omul a fost dus la un hotel local unde a fost păzit de doi paznici postaţi la uşa camerei sale până când se va putea rezolva misterul.
Compania pentru care a pretins să lucreze nu avea cunoștință de el, cu toate că omul avea o cantitate mare de documente pentru a-şi demonstra punctul de vedere. Nici hotelul unde pretindea că şi-a făcut o rezervare nu ştia absolut nimic! Şi nici oficialii companiei din Tokyo cu care a susţinut că făcea afaceri!
Mai târziu, atunci când s-a deschis uşa de la camera de hotel unde se găsea individul misterios, paznicii au constatat cu umire că acesta dispăruse. Poliția a stabilit că nu putuse scăpa prin fereastră, deoarece camera se găsea în partea de sus a hotelului și nu exista niciun balcon. Misteriosul personaj nu a mai fost văzut vreodată, iar misterul nu a fost rezolvat.
Cele mai multe cărți care vorbesc despre vrăjitorul Merlin îl menționează de asemenea pe regele Arthur și pe Cavalerii mesei rotunde.
Aceste texte datează în cea mai mare parte din secolele XIII – XV. Rolul lui Merlin în legenda arthuriană este de a ajuta la împlinirea destinului regatului Angliei (sau regatului Logris).
Cu înțelepciunea lui, a devenit prieten si consilier al regelui Uther Pendragon (tatăl lui Arthur, care a luptat împotriva saxonilor). La moartea acestuia din urmă, a organizat provocarea săbiei magice Excalibur (avea reputaţia că este indestructibilă şi că putea trece prin orice material) care i-a permis lui Arthur, fiul nelegitim al lui Uther, de a-i succede tatălui său.
Apoi, vrăjitorul Merlin l-a încurajat pe Arthur să instituie Masa rotundă, astfel încât cavalerii să fie capabili să se angajeze în misiuni, inclusiv în căutarea Sfântului Graal.
În ciuda tuturor cunoștințelor sale, Merlin nu a putut să facă nimic împotriva destinui regatului şi nici a sfârșitului tragic al lui Arthur.
Vrăjitoarele din Zugarramurdi (în spaniolă: Brujas de Zugarramurdi) este numele prin care este cunoscut cel mai celebru caz al vrăjitoriei basce și, probabil, al vrăjitoriei în Spania.
Nucleul vrăjitoriei din Ţara Bascilor se găsea în comuna Zugarramurdi din Pirineii navarrieni. Procesul care a devenit repede cunoscut în lume a fost condus de către tribunalul Inchiziției spaniole din Logroño.
În cazul arderii celebrată în acest oraș, care a avut loc pe 7 și 8 noiembrie 1610, optsprezece persoane acuzate de vrăjitorie au fost „împăcate” pentru că şi-au mărturisit păcatele lor și au cerut mila instanței.
Cu toate astea, șase persoane au fost arse de vii pe rug și cinci au fost arse în efigie, deoarece erau deja moarte.
Războiul Castellammarese este numele dat luptei între două clanuri ale Cosa Nostra instalate la New York dominând crima din această super metropolă americană, în 1930-1931. Din acest război a rezultat o transformare a peisajului criminal nord-american, ordinea mafioţilor sicilieni tradiţionalişti fiind înlocuită printr-o nouă generaţie care va crea Sindicatul crimei.
Unul dintre cele două clanuri era condus de Salvatore Maranzano, născut în 1868. Acest sicilian fascinat de Iulius Cezar şi de moravuri foarte tradiţionale, a fost trimis în America în 1918 de puternicul naş din Castelammare del Golfo (în apropiere de Palermo), don Vito Cascio Ferro, al cărui proiect era de a construi un imperiu mafiot transatlantic.
Acest proiect ambiţios a fost însă contracarat de urmăririle locotenentului de poliţie Joseph Petrosimo care l-a forţat să părăsească teritoriul american (înainte de a fi asasinat în timpul unei anchete în Sicilia în 1909), apoi de Mussolini, care l-a închis în 1929.
Echipa lui Maranzano cuprindea transfugi sicilieni, cum ar fi Joseph Bonanno şi Joseph Profaci, viitori naşi ai uneia dintre cele cinci familii new-yorkeze. Clanul advers era cel al lui Joe Masseria zis The Boss, născut în 1879, imigrat în 1930 şi urmaş al familiei Morello în 1920, după o serie de asasinate.
Deschisă la persoanele care nu proveneau din Sicilia, echipa sa includea nume devenite apoi celebre cum ar fi Al Capone, Lucky Luciano, Albert Anastasia, Vito Genovere, Willie Moretti, Joe Adonis şi Frank Costello.
Un „şef” al Camorrei, mafia napolitană, fugar din 2013, a fost arestat sâmbătă de către ofițerii de poliție deghizaţi în cei care livrează pizza. Mafiotul se uita la meciul Inter-Napoli la televiziune, a declarat poliția.
Poliția italiană este mulțumită că a pus mâna pe „unul dintre cei mai periculoși 100 de criminali din Italia”. Roberto Manganiello, în vârstă de 35, este capul unuia dintre clanuri afiliate Camorra și era acuzat de o crimă dublă.
Bărbatul este acuzat de a fi ucis, în octombrie 2004 doi bărbați, membri ai unui clan inamic, ceea ce a provocat una dintre primele și cele mai crude cazuri de vendetta între familii mafiote din districtul Scampia din Napoli, cunoscute a fi teatrul cărții scrise de Roberto Saviano, „Gomorra”, publicată în martie 2006.
Cartea lui explorează Campania şi Napoli unde crima organizată face legea şi unde rivalităţile între clanurile mafiote duc adesea la războaie sângeroase. Dar el a mai scris ţi despre activitatea Camorrei în Spania, unde s-a infiltart în industria turistică din Andaluzia, cumpărând hoteluri, restaurante şi cluburi de noapte.
Cât despre Manganiello, acesta era urmărit pentru posesie ilegală de arme și asociere de criminali cu caracter mafiot, a declarat poliția.
Mafiotul din Camorra a fost capturat în compania unei napolitane de 30 de ani, prietena lui aflaţi într-una din ascunzătorile clanului, la sud de Orta di Atella, de unde continuat să-şi gestioneze afacerile, traficul de droguri și extorcare de fonduri.
Pe când urmărea meciul din campionatul italian de fotbal, pierdut de Napoli (2-0) cu Inter Milano împreună cu prietena lui, ofițerii de poliție deghizaţi ca oameni de livrare de pizza, au apărut deodată în apartamentul lui. Manganiello, care nu era înarmat, nu a opus nicio rezistenţă.
Au avut loc deja lupte cu fiinţele care trăiesc sub pământ? Mai mulţi autori au exploatat cu judiciozitate acest gen de ipoteză relatând aventuri subterane extraordinare care scot în evidenţă regate fantastice şi locuitorii lor stranii.
Dacă unele popoare “subterane” fug de noi, alte urmăresc să ne cucerească.
Acest gen de aventuri sunt relatate în romanul lui Bulwer – Lytton, The Coming Race (Rasa care va veni).
Creaturile ajung până la noi prin galerii de mine prevăzute în acest scop şi utilizează forţe care derivează din misteriosul Viril care nu ar fi altceva decât o utilizare deformată a enigmaticii “rază verde”.
În “Rasa care ne va extermina” apar creaturi care au numele de Ana. Se vorbeşte despre o grotă numită Haghia Ana. Urmează Apocalipsul? Există cu adevărat fiinţe stranii în subsolul planetei noastre, care stau să ne invadeze?
