Pedro Pedro Arruebo sau Arruebo, s-a născut în 1608 în Tramacastilla de Tena, în municipiul Tena vale Sallent de Gallego, provincia Huesca (Aragon, Spania). Era țăran aragonez care a făcut obiectul un proces important de vrăjitorie între 1637 și 1640.

Vrăjitoria s-a manifestat activ în secolul XVII în această parte a Aragonului de Sus, unde se spunea că un număr mare de femei erau posedate de diavol. Justiția a adoptat, în conscinţă, un fel de stare de urgență în scopul de a urmări vrăjitoria şi pe vrăjitori. De fapt, existau trei instanțe care se ocupau de aceste cazuri: justiţia episcopală, justiția ordinară și justiția regală, potrivit calificării şefilor acuzării. În Aragon au avut loc cinci cazuri mari de vrăjitorie, dintre care cazul lui Pedro Arruebo este cel mai emblematic.

Ferma din Betato Sursă foto: Wikipedia

Între 1637 și 1643, au apărut cazuri de posesie în două sate din Valea Tena, Tramacastilla și Sandiniés, implicând 62 de femei. Conducătorul și instigatorul acestei epidemii era Arrueba Pedro, un fermier din Lartosa sau La Artosa (acum scufundată în apele barajului hidroenergetic de la Búbal) care era acuzat de a fi vrăjitor.

Sursă foto: Wikipedia

Inteligent, viclean, îndrăzneț, dar mai ales atras de femei și băutură, omul s-a speriat şi a fugit atunci când i s-a făcut prima acuzaţie. În 1637, s-a întors incognito pentru a ameninţa cu moartea pe fiicele dușmanilor săi pe care le-a forțat apoi să facă sex sub amenințare vrăjilor. Cazurile de posesie diabolică a femeilor s-au multiplicat în zonă.
Diavolul apărea de mai multe ori în diferite forme, inclusiv cea a unui preot sau a unui “francez”. Neliniştit de amploarea pe care a luat-o acest fenomen, regele Filip III de Aragon a trimis la faţa locului pe inchizitorul general, Bartolomeo Guijarro y Carrillo.
Dar acesta a murit în timpul anchetei sale și Pedro Arruebo a fost imediat suspectat de de a fi cauzat moartea lui “prin vrăjitorie”. Procesul s-a reluat şi vinovatul a apărut în fața Inchiziției din Zaragoza înntre anii 1640 și 1635. Printre complicii lui principali figurau inclus doi dintre tovarășii săi, Miguel Guillén, un croitor, și Juan de Larrat, un chirurg, cât şi un anume Lucas Aznar și sora acestuia.
În opinia instanței Inchiziției, Arruebo Pedro, pentru că “a pus diavolul în multe locuri, și pentru că a dat diavolului mai mult de 1600 femei” (această cifră va fi însă redusă la puțin peste două sute), a fost condamnat la 200 de lovituri de bici și trimis la galerele regale câțiva ani, ceea ce înseamnă, având în vedere condițiile de viață de pe galere, moartea lui într-un termen scurt.
După proces, aproape două sute de femei s-au adunat pentru o mare sesiune de exorcizare în faţa bisericii din Tramacastillo, unde s-a făcut, de asemenea, materiale de vrăjitorie şi amulete.
Urma lui Pedro Arruebo s-a pierdut. Un document indică prezența acestuia în Madrid, ceea ce ar putea sugera că, fie a evadat de pe galere fie că pedeapsa i-a fost schimbată în forma unui pelerinaj de penitenţă la Roma.
Aceste fapte au fost raportate de Blasco de Lanuza într-o carte publicată în 1653: Anchels de Patrocinio de Combate demonios y (“protecția îngerilor și combaterea demonilor”).