Conann, fiul lui Faebar, este un personaj mitologic, cunoscut în mitologia celtică irlandeză ca șeful războinic al fomorilor (ființe inumane, pe jumătate zei, Giganții Mării, ajunse în Irlanda după Potop).
Fomarii, lucrare de John Duncan, 1912. Sursă Wikipedia, Monstropedia.
El este poreclit “Cuceritorul”, dar este numit și Conand, Connan sau Conaing. Numele lui Conann ar putea proveni din numele celtic al câinelui (* kū).
Legenda spune că locuia într-un turn de sticlă mare (Toirinis Cetne), situat pe insula Toraigh (în vestul Irlandei). Cel mai faimos episod din legenda lui este cucerirea acestui bastion de către descendenții lui Nemed, revoltați împotriva greului tribut pe care l-au impus anual fomorii cu ocazia festivalului de Samhain (prima dintre cele patru mari sărbători religioase ale anului celtic protoistoric, care are loc la1 noiembrie).
Conann și-a găsit moartea de mâna lui Fergus Red Side, fiul lui Nemed, în timpul unei lupte relatate în Cartea cuceririlor din Irlanda.
Revolta a fost declanșată datorită unui tribut excesiv cerut de fomori, care cereau două treimi din copii, grâu și laptele nou-născuților sau produs în cursul anului.
O a doua poveste despre turnul lui Conann a fost compilată de istoricul din secolul IX, Nennius. Aceasta diferă de povestea anterioară în multe feluri și în primul rând referitor la data evenimentului. Pentru Nennius, cei care fac această expediție sunt fiii lui Mile (Milesius, stămoșul mitic al galezilor) și nu cei ai lui Nemed.
În mitologia greacă, Codros, fiul lui Melanthos, este cel de-al șaptesprezecelea și ultimul rege legendar al Atenei, reprezentând un model vechi de patriotism și de sacrificu de sine.
Regele Atenei avea mulți fii care se angajaseră să colonizeze regiunea Ioniană: Neleus sau Miletus (căruia i se atribuie fondarea orașelor Milet, Efes, Colophon, Lebedos și Clazomenes), Androclos (fondatorul mitic al orașului Efes din Asia Mică), Prometos și Damasichthon (Colophon), Cyaretos (Myont) etc.
După ce a aflat de la oracolul din Delphi că în războiul purtat între dorieni și atenieni, avantajul va fi în cele din urmă al poporului al cărui conducător urma să fie ucis, s-a dedicat voluntar propriei sale persoane, aruncându-se în mijlocul luptei.
Codrus, ultimul rege al Atenei, pe o cupă antică păstrată la Bologna, 1888, sursă Baumeister: Denkmäler des klassischen Altertums. 1888. Band III, Seite 1998, autor Baumeister: Denkmäler des klassischen Altertums. 1888. Band III, Seite 1998, Wikipedia.
Mai precis, regele Codrus, devotat poporului său și oracolului din Delphi, s-a deghizat în țăran și s-a dus în fața taberei dorienilor, care se găsea pe marginea unui râu, unde a provocat un grup de soldați, dar a fost ucis în cele din urmă. Dorienii, care aflaseră de profeție, s-au retras în grabă, de teama înfrângerii de către atenieni.
În urma acestei victorii nesperate, atenienii au considerat că nimeni nu mai era demn de victorie asemeni lui Codrus, astfel încât titlul de rege a fost desființat iar cel de arhon a fost înlocuit.
Dar Aristotel a prezentat o altă versiune conform căreia fiul lui Codrus, Medon, i-ar fi succedat ca rege și “armoniu perpetuu” (în fiecare oraș grecesc exista un asemenea rang stabilit pentru conducătorii politici).
Dragostea dvs. pentru o persoană înfloreşte. Cuplul dvs. ar putea să renască pe baze noi. Eforturile dvs. de seducător vor putea să dea roade. Dacă sunteţi celibatar, veţi avea o întâlnire decisivă.
Nu staţi grozav cu banii şi cureaua se cam strânge la serviciu. Apar noi negri şi nu vă prea convine. Criza majoră se resimte grav. Dar trebuie să vă adaptaţi noii situaţii şi să daţi dovadă de multă precauţie.
Taur (21 Aprilie – 21 Mai)
Este o perioadă destul de calmă din punct de vedere amoros. Partenerul vă iubeşte şi vă oferă toată atenţia. Profitaţi de rolul de îndrăgostit. La serviciu, nori tulburi. Nu forţaţi nota şi fiţi atent la tot ceea ce faceţi. Nu riscaţi să aveţi dezacorduri cu şefii, mai ales. În schimb, în căminul dvs. vor apărea schimbări foarte agreabile.
Gemeni (22 Mai – 21 Iunie)
Vă place să seduceţi, adoraţi complicitatea şi vă înţelegeţi din ce în ce mai bine cu partenerul. Viaţa dvs. amoroasă se îmbogăţeşte şi chiar riscă să vă transforme. Veţi avea o anume şansă de câştiguri financiare şi ar fi bine să nu o rataţi. La serviciu, veţi primi noi sarcini. Prudenţa rămâne litera de bază. Nu vă hazardaţi în proiecte pe termen lung, nerealiste.
Rac (22 Iunie – 22 Iulie)
Iubirea vă macină şi veţi face ravagii. Veţi cunoaşte o persoană de sex opus care vă va impresiona profund şi asta riscă să vă destabilizeze cuplul. Aveţi mare nevoie de bani şi nu ştiţi de unde să-i luaţi. Creditele vă supun unei presiuni uriaşe. Traversaţi o perioadă confuză şi grea, pe toate planurile. În familie, nori tulburi.
Leu (23 Iulie – 23 August)
Stabiliţi proiecte serioase pentru cuplu şi priorităţile. Influenţele astrale vă conduc spre a lua o decizie importantă în viaţa amoroasă. Iar partenerul pare să vă împărtăşească aceste idealuri.
Aveţi o bună rezistenţă nervoasă, tonus şi capacitate de recuperare remarcabile. Profesional, jucaţi pe cartea originalităţii şi creativităţii. Lăsaţi de-o parte îndoielile şi temerile şi nu ezitaţi de a începe un proiect important.
