În regiunea Himalaya unde apariţiile de OZN-uri sunt cotidiene, adulţii au detectat cu surprindere la unii copii comportamente stranii pe care unii le-ar califica în cadrul comunicărilor cu entităţi extraterestre.
Sunt oare copiii din această zonă îndepărtă din Asia în contact cu fiinţe din alte spaţii? Ce mister ascund copiii privitor la extratereştrii care îi ţin probabil în supraveghere?
În 1990, la Griswold, Connecticut, în SUA, s-a descoperit un mormânt întunecat. Acesta conținea trupurile unor fermieri din anul 1700. Toate erau normale cu excepția unuia. Un singur trup a fost decapitat, iar scheletul său a fost rearanjat în formă de Jolly Roger.
S-a decis că fusese un simplu jaf de morminte, deoarece nu s-a găsit niciun obiect de valoare. Într-un alt caz, care s-a petrecut la Jewett City, aproximativ în aceeaşi perioadă, au fost exhumate postmortem 29 de cadavre şi arse.
Se crede că a fost vorba despre o epidemie de vampiri! Cel mai cunoscut caz din această epocă este cel al lui Mercy Brown, o fată care a murit de tuberculoză. La scurt timp, restul familiei ei a început să se îmbolnăvească și să moară unul câte unul, până când corpul lui Mercy a fost dezgropat.
Atunci s-a descoperit că era aproape la fel ca în momentul în care murise şi a fost ars.
Lady Di crează nu numai simaptie şi nostalgie, dar şi o oarecare teamă. De exemplu, turiştii chinezi care s-au reîntors acasă după ce au văzut Marea Britanie au solicitat ajutorul unui specialist în fenomene paranormale după cea au crezut că au văut într-o filmare care s-a realizat într-o biserică din Glasgow, Scoţia, fantoma Prinţesei Galilor, scrie Huffington Post.
Dar chinezii s-au liniştit după ce specialistul a precizat că era vorba numai de o simplă iluzie optică!
Amazonul, dincolo de a fi fluviul cel mai puternic de pe Terra, este pur și simplu un deversor gigantic care drenează fluvii din toata regiunea “împădurită” nordică a continentului sud-american: mii de afluenți pe care îi adună din Columbia, din Venezuela, din Ecuador, din Peru, din Bolivia și din Brazilia. Timp de decenii, această resursă naturală esențială a adapostiți manifestări ale unor activități paranormale și de OZN-uri. De la incursiunea contra unei garnizoane braziliene în 1957 la asediul satelor. Iar astfel de evenimente continuă să aibă loc.
Activitățile OZN-urile au fost extrem de intense în zonele afluenților brazilieni, ale Amazonului peruvian și bolivian, făcându-i pe mulți să suspecteze existența unei “baze de OZN-uri” în regiune. O asemenea credință a fost exprimată încă din 1965, când dr. Olavo Fantes a speculat asupra unei posibile invazii “militare extraterestre în partea de nord a Braziliei”. Un militar pensionar, generalul Moacyr Uchoa, a declarat că Armata Aerului Braziliană a avut probe considerabile indicând existența unui astfel de amplasament. Scepticismul său a fost înlăturat de o boală mortală de o entitate a unui OZN.
În 1969, chiar atunci când proiectul Blue Book era abandonat în S.U.A., Armata Aerului Braziliană a pus în acțiune Sistema de Investigacao De Objetos Aereos Nao Indentificadas, sau SIOANI. Această operațiune a coincis cu Operacao Prato (Operațiunea Farfuria) adesea menționată, al cărei scop era acela de a aduna informații de la comunitățile riverane din bazinul Amazonului, de a studia și fotografia toate fenomenele anormale.
Demon violator şi metamorf responsabil pentru atacuri multiple în Tanzania
Popobawa (literal în kiswahili înseamnă „aripă de liliac ” ;mapopobawa la plural) este o creatură care este responsabilă pentru multe atacuri care au avut loc asupra locuitorilor din insulele din arhipelagul Zanzibar şi din zonele de coastă ale Tanzaniei.
