Maria Orsic, de asemenea, cunoscută sub numele de Maria Orschitsch a fost un mediu celebru care a devenit liderul societăţii ezoterice Vril Gesellschaft. S-a născut la 31 octombrie 1895 la Zagreb. Tatăl ei era un emigrant croat din Zagreb, pe nume Tomislav iar mama sa era vieneză, pe nume Sabina. Familia ei a părăsit Croaţia pentru a se muta la Viena, în Austria.
Maria a urmat mișcarea națională germană, care era activă în acel moment; obiectivul principal al mișcării era anexarea Austriei la Reich-ul german. În anul 1919, Maria s-a mutat la München, la prietenul ei, care mai târziu i-a devenit logodnic. Nu se știe dacă s-au căsătorit sau nu, pentru că ambii au dispărut în 1945.

În Munchen, Maria s-a aflat în contact cu Thule Gesellschaft și în curând a creat propriul ei cerc împreună cu Traute A. din München și alți câțiva prieteni: „Alldeutsche Gesellschaft für Metaphysik”, numele oficial al Vril Gesellschaft.
Amândouă erau femei tinere, care, printre altele, erau împotriva modei femeilor cu părul scurt. Atât Maria cât și Traute erau femei frumoase care aveau părul foarte lung; Maria era blondă și Traute avea părul castaniu. Aveau cozi lungi, o coafură neobişnuită la acel moment. Acest lucru a devenit o caracteristică distinctivă pentru toate femeile care s-au integrat în societatea Vril, care a fost menţinută până în mai 1945. Ele au crezut că părul lor lung acționa precum nişte antene cosmice pentru a primi comunicarea cu extratereştrii de dincolo.
Cu toate acestea, în public nu şi-au expus aproape niciodată părul în stilul cozii de cal. Pentru identificare, membrii Vril (de asemenea, numiţi „vrilerinnen”) purtau un disc pe care erau reprezentate cele două medii: Maria Orsic și Sigrun.
În decembrie 1919, un mic grup de persoane de la Thule, Vril și DHvSS (Bărbați din piatră neagră) au închiriat o clădire dintr-o pădure aflată în vecinătatea Berchtesgaden (Germania), unde s-au întâlnit, însoțiţi de Maria Orsic și de un alt mediu care era cunoscut doar ca Sigrun.
Maria a pretins că a primit transmisii transcedentale în secret într-o scriere templieră germană – o limbă necunoscută de ea – care conținea date tehnice pentru construirea unei mașini de zbor.
Documentele Vril menționează că aceste mesaje telepatice ar fi provenit din Aldebaran, un sistem solar situat la 68 de ani lumină depărtare, în constelația Taurus.
Maria a avut două grămezi de hârtii: una cu scrierile templierilor, cealălaltă cu un scris lizibil. Maria a presupus că cea de-a doua grămadă de hârtii ar fi fost scrise într-o limbă veche din Europa deEst și, prin urmare, putea fi ajutată de „Panbabylonists”, un cerc ocult apropiat de societatea Thule, fondat de Hugo Winckler, Peter Jensen, Friedrich Delitzsch și alţii.
S-a dovedit că limba aparent misterioasă era de fapt sumeriana veche și, prin urmare, limba vechilor fondatorii a culturii babiloniene. Sigrun, de la Vril Gesellschaft a ajutat la traducerea limbii și la descifrarea imaginilor mentale ciudate ale unei mașini de zbor circulare.
Conceptul de „altă știință” (sau de „știință alternativă”) nu era însă pre bine văzut în această perioadă tulbure și în anii următori. Din cauza dificultăților de finanțare a durat trei ani până când proiectul aparatului de zbor a început să prindă contur.
În 1922, au început să sosească piese pentru prima maşină în mod independent, din diverse surse industriale plătite în întregime de către Thule și Vril.

