În Evul Mediu s-au petrecut nenumărate fapte teribile, în special în timpul vânătorii de vrăjitoare.
Vrăjitoarea franțuzoiacă Marie Navart are o poveste stranie și tristă. Se spune că a acoperit fața surorii ei cu fusta sa și că ar fi pus o vrajă pe copilul acesteia care nu ar fi supraviețuit în alt mod la naștere.
Cumnatul ei a acuzat-o apoi că la îmbăiat cu o pâine cu zahăr, iar restul de țăranii din satul în care locuia Marie s-au plâns de aceleași rele, de îndată ce vrăjitoarea le-a dat un măr sau brânză.
Tentativa ei de a fugi din acel loc delirant unde toți o vedeau cu ochi răi a eșuat și Marie a fost arestată în 10 noiembrie 1656, apoi a fost pusă într-un coș binecuvântat, dar care era suspendat.
Oamenii erau extrem de curioși de a găsi pe ea semnul caracteristic diavolului și i-au introdus un ac între umeri. Nu i-a curs sânge! Femeia suferea aproape resemnată cu soarta pe care i-a hărăzit-o Dumnezeu.
Marie Navart a fost torturată cumplit: picioarele i-au fost zdrobite sub presiunea scândurilor de lemn, ceea ce a determinat-o să recunoască, de durere, tot ceea ce doreau să audă de fapt călăii săi. A arsă de vie în noiembrie 1656 la Templeuve, în nordul Franței, sub privirile satisfăcute ale celor care doriseră atât de mult să o vadă dispărută pe vecie dintre ei.