Popbawa s-ar fi infiltrat în case pe timp de noapte pentru a prăda oamenii, indiferent de sex sau vârstă. Agresiunea sa se manifestă în diferite forme: o simplă tuse, senzaţie de sufocare, perturbarea somnului cuiva în felul în care o face un strigoi, chiar viol şi sodomie …
Popobawa poate ataca o familie întreagă, înainte de a evada şi ataca locuitorii din casa vecină; poveştile menţionează, de asemenea, mai multe persoane agresate în locaţii îndepărtate simultan.
Popobawa nu pare încă bine stabilit în mărturia oamenilor. Folclorul explică asta prin faptul că monstrul ar avea puterea de a se metamorfoza: se poate transforma cu uşurinţă într-un animal sau un om. Cu toate acestea, putem recunoaşte întotdeauna mâinile sale, ale căror degete au unghii lungi şi ascuţite.
În forma sa adevărată, popobawa este adesea descris ca o creatură mică, prevăzută cu aripi ca de liliac, cu un singur ochi ca un ciclop şi cu o pereche mare de urechi pe care le mişcă după cum crede de cuviinţă.
În urma acestor atacuri, popobawa a devenit o creatură extrem de înfricoşătoare şi în întreaga Tanzanie au avut loc mai multe atacuri de panică colectivă. Familii întregi au petrecut noaptea afară, aşezate în jurul unui foc la intrarea în casele lor, scrutând întunericul cu frica de a vedea apărând de undeva temutul popobawa.
Frecvenţele şi locaţiile atacurilor
În ciuda statutului său de creatură legendară, popobawa a apărut recent în folclorul din Tanzania.
Atacurile sale au avut loc în valuri periodice, în cursul cărora a fost înregistrat un număr foarte mare de mărturii şi plângeri din partea victimelor. Între aceste perioade, se poate întâmpla să nu se fi produs niciun atac timp de mai mulţi ani.
Atacurile au progresat în general pe zone geografice: ele privesc în primul rând un oraş sau un cartier, trece apoi la altul, şi aşa mai departe.
Fiecare perioadă de atacuri efectuate de misterioasa fiinţă popobawa pare să corespundă aproximativ unei perioade de frământări politice (revoluţie, alegerile …). Acestea au fost înregistrate astfel:
• în 1965, dată la care apar primele dovezi cunoscute despre popobawa. Atacurile au avut un caracter sexual foarte puternic, mai mult decât în celelalte perioade de atacuri, care s-au suscedat. Termenul „popobawa” a fost inventat cu această ocazie.
Cu un an înainte, în 1964, a avut loc o revoluţie care a adus la putere Partidul Afro-Shirazi, în arhipelagul Zanzibar (pe atunci încă o ţară independentă) şi masacrul a mulţi membri ai comunităţilor arabe şi indiene; apoi la 26 aprilie, fuziunea dintre Tanganyika şi Zanzibar, pentru a forma Republica Unită Tanzania.
• în anii 70 şi în anii 80, s-au adunat unele mărturii izolate.
• în februarie-mai 1995, care constituie cel mai mare val de atacuri efectuate de popobawa până în prezent. Mărturii de tipul sufocarea celui care doarme / tulburări ale somnului au fost deosebit de numeroase.
Atacurile au început cu câteva luni înainte de a avea loc primele alegeri multipartite prezidenţiale din Tanzania.
• în octombrie 2000. Alt tur de alegeri prezidenţiale multi-partit a avut loc în aceeaşi lună.
• în iulie 2001. Cu câteva luni înainte, în ianuarie, au avut loc violente revolte populare în urma rezultatului alegerilor prezidenţiale precedente.
• în februarie-martie 2007, are loc ultimul val de atacuri.
