La 16 și 17 octombrie 1440, preotul maluin Eustache Blanchet și Francesco Prelati, cleric toscan, au apărut în fața instanței ecleziastice.
Cei doi slujitori ai eroului francez Gilles de Montmorency-Laval (cunoscut adesea ca Gilles de Rais), care a luptat alături de Ioana d’Arc împotriva englezilor în timpul războiului de 100 de ani, au susținut că stăpânul lor a fost implicat în alchimie pentru a găsi piatra filozofală.
Pe lângă experimentele alchimice care au avut loc la castelul baronului, clericul Prelati susținea că a încercat să invoce demonii în prezența lui Gilles de Rais.
Clericul mai susținea, de asemenea, că a intervievat un duh rău într-o pajiște din apropiere de Josselin, nu departe de castelul baronului. Conform schemelor de interpretare ale judecătorilor, aceste declarații îl incriminau pe nobilul francez pentru relația sa cu diavolul.
Deoarece invocațiile demonice aveau drept scop creșterea puterii și bogăției mareșalului, prin aceste „acte de nedescris” se amenința în mod direct puterea ducală, în plus față de ofensa serioasă faţă de Creator. Dar dincolo de aceste acte de neacceptat de către oamenii Bisericii din acel timp, exista al treilea, manifestat prin „atacurile împotriva naturii”, adică sodomia și crimele comise de Gilles de Rais.
În urma acestor acuzaţii extrem de grave, Gilles de Rais a fost condamnat la moarte prin spânzurare şi apoi ardere de către un tribunal pentru eretism şi evocarea demonilor care îi dădeau puteri magice, practicarea sodomiei cu copii de ambele sexe (numeroşi părinţi s-au plâns că le-au dispărut copiii, bănuind că fuseseră omorâţi de baron după ce le serviseră drept plăceri carnale).
Execuţia a avut loc la 26 octombrie 1440, la Biesse, în Franţa.