
Un fenomen nocturn straniu, fabulos, plin de lumini ciudate s-a petrecut în 2016 în Danemarca. Este vorba de un OZN sau de mai multe care zburau minunat în negura nopţii.
https://www.youtube.com/watch?v=gK31HoLEow0
Din Nord, în perioadă neagră a epocii medievale, alături de ferocii luptători vikingi au venit şi femeile lor, neînfricate, despre care au scris manuscrisele păstrate din acea perioadă extrem de tulbure a istoriei Europei.

Femeile erau venerate pentru puterea lor magică şi se credea că pot influenţa evenimentele.
Cum navigau vikingi pentru a se orienta pe mare? Mai ales când nu exista soare şi cerul era întunecat? La început, exploratorii nordici navigau de-a lungul coastelor şi luau ca reper silueta unui munte sau gurile unui fluviu.
Ştim că vikingii foloseau pietre de soare, cristale care permit să polarizeze lumina. Piatra, care avea marcat un punct negru în centru, era ţinută deasupra capului. Chiar dacă era o vreme întunecată, piatra le indica faptul că soarele se poziţiona într-o anume parte.
Femeile s-au îmbarcat alături de bărbaţii lor şi au atacat, mai târziu, Britania începând colonizarea scandinavă a acesteia… Un document englez deplângea faptul că femeile nordice îi preferau pe vikingi în detrimentul britanicilor, deoarece erau mai curaţi.
https://www.youtube.com/watch?v=qdndYlvl3tc
Un jurnalist povesteşte pericolul fantastic în pădurea tropicală umedă în Amazonia peruviană. El i-a întâlnit pe Tunchi şi pe Chullanchaqui. Primul este un spirit diabolic care atrage în capcana sa călătorii prin cântecul său melodios. Cel de-al doilea este un bărbat care izolat de civilizaţie din timpuri imemoriale a devenit un hibrid umano-vegetal.

Un tânăr chinez a provocat stupoare printre specialişti atunci când aceştia au constatat că putea vedea în întuneric ca ziua.
Tatăl lui Nong Youhui a fost foarte neliniştit când a văut că fiul lui avea ochii albaştri foarte strălucitori şi s-a dus cu el la un consult medical la spital.
Dar după diferite examene medicale s-a constatat că băiatul poate să citească în întuneric, ca şi cum ar fi lumina zilei. Potrivit experţilor, el s-a născut cu o boală numită leucodermie care dă mai puţini pigmenţi ochilor şi-i face mai sensibili la lumină, însă îi permit de a vedea în întuneric.


Summerwind, numită oficial Lamont Mansion este o casa veche, acum în ruine, construită pe malul West Bay Lake, în Wisconsin, SUA.
Reputată de a fi casa cea mai bântuită din acest stat american, Summerwind a fost construită la începutul secolului XX, a fost abandonată și renovată de mai multe ori, înainte de a fi distrusă în totalitate de foc în timpul unei furtuni cu fulgere în 1980. Acum, Summerwind aparține unui individ și rămâne închisă pentru public.
Potrivit fostului proprietar al casei blestemate, locurile ar fi bântuite de mai multe decenii de spiritul faimosului explorator american Jonathan Carver.
Summerwind este totuși un loc fascinant pentru iubitorii de paranormal, care filmează aici emisiunea de televiziune Ghosts (Haunting in Quebec).
Realitatea depăşeşte de foarte multe ori ficţiunea. Unii semeni de-ai noştri trec prin experienţe incredibile, dificil de crezut şi de aceea, ezită de a le povesti. Ne-am întrebat adesea dacă există universuri paralele. Şi credem că ele par rezervate doar lumii viselor.
În iarna lui 1967, doamna Nathalie Nelson şi soţul său, care locuiau pe atunci într-o fermă veche din inima pădurii, în Vandeea, s-au decis într-o duminică să facă un tur cu maşina prin împrejurimi. Doamna Nelson povesteşte:
Am mers câţiva zeci de kilometri pe un drum perfect cunoscut, când, deodată bruma care domnea în jurul nostru şi de asemenea copacii din pădurea care mărginea drumul, au dispărut pentru a face loc unui peisaj de vară cu peluze, muguri de aur şi margarete. Am mers puţin în acest peisaj magnific şi am ajuns la un sat, pe care nu-l cunoşteam, un sat cu case foarte vechi fără tencuială, cu paiantă din lemn şi acoperişuri din ţigle care păreau noi şi unde se înălţa o biserică a cărui, lucru m-a frapat, clopotniţa nu era terminată.
Exista o luminozitate extraordinară a cerului albastru, nicio adiere de aer, arborii imobili şi niciun semn de viaţă, niciun animal, nimeni. Un semn de mort într-un peisaj magnific. Atunci am oprit maşina şi am coborât. Am mers timp de 10 minute bune, poate un sfert de oră, am privit casele, arborii, iarba care avea o culoare verde absolut strălucitoare.
Apui brusc am avut aceeaşi teamă. <Şi dacă maşina noastră nu mai era acolo?>, căci acest drum pe care am apucat ne era total necunoscut.
Am dat de drum şi am găsit maşina acolo unde o abandonasem. Apoi am plecat în maşină spunându-ne că vom reintra în acest sat pentru a face acelaşi periplu şi a trece din nou peste aceleaşi străzi.
Dar pornind motorul, tot peisajul rece s-a instalat din nou, nu am mai întâlnit sătucul şi numai drumul se derula din nou în faţa noastră.
Doamna Nelson a căutat în van, de mai multe ori de a găsi acest misterios sat şi nu a putut descoperi în arhivele locale decât un singur indiciu: în acel loc existase un târg abandonat dar către anul 1500, târg care a dispărut fără ca cineva să ştie exact de ce. Oare familia Nelson a avut o halucinaţie? Nimeni nu a putut oferi niciun fel de explicaţie. Dar tema nu este nouă.
În Anglia, un medic a plecat pe cal să viziteze un bolnav într-un sat pe care îl cunoştea bine. Pe drum, se afla brumă. El a ajuns în sat, dar casa bolnavului îi era necunoscută şi oamenii vorbeau o limbă stranie.
Este o poveste destul de asemănătoare cu cea a familiei franceze. Numai că în acest caz, nu putem vorbi despre o halucinaţie, pentru că erau două persoane care au trăit aceeaşi aventură. Putem deduce că avem de-a face cu un fel de fenomen de gaură neagră, de spirale care se învârt în jurul lor – însele? Un fel de vortex? Sau de universuri paralele?
Este remarcabil faptul că cei doi au reuşit totuşi de a părăsi satul misterios (din ce dimensiune?). Probabil, dacă ar fi luat cu ei un obiect oarecare, ar fi putut demonstra din ce epocă aparţinea… Din Evul Mediu? De pe altă planetă sau din alt univers? Cine ştie? Mai dificil este că nu putem oferi nici măcar o presupunere ştiinţifică plauzibilă unor asemenea cazuri, absolut enigmatice.

În vara anului 2007, o echipă de arheologi a descoperit în Irlanda o serie de morminte neobișnuite datând din Evul Mediu.
Două dintre schelete i-a pus pe cercetători în mare încurcătură: au fost îngropate cu pietre în gură. Christopher Read și Catriona McKenzie, doi dintre arheologii responsabili să dezlege misterul acestei descoperiri ciudate, presupun că morții în cauză au fost consideraţi de către contemporanii lor ca „fantome”, indivizi care au scăpat din regatul morţii pentru a-i chinui pe cei vii, adică erau nişte adevăraţi vampiri.