Fenomenul a cunoscut de-a lungul timpului, o expansiune în creştere. Astfel, în timp ce atacurile au fost iniţial limitate la insula Pemba, atacuri au fost raportate, de asemenea, în 1995, în insula vecină Unguja şi în diferite părţi ale coastei Tanzaniei (printre care fosta capitală a ţării Dar-es-Salaam, şi oraşele Tanga şi Mombasa).
Valul de agresiune din 2007, deşi la o scară redusă, a fost, de asemenea, foarte răspândit deoarece au fost atinse toate insulele din Zanzibar şi Dar es Salaam.
Detalii şi variaţiile legendei
Mitul popobawa este foarte eterogen şi are mari variaţii, în funcţie de momentul şi locul considerat.
Lui popobawa nu i se poate nega existenţa. Mai multe victime au susţinut că creatura le-a hărţuit pentru că ele vorbeau despre atacuri.
Deşi popobawa pare similar cu incubus-ul creştin, acesta este puternic înrădăcinat în Islam. Deci, a ţine sau a recita Coranul este una dintre cele mai bune metode pentru a evita atacurile lui popobawa.
Primul atac a avut loc în 1995 în timpul începutului de Ramadan, iar creatura a fost numită iniţial sheit, apropiat de cuvâtul arab الشيطان shaytaan însemnând „demon”.
O istorie populară spune că popobawa este un djinn eliberat de către un şeik care a vrut să se răzbune pe vecinii lui, dar a pierdut controlul şi popobawa a devenit apoi liberul-arbitru.
Popobawa este, de asemenea, inseparabil de politica din Tanzania şi Zanzibar, şi se amestecă adesea cu diferite teorii conspirative care implică guvernul ţării.
O legendă povesteşte despre modul în care în timpul atacurilor din 1965, Sheikh Abeid Karume – care a fost primul preşedinte al ţării – s-a deplasat în persoană pe insula Pemba şi l-ar fi provocat pe popobawa de a veni să-l vadă … ceea ce creatura însă nu ar fi făcut. Din 1995, mulţi locuitori de pe insula Pemba şi unii membri ai unui partid politic minoritar, CUF (Civic United Front) susţin că popobawa ar fi fost trimis de către CCM (Chama Cha Mapinduzi), partid politic dominant în scopul de a distrage atenţia locuitorilor din arhipelagul Zanzibar de la următoarele alegeri prezidenţiale şi astfel de a păstra puterea.
Însuşi şeicul Abeid Karume a fost considerat de unii oameni de a fi un popobawa metamorfozat, a cărui adevărată natură a fost între timp relevată de un important apetit sexual al personajului.
În timpul valului de atacuri din 1995, panica a fost atât de mare printre oameni din Zanzibar încât străinii au fost atacaţi, bătuţi de o mulţime isterică care i-a luat drept popobawa transformaţi. O persoană a fost chiar ucisă în timpul revoltei, apoi mulţimea a constatat că trupul nefericitului era într-adevăr, al unei fiinţe umane. Un zvon a pretins că adevăratul corp al lui popobawa a fost retras de către guvernul tanzanian şi înlocuit cu al unui om.
Alte legende spun în schimb că popobawa îşi are originea în practicile de vrăjitorie: de exemplu, persoane rău intenţionate se transformă în monştri folosind vrăji, sau un vrăjitor înainte de a lansa un blestem pe insulele din arhipelag pentru a se răzbuna pe locuitorii care l-au umilit …
Punctul de vedere sceptic
Scepticii cred ca victimele popobawa suferă, în general de paralizia somnului, deoarece mărturisirile prezintă de multe ori similitudini cu această boală: atacuri în timpul somnului sau a stării de veghe, senzaţie de sufocare şi de strivirea pieptului celui care doarme, impresia unui prezenţe ostile, halucinaţii vizuale şi auditive …
Ei au remarcat, de asemenea faptul că tema popobawa este puternic influenţată de politică şi de memoria colectivă a locuitorilor din insulele Zanzibar şi Tanzania.