Fecioară (23 August – 23 Septembrie)
Vă atrage foarte tare fructul oprit şi pentru acesta, vreţi să sacrificaţi totul, poate chiar şi căsnicia. Dar nu vă hazardaţi pentru simple himere? Mai gândiţi-vă puţin. La serviciu, şeful este din ce în ce mai nemulţumit de caracterul dvs. şi în special de randament. Primiţi cu răceală criticile care vi se aduc şi vă gândiţi de a pleca. Atenţie însă, sunteţi cam imprudent.
Balanţă (24 Septembrie – 23 Octombrie)
Aveţi şansă: viaţa dvs. amoroasă va continua şi veţi beneficia de protecţii astrale foarte solide. Climatul este foarte favorabil pentru a începe o nouă idilă, secretă. Partenerul de viaţă vă face multe reproşuri, unele perfect justificate. Ar fi cazul să reflectaţi intens la ele, ca şi la cele ale anturajului dvs. Ceva scârţâie… Riscaţi să comiteţi gafe în cascadă.
Scorpion (24 Octombrie – 22 noiembrie)
Venus, zeiţa iubirii, devine aliatul dvs. şi vă va influenţa persoana de care v-aţi amorezat peste măsură. Cu sănătatea nu staţi însă foarte bine şi ar fi momentul să nu o neglijaţi.
Şeful dvs. este mulţumit de randamentul dvs. şi vă oferă noi oportunităţi. Ezitaţi. Sarcinile vă cam copleşesc şi sănătatea vă deprimă.
Săgetător (23 Noiembrie – 21 Decembrie)
O aventură vă antrenează într-o capcană cu riscuri majore. Nu vă hazardaţi şi nu riscaţi inutil. Dar sentimentele care vă animă acum vă tulbură mult inima. Fiţi calm şi calculat.
Atenţie la cheltuielile neprevăzute. Veţi fi tentat să vă pierdeţi puţin capul. La serviciu, mari mişcări de trupe. Sunteţi prea impulsiv, ceea ce nu este bine actual.
Capricorn (22 Decembrie – 20 Ianuarie)
Veţi fi probabil atras de o persoană de sex opus care vă mişcă profund. Pentru ea, sunteţi în stare să faceţi însă un pas important, neaşteptat. Veţi cunoaşte câteva certuri conjugale.
Fiţi foarte prudent în ceea ce priveşte domeniul financiar. Mijloacele dvs. intelectuale vor fi la mare preţ în această perioadă dificilă pentru toată lumea. Nu vă gândiţi la călătorii cu destinaţie prea lungă.
Vărsător (21 Ianuarie – 19 Februarie)
Astrele şi în special Venus vă vor influenţa total domeniul amoros. Daţi dovadă de stabilitate, de angajament şi de fidelitate. Partenerul este în extaz. Vi se arată noi oportunităţi financiare şi poate schimbarea locului de muncă. Reflectaţi la oferte şi nu vă grăbiţi. În familie, echilibrul vă conduce spre a rezolva unele probleme.
Peşti (20 Februarie – 20 Martie)
După o fază de acalmie, dintr-o dată izbucniţi şi nu mai aveţi parcă răbdare. Cereţi prea mult de la partener, ceea ce produce conflicte. Ar fi indicat să vă calmaţi cât de cât şi să fiţi extrem de precaut, în special la serviciu, unde se vor preconiza mişcări de anvergură, care însă vă vor include neapărat.
În mitologia greacă, Aegeus, fiul lui Pandion (regele Megarei, fiul lui Cecrops) și Pylia, este fratele lui Lycos, Pallas și Nisos. El este tatăl lui Tezeu.
După moartea tatălui său Pandion, cei patru frați s-au unit și au atacat orașul Atena, de unde părintele lor a fost alungat. S-au urcat pe tron și au împărțit teritoriile cucerite, Egeu devenind cel mai mare rege al orașului. Apoi, a recuperat cu forța teritoriile fraților săi Lycos și Pallas, rămânând singurul stăpân al Atticei și Euboea (a doua mare insulă grecească după Creta).
Egeu (Aegeus) s-a căsătorit mai întâi cu Meta, fiica lui Hoples, dar, deoarece nu a avut niciun copil de la ea, a părăsit-o ca să se căsătorească cu Chalciopa, fiica lui Rhexenor. Dar rămânând fără moștenitori, s-a hotărât să se consulte oracolul din Delphi, care i-a răspuns: “Nu trebuie niciodată să îți eliberezi gâtul umflat de vinul tău înainte de a ajunge la cel mai înalt grad din Atena.”
Pe drumul de întoarcere, Egeu s-a oprit la Troezen (în Peloponez, pe coasta de nord a peninsulei Argolida), unde prietenul său, regele Pittheus, înțelegând sensul oracolului, l-a îmbătat și l-a pus în patul fiicei sale Aethra. Înainte de a pleca la Atena, Egeu i-a spus Ethrei că dacă i-ar naște un băiat, ar trebui să-l ridice în funcție conform rangului lui; el a pus, de asemenea, sub o stâncă uriașă, o sabie și sandale de aur, insigne regale care i-ar dezvălui secretul nașterii sale în ziua în care putea să ridice piatra.
Întorcându-se la Atena, Egeu a sărbătorit Panteneii, festivitatea religioasă și socială anuală a orașului, care a fost adusă de Androgeus, fiul regelui din Minos. Dar Androgeus a murit în circumstanțe suspecte, și Minos l-a considerat responsabil de acest eveniment tragic pe Egeu, ceea ce a provocat un război pentru a cădea Megara (guvernată de Nisus), în timp ce Atena a fost înfometată de un asediu de lungă durată. În cele din urmă, atenienii i-au propus lui Minos să aleagă tributul pe care dorea numai ca să ridice asediul: el a cerut ca în fiecare an să fie trimiși șapte tineri și șapte tinere fete în Creta pentru a hrăni Minotaurul.
Themis și Egeu, medalion al unui kylix din Attica cu figuri roșii, 440-430 î.e.n., Muzeul Altes (F 2538), sursă Wikipedia, autor Eduard Gerhard.
După revenirea păcii, vrăjitoarea Medeea i-a cerut ospitalitate, în urma fugii sale din Corint, unde îl ucisese pe regele Creon. Egeu ia acordat-o, mai ales că ea i-a promis un moștenitor: s-a căsătorit cu aceasta, iar ceva timp mai târziu i-a născut un fiu, Medos.