La sfârșitul lunii noiembrie 1924, Maria l-a vizitat pe înaltul demnitar nazist Rudolf Hess în apartamentul acestuia din Munchen, împreună cu Rudolf von Sebottendorf, fondatorul societăţii Thule Gesellschaft. Sebottendorf dorea să-l contacteze pe Dietrich Eckart, care decedase cu un an înainte.

Eckert a tradus piesele lui Ibsen în limba germană și le-a publicat în revista „Auf gut Deutsch”; a fost, de asemenea, un membru al Thule Gesellschaft. Pentru a stabili un contact cu Eckart, Sebottendorff și alţi mebrii din Thule (printre care Ernst Schulte-Strathauss) şi-au alăturat mâinile în jurul unei mese acoperită cu o pânză neagră.
Rudolf Hess a declarat că a găsit deprimant de a viziona globii oculari ai Mariei Orsic care ieşeau din orbite şi care arătau doar albi, dar și de a o vedea dându-se înapoi în scaunul ei, cu gura deschisă. Cu toate acestea, Sebottendorff a zâmbi satisfăcut că vocea lui Eckart a început să vină din mediu.
Eckart a anunțat că a fost obligat să lase ca vocea lui să vină prin intermediul altcuiva, cu un mesaj important. O voce ciudată, s-a identificat apoi ca fiind „Sumi, locuitorii unei lumi îndepărtate, care orbitează steaua Aldebaran din constelația Taurului”.
Hess și Schulte-Strathaus s-au arătat reciproc surprinşi. Conform spuselor vocii, Sumi erau o rasa umanoidă care a colonizat Pământul în urmă cu 500 de milioane de ani. Ruinele antice de la Larsa, Shurrupak și Nippur din Irak au fost construite de ei. Cei care au supraviețuit marelui potop Ut-napishtim (Potopul din Arca lui Noe) au devenit strămoșii rasei ariene.
Dar Sebottendorff a rămas sceptic și a cerut dovezi. În timp ce Maria se afla încă în stare de transă, a trasat mai multe linii cu aspect ciudat. Aceste semne s-au dovedit a fi caractere sumeriene vechi, limba fondatorilor vechii culturi babiloniene.
În decembrie 1943, Maria a participat, împreună cu Sigrun, la o reuniune a societăţii Vril care a avut loc în stațiune balneară din Kolberg. Scopul principal al întâlnirii era de a pune în aplicare „proiectul Aldebaran”.
Mediile din Vril au primit informații precise cu privire la planetele locuibile din jurul soarelui Aldebaran și au fost gata să-și planifice o excursie acolo.

Acest proiect a fost discutat din nou la 22 ianuarie 1944 într-o întâlnire care a avut loc între Hitler, Himmler, doctorul W. Schumann (om de știință și profesor la Universitatea Tehnică din München) și Kunkel de la Vril Gesellschaft. S-a decis ca o navă de tipul Vril 7 „Jäger” să fie trimisă printr-un canal dimensional independent cu viteza luminii la Aldebaran.
Potrivit scriitorului N. Ratthofer, un prim test de zbor în canalul de dimensiune a avut loc la sfârșitul anului 1944. Zborul test aproape s-a încheiat cu un dezastru, deoarece, după zbor Vril 7 a fost privit „ca și cum ar fi zburat timp de o sută de ani” . Partea sa exterioară avea aerul îmbătrânirii şi suferise pagube serioase în mai multe locuri.
Maria Orsic a dispărut în 1945. La 11 martie în acelaşi an, un document intern al Vril Gesellschaft a fost trimis tuturor membrilor săi; o scrisoare scrisă de Maria Orsic. Scrisoarea se încheiea: „Hier niemand bleibt” (nimeni nu locuiește aici). Acesta a fost ultimul anunţ despre Vril, iar de atunci nimeni nu a mai auzit despre Maria sau despre restul membrilor acestei societăţi ocultiste naziste. S-a speculat că au scăpat la Aldebaran.