Încă din secolul al XVIII-lea, regiunea a înregistrat o istorie zbuciumată, navigând între sclavie, colonialism şi războaie civile …
Schimbarea politică a fost trăită cu teamă de către populaţia Tanzaniei, exprimându-şi teama sub forma isteriilor în masă din care atacurile popobawa sunt manifestarea vizibilă.
Psihoza, originară din insula Pemba, s-ar fi extins în alte părţi ale Tanzaniei sub forma unei legende urbane? Curând s-a înrădăcinat în cultura locală favorabilă unor astfel de mituri.
Benjamin Radford de la Comitetului de anchetă pentru sceptici a efectuat o anchetă de teren în anul 2007. El precizează că contrar a ceea ce se afirmă adesea, nu au existat niciodată victime ale popobawa în spitalele din Zanzibar.
Şase copii jucau fotbal într-un loc din oraşul Rondonopolis, la 20 ianuarie 1978, în Brazilia. Deodată un obiect luminos, având forma a două farfurii puse una peste alta, s-a pus în apropiere de ei. Cuprinşi de panică, ei au fugit, mai puţin doi dintre ei, paralizaţi pe loc.
Din maşinărie au ieşit fiinţe şi i-au invitat să urce. Unul dintre aceşti doi copii a fost regăsit la 500 km de acolo, la două ore după dispariţia lor, îmbrăcat doar în pantalon şi tremurând de frig. Altul, nu a mai fost găsit niciodată.
Cel care a scăpat, Manuel Roberto a spus că au fost conduşi într-o sală unde nu era decât un scaun de care nu se puteau elibera de îndată ce s-au aşezat pe el. În această sală erau opt fiinţe micuţ cu feţe umane. În timpul aterizării OZN-ului, o pană de electricitate a afectat întreaga localitate fără ca compania să poată să-i determine cauza.
La 6 noiembrie 1973, în apropiere de Pascagoula (SUA), patru pescari au descoperit un obiect straniu sub apă. În mijlocul apelor întunecoase, oamenii se pregăteau să-şi arunce năvoadele.
Deodată, Raymond l-a auzit pe fratele său Rayme chemându-l: îi făcea semn să vină să vadă. În apropiere de vasul lui Rayme, la mai puţin de patru metri în apă, toţi patru au văzut acolo o lumină strălucitoare. Rayme a declarat: “Era mare, poate mai mare de 30 de metri în diametru, era rotundă şi metalică. Era ca partea de sus a unei paraşute, cu margini plecând de la o cocoaşă sumbră spre centru…”
Noaptea, trei martori au văzut un obiect scufundându-se la sud-vest de Pascagoula. Era un obiect mic de 1 m lungime şi 20 cm lărgime, strălucitor ca din bronz, jucându-se de-a şoarecele şi pisica cu garda fluviului.
Jean Migueres şi-a publicat într- carte experienţa lui foarte stranie de cobai al extratereştrilor.
La 11 august 1969 se afla la Saint-Etienne de Vauvray, într-o ambulanţă, când aceasta a fost lovită cu violenţă de altă maşină venind dinspre Havre.
În acel moment, Jean a zărit cu uimire un OZN… apoi a fost răpit.
Un grup de oameni de ştiinţă americani a anunţat intenţia de a-l clona pe faimosul nostru voievod Vlad Ţepeş.
Planul lor este de a obţine un eşantion biologic din resturile lui Vlad care a fost îngropat într-o mănăstire de lângă lacul Snagov, situat în apropiere de Bucureşti. Se crede că dacă s-ar putea recupera suficient ADN, în mod teoretic ar fi posibil de a se clona prinţul Vlad Ţepeş!
De fapt, oamenii de ştiinţă americani sunt dornici să ştie dacă vampirismul are o bază biologică după cum a afirmat omul de ştiinţă canadian David Dolphin de la Universitatea Columbia britanică.
