În mitologia greacă, Codros, fiul lui Melanthos, este cel de-al șaptesprezecelea și ultimul rege legendar al Atenei, reprezentând un model vechi de patriotism și de sacrificu de sine.
Regele Atenei avea mulți fii care se angajaseră să colonizeze regiunea Ioniană: Neleus sau Miletus (căruia i se atribuie fondarea orașelor Milet, Efes, Colophon, Lebedos și Clazomenes), Androclos (fondatorul mitic al orașului Efes din Asia Mică), Prometos și Damasichthon (Colophon), Cyaretos (Myont) etc.
După ce a aflat de la oracolul din Delphi că în războiul purtat între dorieni și atenieni, avantajul va fi în cele din urmă al poporului al cărui conducător urma să fie ucis, s-a dedicat voluntar propriei sale persoane, aruncându-se în mijlocul luptei.
Mai precis, regele Codrus, devotat poporului său și oracolului din Delphi, s-a deghizat în țăran și s-a dus în fața taberei dorienilor, care se găsea pe marginea unui râu, unde a provocat un grup de soldați, dar a fost ucis în cele din urmă. Dorienii, care aflaseră de profeție, s-au retras în grabă, de teama înfrângerii de către atenieni.
În urma acestei victorii nesperate, atenienii au considerat că nimeni nu mai era demn de victorie asemeni lui Codrus, astfel încât titlul de rege a fost desființat iar cel de arhon a fost înlocuit.
Dar Aristotel a prezentat o altă versiune conform căreia fiul lui Codrus, Medon, i-ar fi succedat ca rege și “armoniu perpetuu” (în fiecare oraș grecesc exista un asemenea rang stabilit pentru conducătorii politici).