Astfel, Tezeu, fiul născut de Ethra, s-a prezentat la Atena, purtând cu el sabia pe care tatăl său o lăsase sub stâncă. Avea o mare reputație pentru că realizase multe fapte. Medeea, care dorea un destin regal pentru fiul ei, cunoștea identitatea noului venit și nu a încetat niciodată să spere la visul său: l-a denunțat lui Egeu ca pe un trădător, l-a contestat și a făcut tot posibilul ca acesta să fie trimis să se lupte cu taurul cretan la Maraton; cum Tezeu a triumfat, ea i-a propus soțului său să-l otrăvească. Egeu a fost de acord, dar în momentul în care i-a înmânat cupa fatală, regele a recunoscut sabia purtată de Tezeu și a reușit să evite un dezastru. Medeea a fugit apoi în Colchida (Georgia) natală.
Tezeu a fost apoi asociat cu puterea de către tatăl său și s-a angajat să meargă în Creta pentru a elibera Atena de sub jugul lui Minos. A reușit să omoare Minotaurul, dar la întoarcere a uitat instrucțiunile tatălui lui: să pună vele albe în caz de succes și negru în caz de eșec.
Flota lui Tezeu a apărut în fața Atenei, cu un baldachin negru, astfel încât Egeu a crezut că fiul său a pierit și, înnebunit de durere, s-a sinucis, aruncându-se dintr-un loc care diferă în funcție de autori. Potrivit autorilor greci (Diodorus, Pausanias, Plutarh), s-ar fi aruncat din vârful Acropolei (tocmai de pe templul lui Athena Nike conform lui Pausanias, sau mai general “de pe o stâncă”, conform lui Plutarh); în conformitate cu autorii latini (Hygin, Servius), s-ar fi aruncat în marea căreia apoi i s-a dat numele lui (Marea Egee).
Nāga (în sanscrită șarpe) este o ființă mitică a hinduismului, dar cuvântul înseamnă, de asemenea, în esență: șarpe. Nagii din religie păstrează comorile naturii, sunt atașați de apă și aduc prosperitate. Multe temple din India se închină unei statui de șarpe; șarpele este, de asemenea, simbolul lui kundalini (puternica energie spirituală care în viziunea yoghinilor se află la baza coloanei vertebrale).
Nâaga cu cinci capete la Prasat Sikhoraphum, Tailanda. Autor foto Ddalbiez, sursă Wikipedia.
Fertilitatea și nemurirea sunt, de asemenea, puterile lor. Se pare că orice divinitate a budismului sau jainismului, în plus față de hinduism, are un șarpe atașat la personalitatea sa, bun sau rău.
În legendele din India și din toată Asia de Sud-Est, nāgasii sunt locuitori ai lumii subterane, unde păzesc cu gelozie comorile pământului. Inamicul lor natural este uriașul vultur Garuda, dar nagas și Garuda nu sunt, de fapt, decât două încarnări ale lui Vishnu, cele două aspecte ale substanței divine, în care se reconciliază.
Naga cea mai renumită este Ananta ( eternul, infinitul), pe care Vishnu se odihnește în intervalul dintre sfârșitul unei lumi și crearea unei noi.
Nāga ca formă feminină (nāgī sau nāginī) este un geniu al apelor, reprezentat ca un șarpe cu un cap uman. Considerați a fi mari poeți, păstrează comorile pământului. Naga este gardian si protector, mediator între cer și pământ, mijlocitor între această lume și cea de Dincolo, uneori asociat cu cerul curcubeu (Buddha coboară din cer pe o scară care este un curcubeu, ale cărui rampe sunt două nâge).
În iconografia khmeră, nâga masculin are un număr impar de capete, în timp ce femelele au un număr par. Pe anumite stegulețe din Angkor, care pot simboliza ușa cerului, se crede că Indra și Makara scuipă două nagaze.
Nagaraja, cuvânt sanscrit format din naga (“șarpe”) și raja (“rege”), înseamnă Regele șerpilor. Acest termen se aplică în cazul a trei zeități majore: Ananta (Sheshanaga), Takshaka și Vasuki. Ananta, Vasuki și Takshaka sunt frați, fii ai lui Kashyapa și Kadru, care sunt părinții tuturor șerpilor.
În povestile și legendele cambodgiene, nāgasul poate lua forma umană, poate călători subteran, înota în apă și zbura în aer. De asemenea, naga este cel căruia îi datorăm fertilitatea solului și fertilitatea femeilor.
Agni este una dintre principalele puteri numerice din conducerea vedismului, a domnului focului de sacrificiu și al casei. În hinduism, Agni este unul dintre principalii zei, pe care iconografia îl suprapune unui berbec. Agni este, de asemenea, venerată în budismul ezoteric.
Agni este un cuvânt sanscrit care înseamnă “foc” (nume), aparținând latinului ignis, cuvântului rusesc ogonul (ogon), lituanianului ugnisul, toate cu semnificația “focului”, reconstrucția proto-indo-europeană a rădăcinii h₁égni-. Agni se prezintă în trei forme: foc, trăsnet și soare.
După cum sugerează și numele, vedicul Agni este moștenit de la o zeitate indo-europeană a focului.
Agni este primul cuvânt al primului imn din anticul text Rigveda. El este șeful suprem al îndatoririlor și ceremoniilor religioase și apare ca un mesager între muritori și zei. Ritualurile vedice implică toate Agni, de exemplu, Agnicayana, adică înăbușirea altarului de foc, Agnihotra, care-l sacrifică pe Agni.
Agni este deva (zeu), al doilea în ierarhie după Indra (regele zeilor și stăpânul Cerului) în puterea și importanță atribuită lui în mitologia vedică, cu 218 din 1028 imnuri Rig-Veda dedicate lui.
El este fratele geamăn al lui Indra și, prin urmare, fiul lui Dyaus Pitar (sinonim cu Zeus la greci și cu Jupiter la romani) și Prithvi (zeița mamă a hindusismului). Cu toate acestea, se spune că are două mame (cele două părți ale carierei folosite la aprinderea focului) și zece fecioare (degetele omului care luminează focul) sau că este de două ori născut. Este unul dintre gardienii direcției, reprezentând sud-estul.
Focul vetrei casnice, Agni se spune “stăpânului casei”, focului din vatra satului, i se spune “șeful satului”, focul vetrei tribale “regele”.
Autor foto Biswarup Ganguly, sursă Wikipedia. Agni (dreapta) cu fiul său Skanda, sec. I.
În textul antic Rig-Veda se spune adesea că Agni se naște din apă sau trăiește în ape, conform formulei Agni, nepotul apelor. S-ar putea să fi fost inițial la fel ca Apam Napat, care este, uneori, descris ca un foc născător de apă. Această formulare evocă “duplicitatea” fundamentală a focului, trecând în mod constant de la lumea întunericului la cea a luminii (fuga în apă …).
Celelalte nume folosite în Rig Veda, epitetele sau aspectele lui Agni sunt Matarishvan, Jatavedas sau Bharata.
Agni călărește un berbec deoarece este animalul asociat cu focul, în principiul celor șapte chakre majore ale hinduismului. Focul este elementul atribuit manipurării, a treia chakră. Berbecul este mantra asociată cu a treia chakră.
Bharata este un epitet al lui Agni, de unde provine numele Indiei, Bharat în hindi și sanscrită (bhatataii, unui trib arian).
Agni este un zeu trifuncțional: ca un zeu al focului, este atât focul de purificare și de sacrificiu, care permite ofrandelor să fie transmise la zei, focul războinic și de la sfârșitul timpului, care distruge lumea (dar permite regenerarea ei) și focul vetrei, care încălzește și permite gătitul mâncării.
Agni este, de asemenea, unul dintre dikpala (există opt zei care păzesc punctele cardinale și intercardinale), gardianul sud-estului. Într-o nuntă hindusă, Agni este martorul principal.
Mai mult decât atât, în Ayurveda (medicina hindusă care vindecă cu plante), Agni este una dintre cele trei fundamentale, una dintre cele trei mărci, una dintre cele trei „stări“, asupra căreia trebuie să acționezi pentru a realiza un echilibru care dă sănătate. Celelalte două sunt Sūrya (zeul Soarelui) și Vāyu (zeul vântului, paznicul nord-vestului), respectiv soarele și aerul.
Mulţumesc vrăjitoarei Morgana pentru că m-a ajutat să îmi rezolv problemele care mă chinuiau de foarte mult timp. Datorită ei mi-am recuperat familia, cât şi afacerea care era pe ducă. Din cauza jocurilor de noroc mi-am lăsat casa la amanet şi mi-am pierdut familia. Mii de mulţumiri pentru că m-a ajutat să îmi recapăt tot ce pierdusem. Am să-i mulţumesc toată viaţa mea.
Karl, Hanovra, Germania
Aduc cele mai calde mulţumiri vrăjitoarei Morgana, pentru liniştea şi bucuria pe ce mi le-a adus în suflet. Acum suntem o familie, fericiţi şi înstăriţi datorită ei. Soţul meu s-a reîntors la mine după 2 ani. Vă recomand cu mare încredere să încercaţi şi încă o dată, mii de mulţumiri şi recunoştinţă.
Paloma, Madrid, Spania
Mulţumesc vrăjitoarei Morgana deoarece prin puterea ei mi-a adus iubitul înapoi după o despărţire de 5 luni de zile. Cine are astfel de probleme amoroase să apeleze cu mare încredere la ea căci poate foarte multe lucruri minunate. O recomand cu toată inima. Sunaţi-o!
Corinna, Padova, Italia
Mulţumesc foarte mult pentru ajutorul acordat vrăjitoarei Morgana. Mi-aţi dezlegat cununia şi acum sunt fercit cu iubita mea frumoasă. Şi tatăl meu a scăpat de viciul femeilor şi al băuturii.
În religia maya, Buluc Chabtan, uneori numit “Dumnezeu F”, a fost zeul morții subite și al sacrificiului. În codexul mayaș, el poate fi recunoscut prin arcul negru din jurul ochiului care coboară spre obrazul său.
Codurile rare mayașe care au supraviețuit cuceririi spaniole sunt emblematice pentru arta maya. Sursă foto Wikipedia, autor Éclusette.
Buluc Chabtan a întrupat războiul, moartea violentă și sacrificiul uman. Este adesea prezentat în compania lui Ah Puch, zeul morții, care incendiază casele cu o torță și străpunge oamenii cu sulița sa. Ideea zeului războiului cu cea a zeului morții violente și a sacrificiului uman pare să se combine în tradiția sacrificiului prizonierilor de război nobili.
Printre tovarășii lui Buluc Chabtan, se găsea Ka Ku Pakat, a cărui funcție a fost de a recunoaște pozițiile ocupate de inamic înainte de luptă și Pakok Exchun Kak, care a fost asociat cu punctele cardinale, răspândind furia înainte de luptă și a decizând rezultatul luptelor.
Buluc Chabtan a fost asociat cu numărul unsprezece, care uneori apare în glifa de deasupra capului său. Ziua dedicată lui era manik din calendarul Tzolk’in.
Pasărea Tantima sau Tuntima, ori Nok Tantima, din Tailanda, este o creatură derivată din legendele hinduse, asemănătoare unei păsări antropomorfe, care locuiește în pădurea legendară Himmapan, care înconjoară muntele Meru, considerat ca axa lumii în mitologiile persane, budiste și hinduse.
Statuia lui Tantima de la Muzeul național din Bangkok, Tailanda. Sursă foto Wikipedia, autor Mannaeerts G.
Aici locuiesc multe ființe legendare, printre care kinnara și pasărea fantastică Noh thet. Întotdeauna având la îndemână un baston, statuia Tantimei împodobește împrejurimile mai multor temple.
Pisica avea o reputație destul de bună în Europa medievală timpurie, în special în mediul rural, unde agricultorii apreciau talentele sale de vânătoare și de a se face utilă pentru orice gospodărie. Sfântul Patrick și Papa Grigorie cel Mare și-au declarat dragostea lor pentru pisică. Pisica se bucura încă de un anumit respect în secolul al unsprezecelea, când primele hoarde de șobolani negri au ajuns în Europa ca să devoreze cereale și fructe.
Pisica neagră. Autor foto Joergbieszczak, sursă Wikipedia.
În 1233, bula Vox in Rama de Papa Grigore al IX-lea (succesorul lui Honorius al III-lea), creatorul Inchiziției medievale, vedea pisica, la fel ca broasca, ca fiind o încarnare a Diavolului și declara că oricine care adăpostește o pisică neagră risca sancțiuni grave.
Reapariția cultului pentru Freyja, zeița germano-scandinavă a fecundității, la mijlocul secolului al XIV-lea, a dus la asocierea pisicii și a cultelor infernale, aparent din cauza închinării lui din trecut de către păgâni, și mai ales datorită reflecția luminii în ochii lor, care li se părea a fi flăcările iadului.
În simbolismul medieval, pisica era asociată cu ghinion și rău, în special atunci când era neagră. Comportamentul său demonstrativ sexual, nevoia sa mare de somn considerată lenea și rătăcirile sale au contribuit din plin ca oamenii să-și facă o imagine negativă din pisică.
Era un animal al diavolului și vrăjitoarei, care a fost creditat cu puteri supranaturale, inclusiv capacitatea de a avea șapte sau nouă vieți. Printre pisici negre, culoare asociată cu diavolul, doar dacă aveau o pată albă pe piept sau gât li se permitea clemența, deoarece se credea că era un eveniment divin. Pisica deosebit de neagră era considerată un vrăjitor metamorfozat sau un demon familiar.
Papa Inocențiu al VIII-lea emis un edict în 1484, care a dus la uciderea pisicilor pentru festivaluri populare, ceea ce a marcat o mare perioadă de persecuție pentru iubitele feline. Acest edict a avut un impact important asupra claselor populare, în special din punct de vedere fanatic, apoi s-a răspândit încet în rândul nobilimii. Inchiziția unea în același foc pe eretici, vrăjitoare, asasini și pisici pentru noaptea Sfântului Ioan. În piețele mari ale multor comune, sătenii aruncau pisicile pe care le-au capturat pe ruguri.
Pisica a fost considerată deghizarea diavolului pe Pământ pentru vizitele sale și, a fost condamnată, precum vracii și vrăjitoarele. Potrivit unor surse, multe au fost arse de vii în locuri publice. Alții susțin, totuși, că investigațiile rare pe scară largă efectuate în arhive invalidează această ipoteză.
În mitologia budistă și în mitologia hindusă, o kinnara este un iubitor exemplar, un muzician ceresc, jumătate bărbat jumătate cal (în India) sau jumătate pasăre (Asia de Sud-Est). Echivalentul său feminin este kinnari. Caracterul lor este descris în prima carte (Adiparvan) din Mahābhārata, în care se afirmă:
„Suntem iubitori fără de sfârșit și cei iubiți. Nu ne separăm niciodată. Suntem soț și soție veșnic; nu vom deveni niciodată mamă și tată. Nu există descendenți în poala noastră. Suntem îndrăgostiți și iubiți mereu îmbrățișați. Nu recunoaștem nicio altă ființă care să ceară afecțiune. Viața noastră este o viață de plăcere perpetuă.”
Ele apar, de asemenea, în mai multe texte budiste, inclusiv Sutra Lotusului.
Statuia unui kinnara la Palatul Regal din Bangkok. Foto de en:User:MichaelJanich, sursă Wikipedia.
Ca nâgas sau vulturul Garuda (omul-pasăre), kinnarii locuiesc în Himavanta, pădurea mitică care înconjoară baza muntelui Meru.
În mitologia sud-estului asiatic, kinnara are corpul superior al unei femei și aripile, coada și picioarele unei lebede. Kinnari sunt renumiți pentru dansurile, cântecele și poeziile lor și sunt un simbol tradițional al frumuseții feminine, a harului și a realizărilor.
Cel mai renumit este Manohara, descris în Jataka (poveștile vieților anterioare ale lui Buddha): Fiica regelui kinnarilor care trăiesc pe muntele Kailash, a fost capturată de către un vânător și a devenit soția unui prinț numit Sudhana. În timp ce acesta se afla la război, s-a întors la împărăția tatălui său, lăsând un inel și instrucțiuni să se alăture ei. La întoarcerea de la război, prințul Sudhana a trebuit să depășească multe greutăți pentru a o găsi.
Kinnari din literatura tradițională tailandeză este de origine indiană, dar ea a fost adaptată modului de gândire tailandez. Este o femeie tânără îmbrăcată într-un costum asemănător cu cel al unui înger. Partea inferioară a corpului este similară celei a unei păsări și îi permite să zboare între lumea mistică și cea a oamenilor.
Cel mai faimos kinnari din Tailanda este Manora (din Manohara), într-o jataka tailandeză, Panyasa Chadok. O parte din acest text ilustrează Manorah Buchayan, unul dintre cele mai ezoterice dansuri de la curte tailandeză.
Budiștii birmanezi cred că printre cele 136 de animale din viețile anterioare ale lui Buddha, patru erau kinnara. Kinnari este, de asemenea, unul dintre cele 108 simboluri de pe tălpi picioarelor lui Buddha. În această țară, kinnari nu au sânii la vedere.
În Cambodgia, kinnari și kinnara sunt numiți kennorey și kennara. Kennorey este mai prezentă în artă și literatură decât kennara. Are același caracter ca și în Tailanda, un simbol al frumuseții și a harului folosit pentru decorarea templelor din vremea strălucirii Angkorului (dar are o valoare mai mică decât simbolul apsaraselor, nimfele celești).
În Indonezia, perechile Kinnaras și Kinnaris se găsesc în templele de la Borobudur, Mendut, Pawon, Sewu, Sari și Prambanan. Ele sunt reprezentate, în general, ca păsări cu capete umane sau al căror întreg corpul superior este uman. De obicei, se ocupă de arborele vieții Kalpataru și, uneori stau pe un borcan care conține o comoară. În mod excepțional, pe o pereche de basoreliefuri din templul lui Sari, kinnarii sunt descriși ca îngerii vestici, cu aripile lor de păsări fixate pe spate. În Borobudur, basoreliefurile spun povestea lui Manohara și a prințului Sudhana.
Makara este un animal acvatic din bestiarul mitologic din India. Este o ființă cu corn de elefant mai mare sau mai mic, cu dinți de crocodili și coadă de pește.
Makara, foto de Sailko, sursă Wikipedia.
Există reprezentări ale makarei atât în contextul budist, cât și în contextul hindus. Cele mai vechi sunt, probabil, cele ale bazoreliefurilor de la Lomas Rishi (Peșterile de la Barbar, din secolul III, cele mai vechi grote artificiale din India), sau balustradele de stupa, cum ar fi cele de la Bharhut (secolul al II-lea î.e.n. ). Forma lui makara va suferi o evoluție stilistică și iconografică, astfel încât animalele care o constituie vor deveni tot mai puțin recunoscute. Din timpurile medievale, volutele vegetale înlocuiesc chiar coada de pește.
Makara este considerată o creatură fertilă legată bineînțeles de fertilitate. Este, de asemenea, cadrul sau vâhana zeiței Gange, Gangâ, și cea a zeului apelor, Varuna.
Reprezentările lui makara s-au extins în Asia de Sud-Est, pe măsură ce cultura indiană s-a extins treptat în această regiune.
În arhitectura khmeră, precum și în Birmania, se găsesc în mod frecvent reprezentate capetele acestei creaturi hidoase, uneori, scuipând bile sau mici personaje.
În astrologie, makara corespunde semnul Capricornului. Vom găsi numele, între altele inclusiv în limba khmeră, unde makara desemnează luna ianuarie, dar și în limba mongolă (matar).
Se pare că această veche fantasmă se va realiza. O echipă de la Center for Cognitive Brain Imaging (Centrul pentru imagini cognitive ale creierului), de la universitatea Carnegie Mellon, sub conducerea lui Marcel Just şi Tom Mitchell a reuşit să cartagrafieze reprezentarea uzuală a obiectelor simple.
Cercetătorii au arătat unui grup de cobai o serie de 10 desene foarte simple reprezentând unelte sau case şi li s-a cerut să se gândească la caracteristicile lor. Dar oamenii de ştiinţă nu au observat cortexul vizual: ei căutau deci să capteze numai gândirea, şi nu pur şi simplu în modul în care creierul percepe o imagine. Privind activitatea creierului cobailor lor graţie ilustraţiilor prin rezonanţă magnetică (IRM), experimentatorii au putut să ghicească în 78% din cazuri desenul care era prezent la subiect, doar privind ce zone erau stimulate. Ei au descoperit prin această metodă că reprezentarea unui obiect în creier nu era localizată într-un singur loc, ci în mai multe. De exemplu, atunci când ne gândim la un ciocan, zonele motorului se activează pentru că ne imaginăm că-l vom folosi, în timp ce alte zone ale creierului se activează la fel, răspunzând altor asociaţii mentale.
Dar există ceva şi mai important. Cercetătorii au fost capabili de a ghici obiectele observate printr-un subiect folosind o maşină antrenată de a cunoaşte activitatea cerebrală a altor cobai! Astfel spus, configuraţiile neurale prezintă o relaitivă universalitate. Chestiunea care se pune este de a şti dacă această relativă universalitate a gândirii se limitează la obiecte simple sau dacă ea se întinde la concepte mai sofisticate. John Dylan Haynes, de la Institutul Max Planck din Leipzig, cred că “cu cât o gândire este mai detaliată, cu atât mai mult structurile observate diverg.”
Eroina Vestului Sălbatic, Martha Jane Cannary, mai bine cunoscută sub pseudonimul Calamity Jane s-a născut la 1 mai 18502, 1852 sau 1856, în funcție de sursă, în apropiere de Princeton, Missouri.
După ce a obţinut o mare notorietate în timpul vieții sale prin participarea sa la cucerirea Vestului și a rolul său în timpul războaielor indiene, în care a pretins că a fost iscoadă pentru armata Statelor Unite cu generalul George Custer, Jane a devenit personajul principal într-un spectacol bazat pe propria ei legendă, intitulat Wild West Show.
Acest spectacol a avut darul de a crește legenda vie a lui Calamity Jane. Dar a murit săracă, oarbă, alcoolică, dar încă faimoasă în 1903 la Terry, în Dakota de Sud.
Calamity Jane la Expoziţia Pan Americană din Buffalo. Sursă Weikipedia.
Sura cea mai credibilă privind viaţa ei o reprezintă scrisorile pe care Calamity Jane le-a scris fiicei sale.
A avut trei surori și doi frați, ea fiind cea mai mare. Părinții lor îi lăsa adesea să se descurce singuri, iar Calamity Jane a învățat de timpuriu să aibă grijă de ei. Copil, îi plăcea să se joace afară și să călărească, ajungând ca în scurt timp să dreseze caii.
În 1865, familia ei a plecat spre Montana, prin Oregon. Jane avea treisprezece ani. În timpul călătoriei, care a durat cinci luni, ea a participat la vânătoare cot la cot cu bărbații.
Din păcate, pe parcursul acestei călătorii, mama lui Charlotte Canare a murit. În același an, familia a emigrat din nou, de data aceasta stabilindu-se în Salt Lake City, Utah, unde tatăl său a murit în 1868.
Apoi a început viața aventuroasă care o va face faimoasă. S-a alăturat, doi ani mai târziu, generalului George Custer Scout în calitate de ghid (cercetaș). Calamity Jane a participat astfel la campaniile împotriva indienilor din Arizona şi a început să poarte haine bărbătești. S-a remarcat în multe misiuni periculoase, participând la mai multe campanii și a devenit foarte pricepută în fotografiere.
Potrivit lui memoriile sale, în timpul în care juca rolul de iscoadă şi-a câștigat porecla Calamity Jane. Generalul George Crook i-a ordonat să plece cu un detașament din Wyoming, într-o misiune dificilă. Plecat timp de mai multe zile, grupul de soldați a suferit mai multe încăierări cu indienii în timpul cărora șase soldați au fost uciși și mulți alții răniți grav. După ce a reveni la fort, aflat la numai câțiva kilometri, soldaţii au căzut într-o ambuscadă. Căpitanul s-a accidentat. Privind în urmă la un moment dat, Martha și-a dat seama că ofițerul va cădea de pe cal. A galopat spre el și l-a apucat înainte de a cădea. L-a urcat apoi pe calul său în fața ei și l-a dus înapoi la fort, salvându-i viața. După ce s-a vindecat, căpitanul i-a spus glumind: “Vă botez Calamity Jane, eroina din câmpii. “. Acest pseudonim a însoţit-o pe tot parcursul vieţii sale!
În timpul campaniilor sale, a fost prima femeie albă care a intra la Black Hills, pe atunci stăpânit de către Sioux, care sunt munții sacrii. În 1875, a făcut parte din expediția geologică condusă de profesorul Walter Jenney.
Dar mare sa bravură a reprezentat-o momentul în care s-a alăturat generalului Custer în bătălia faimoasă de la Little Big Horn. În timpul călătoriei sale, a fost nevoită să înoate peste râul Platte, după care s-a înbolnăvit. S-a întors acasă la Fort Fetterman, unde a rămas paisprezece zile. Apoi, după ce a revenit la datorie, a pornit spre Fort Laramie.
Acolo, l-a întâlnit pe Wild Bill Hickok şi amândoi s-au dus până la Deadwood. Apoi, ea a asigurat legătura, în calitate de curier, între Custer, aflat în continuare la Black Hills și Deadwood.
Într-o zi din luna august 1876 prietenul lui Wild Bill Hickok a fost ucis de un glonț în spatele capului într-un “salon” din Deadwood. Deși s-a pretins că ea ar fi avut o aventură cu acesta din urmă, s-ar părea că ei erau de fapt prieteni foarte buni, nimic mai mult, iar tatăl copilului ei (Janey) era un locotenent cu care a avut o aventură cu ceva timp în urmă.
Cuprinsă de furie, Calamity Jane a plecat în căutarea criminalului, un om pe nume Jack McCall, pe care l-ar fi prins pentru a-l preda justiţiei. Dar acesta a scăpat. Puţin mai târziu a fost prins din nou, judecat apoi spânzurat.
Calamity Jane a plecat din Deadwood în 1877 cu cel de al șaptelea regiment de cavalerie. În anul următor, ea efectuat câteva explorări. Apoi, a făcut navete între diferitele forturi și orașe, păzind câteva turme de vaci. De fapt, şi-a schimbat foarte des meseriile. A fost bucătăreasă pentru muncitorii de la căile ferate sau pentru cowboy-ii care frecventau saloane, asistentă medicală în timpul unei epidemii de variola în Deadwood în 1878, croitoreasă în bordelurile conduse de prietena ei Dora DuFran și a călătorit, din Wyoming în Oregon, sau în California, ca supraveghetor pentru turmele de vaci. În 1882, a refuzat însă să participe la un show popular din Buffalo Bill, Buffalo Bill Wild West.
Camaity Jane s-a căsătorit cu o brută, William Steers cu care a avut un băieţel, Little Calamity care a decedat însă repede. În 1885, în El Paso l-a cunoscut pe Clinton Burke, un texan cu care în cele din urmă s-a căsătorit, doi ani mai târziu şi căruia i-a născut o unei fiică, Jessie.
Familia a plecat apoi în Colorado, unde a deschis un hotel. După care au călătorit din oraș în oraș pentru a reveni la Deadwood, la șaptesprezece ani după plecarea lui Martha. Vechii prietenii au fost foarte încântaţi să o vadă din nou pe Calamity Jane; unii doresc să-i scrie aventurile și alţii i-au cerut să-şi joace rolul. Între timp soțul ei a părăsit-o.
Apoi, ea a participat la mai multe spectacole centrate pe mitul Vestului american, în vogă în acea epocă. La 20 ianuarie 1896, s-a angajat la circ, în Chicago și Minneapolis, unde a avut posibilitatea de a-şi publica autobiografia. În 1901, a fost internată într-o casa săracilor unde un jurnalist din New York a venit să-i propună să participe la Expoziţia Pan Americană, dar alcoolică și instabilă emoţional, a fostrepede alungată.
Calamity Jane a murit la 1 august anul 1903 de pneumonie. Doi dintre prietenii săi i-au transportat corpul Terry, unde membrii Societăţii de Pioneri din Blachk Hills au organizat funeraliile într-un mod grandios. Îmbrăcată în alb, pusă într-un sicriu căptușit, corpul său a fost expus în camera din spate a unui salon, pentru ca toți locuitorii din Deadwood să poată veni pentru un ultim rămas bun.
Este îngropată în cimitirul din Deadwood, de lângă Wild Bill Hickok, potrivit voinței sale.
Lady Esther (sau Hester) Stanhope (s-a născut la 1776) a fost o femeie bogată din aristocraţia britanică, un fel de vrăjitoare care a devenit aventurieră în Orientul Mijlociu.
Ea a fost proclamată “Regina Palmirei” de triburile beduine înainte de a deveni un fel de “profet” în țara druzilor, Liban. În Revue des deux Mondes din 1845, lady Esther era descrisă ca “Regina Tadmorul, vrăjitoare, profet, patriarh, lider arab, care a murit în 1839 sub acoperișul dărăpănat al palatului său, la Djîhoun, în Liban”.
sursa foto Wikipedia
Esther Stanhope era nepoata prim-ministrului britanic William Pitt, contemporan cu Napoleon Bonaparte. Era descrisă ca fiind “tânără, frumoasă și bogată” de Lamartine în călătoria sa în Orient. Dar ea a călătorit în Europa, în 1806, înainte de a vizita Orientul Mijlociu: Ierusalim, Damasc, Alep, Homs, Baalbek și Palmyra. Lamartine a scris : “Au fost cele mai multe triburi arabe rătăcitoare, care au facilitat accesul său la aceste ruine, s-au adunat în jurul cortului ei, în număr de patruzeci sau cincizeci de mii, și fermecaţi de frumusețea ei, grația și splendoare ei, au proclamat-o regina Palmyrei, și i-au dat firmane prin care s-a convenit că orice european protejat de ea putea veni în siguranță să viziteze deșertul și ruinele de la Baalbek și Palmyra, cu condiția să se angajeze să plătească un tribut de o mie de dolari. ”
Frumoasa protejată a triburilor arabe, Regina Palmyrei, era considerată o nouă Zenobia (Septimia Bathzabbai), mama împăratului Wahballat, duşmancă de moarte a împăratului roman Aurelian, care de altfel a capturat-o şi a dus-o la Roma, după care nu s-a mai ştiut nimic despre ea.
După multe călătorii și aventuri, Lady Esther s-a stabilit în țara druzilor. Potrivit lui Lamartine, pașa din Saint Jean d’Acre, Abdullah Pașa, i-a dăruit satul Joun / Dgoun, unde ea şi-a construit, pe înălțimile singuratice ale munților Libanului, un palat grădină. A ajuns o ruină, dar Lady Esther a dobândit o reputație în rândul druzilor de “preoteasă”. Lamartine a relatat dialogul pe care l-a purtat cu ea, în care a descris amestecul ei de creștinism și tradiţii din Orientul Apropiat.
De exemplu, ea susținea gherila druzilor în timpul revoltei violente din Hauran care a avut loc între 1837-1838 și l-a ajutat pe șeful Shibli Al-Arian în lupta sa împotriva Egiptului condus de Mohammed Ali (s-a născut la Kavala).
Lady Esther a murit în sărăcie în iunie 1839 de tuberculoză.
Un britanic în vârstă de 37 de ani, pe nume Jason Airey a decedat în circumstanţe absolut misterioase, după ce şi-a vizitat părinţii în Carlisle, în nordul Marii Britanii. Ei l-au găsit zăcând pe podeaua camerei lui de la parterul casei în care locuiau.
Alături de el, părinţii lui au descoperit o cutie suspectă pe care stătea scris cu litere roşii “Cutia Pandorei”. Dar în interiorul acesteia nu se găsea decât o mostră mică de canabis sintetic într-un pachet nedesfăcut, ceea ce anchetatorilor li s-a părut foarte suspect.
La autopsia cadavrului, nu s-a găsit nicio urmă de droguri!
În decembrie 1943, un soldat în vârstă de 20 ani, George Ritchie, s-a prăbuşit în faţa unui aparat radiologic într-un spital din Texas (SUA), ca urmare a unei duble pneumonii. Când se pregătea cadavrul pentru morgă, un infirmier a crezut că vede mişcându-se una dintre mâinile sale. Atunci, medicii au luat decizia de a-i face o injecţie de adrenalină direct în inimă, care a reînceput să bată. Când tânărul şi-a recăpătat cunoştinţa, avea de povestit o istorie incredibilă.
În timp ce corpul său se odihnea pe pat, cu o pânză pe faţă, el rămăsese în picioare chiar alături, observând tot ceea ce se întâmplase. Cum îşi privea corpul, lumina s-a schimbat şi s-a intensificat şi o siluetă a intrat în încăpere iar la sosirea sa, s-a produs o modificare şi o percepţie a spaţiului şi a timpului, fiind înconjurat de spectacolul viu al tuturor evenimentelor din viaţa sa, care îi apăreau cu o precizie şi o claritate perfectă.
Personalităţile mărturisesc
S-a scris mult despre senzaţiile din timpul unor morţi clinice. Numeroşi oameni, de la cei comuni la vedete şi personalităţi, au făcut mărturisiri şocante şi interesante privind acest subiect misterios.
Sheila a trecut pe lângă moarte în 1987: <Nu am nici un fel de amintire despre ceea ce s-a întâmplat. Doar dureri monstruoase… Eram sistematic proiectată în lumină , întotdeauna mai sus, atrasă de un magnet, mă simţeam că plec, că zbor spre dulceaţă şi frumuseţe.>
Dave Gaham, de la celebrul grup Depeche Mode, într-un interviu din ziarul belgian <Tele moustique> a declarat: <Am simţit într-adevăr că sufletul şi spiritul meu îmi părăseau corpul. Timp de un moment, eram recipient gol. De atunci ştiu că ideile vin dintr-un loc mai mare decât mine.>
Max Heindel, celebru Rose Croix, scria în 1931: <Pe atomul inimii, este gravată fiecare scenă a vieţii, de la prima noastră inspiraţie la ultimul nostru suspin. În existenţa port – mortem, panorama vieţii se desfăşoară în sens invers, în scopul de arăta mai întâi efectele, apoi cauzele care le-au zămislit, în scopul ca spiritul să poată să înveţe cum operează în viaţă legea consecinţelor.>
Marthe Robin, celebru mistic, a intrat la 3 octombrie 1926 în comă şi a întâlnit o fiinţă care o anunţa că se va vindeca. Stigmatizată în 1929, a murit la 6 februarie 1981. Carl Gustav Jung a avut o criză cardiacă în 1944. El a spus: Aveam impresia de a evolua în spaţiu. Departe sub mine, vedeam pământul scăldându-se într-o lumină albastră radioasă.>
Karfild Durckheim semnalează în cartea sa <Spiritul ghidat> că mama lui a cunoscut acest tip de experienţă. Marianne Williamson, scriitoare faimoasă, a întâlnit de asemenea o supravieţuitoare în urma unui accident de avion cu o mărturisire identică.
Scriitorul Camille Creusot i-a dezvăluit vărului său: <Atunci când m-am operat de apendicită, mă găseam pe masa de operaţie şi imediat m-am detaşat de corpul meu şi m-am ridicat până la tavan… Eram lucid cum n-am fost niciodată.> Dar şi scriitorul Richard Bach pare să fi cunoscut acest tip de experienţă: <Suntem cu toţii fiinţe de lumină.>
Dar şi în Antichitate, oamenii au trecut prin experienţe asemănătoare. Iată ce scrie Plutarh: <A căzut pe un cui… a murit, şi în a treia zi… s-a trezit. El arăta o schimbare a existenţei incredibilă. Căci cilicienii nu cunoşteau pe nimeni printre oamenii din această epocă să fi fost astfel. Atunci când partea care reflecta a căzut din corpul său, el a suferit mai întâi de o schimbare bruscă… s-a ridicat puţin, vedea pretutindeni, ca şi cum sufletul său fusese deschis de un singur ochi… Acolo, el a văzut un suflet al unui părinte de-al său.>
Swedenborg (1688 – 1772), în 1743 a avut prima sa viziune: <Eram chemat de însuşi – Domnul. Mi-a deschis calea pentru a vedea în lumea spirituală. Viziunea a durat aproximativ un sfert de oră. În această noapte, ochii omului meu interior au fost deschişi şi au devenit capabili de a vedea în ceruri.>
Ibn’ Arabî, o mare figură a sofismului, povesteşte şi el călătoria sa mistică. <Nu mai făceam nicio distincţie între părţile mele diferite, eram ca o sferă, nu-mi mai ştiam nicio parte, dacă nu este cumva printr-o operaţie mentală.>
Acest website foloseste cookie-uri proprii si ale tertilor pentru a furniza vizitatorilor o experienta mult mai buna de navigare si servicii adaptate nevoilor si interesului fiecaruia. AcceptăRespingeCitește mai mult
Politică de cookie-uri
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these cookies, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may have an effect on your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