Acesta susţine că vampirismul ar avea la bază o boală rară metabolică, pe nume porphiria, care afectează producţia de hemoglobine a sângelui uman.
Manananggal (uneori confundat cu Wak Wak în unele părți din Filipine), cunoscut şi ca Penanggalan în folclorul malesian este o creatură mitică din Filipine, care este similară cu înfricoşătorul vampir european.
Credința în Manananggal este foarte răspândită în regiunea Visayas, dar în special în cele occidentale: Capiz, Iloilo și Antique. Cu toate acestea, există mai multe forme de Manananggal. Ca vampir, Manananggal se pare că detestă usturoiul și sarea. De asemenea, evită pericolele, oțetul şi condimentele.
Manananggal este descris ca o femeie bătrână și frumoasă, capabilă să zboare prin noapte, cu aripile ei mari similare cu ale liliecilor. Acesta atacă femeile gravide, folosindu-şi limba lungă și retractabilă, care îi permite să sugă sângele fătului sau victimelor sale adormite.
Rex Snow i-a dat ordin câinelui său de a ataca două siluete îmbrăcate în colanţi argintii care alergau prin curtea sa, în noaptea de 4 noiembrie 1973, totuşi foarte bine luminată.
Câinele, un Berger german antrenat de a ataca, s-a repezit la intruşi. Dar ajuns la 10 m de ei, entităţile s-au oprit şi au privit fix câinele. Snow ţinea un pistol de calibrul 38 în mână, dar tremura atât de tare încât nu s-a putut servi de el împotriva necunoscuţilor.
Cuprins de o teamă viscerală, a intrat în casă. A observat însă necunoscuţii misterioşi prin fereastră: păreau a fi uşor luminaţi, aveau urechile mari, orbitele întunecoase şi un nas foarte ascuţit. Pe cap purtau o pălărie gen Ku Klux Klan, argintie ca costumul lor.
Începând cu 2004, satul Canneto di Caronia, din Sicilia, a suferit o serie de incendii inexplicabile și distrugerea aparatelor electrice, a mobilelor, caselor şi a maşinilor.
Trei mii de săteni din Canneto di Caronia se găseau deodată neajutoraţi în faţa amploarei acestui fenomen. De exemplu, nu mai puțin de 180 de dispozitive electrice s-au aprins spontan și fără niciun motiv aparent. Închiderea auto centralizată a maşinilor se activa ca la o comandă secretă și se dezactivau singure, GPS-urile parcă înnebuniseră …
Crezând că este vorba de o problemă de linii electrice sau de supratensiune, compania de electricitate a debranşat rețeaua care alimenta satul Canneto.
Văzând însă că fenomenele persistă, a apărut o nouă ipoteză: incendiul putea fi cauzat de calea ferată care trece prin apropiere. La cererea primarului satului, locuitorii au fost evacuați. Poliția a cercetat astfel fiecare colţ din Canneto în căutare de orice fel de escrocherie, dar nu a descoperit nimic.
Dar în timp ce sătenii se găseau la mare distanță de sat, au izbucnit alte incendii, din nou fără un motiv aparent. Lumea era disperată, autorităţile legate de mâini. Nicio ipoteză nu putea să mai prindă contur, oamenii de ştiinţă păreau anesteziaţi. Experții în domeniul protecției civile, mediului, telecomunicațiilor, cât și doi profesori de specialitate în electrostatică și chimie au căutat explicații care să dezlege enigma de la Canneto. Şi chiar şi cercetătorii străini.
Astfel, locuitorii au fost evacuați de mai multe ori, în scopul de a se efectua noi cercetări şi de a se lua noi măsuri. Inutil!
Lunile au trecut și din fericire, fenomenele păreau să fi dispărut de la sine când, dintr-o dată, oamenii au constatat scurgeri de apă la racordurile din case, iar incendiile au reînceput parcă şi mai terifiant. