Se spune că în regiunea Valonia din Belgia, în pădurile din Seraing, într-o peșteră mică numită gaura din Ausnî ar fi trăi pititici care vorbeau o limbă necunoscută.
Ei au ascuns o carte de iniţiere în vrăjitorie, cartea lui Agrafa care le-a permis să trăiască și să rămână mici.
Din acel moment, piticii au început să-şi ducă pantofii vechi la reparat la intrarea în gaura de la Ausnî, cu unele monede sau ceva de mâncare, pe care îi recuperau în dimineața următoare noi nouţi.
Într-o zi de toamnă un tânăr dornic să înveţe tainele vrăjitoriei, a profitat de absența lor pentru a sustrage cartea Agrafei. Dar când a ieșit din peșteră, s-a găsit imediat înconjurat de o sută de pitici furioşi care-l amenințau.
În acel moment, a sosit şi tatăl tânărului, a smuls cartea din mâinile lacome ale fiului său jos și a citit formulele magice. Brusc, piticii au dispărut în fum.
Unii spun că din acea zi nu mai trăieşte niciun pitic în această pădure şi alţii susţin că tânărul hoț a fost pedepsit pentru fapta sa și a fost transformat la rândul său în pitic drept pedeapsă pentru a veghea pentru totdeauna asupra cărţii sacre.
Se pare că în zilele cu vânt puternic, dacă facem linişte, este posibil să se audă printre ramurile copacilor strigătul piticului din adâncurile peşterii, singurătatea lui și remușcările veșnice.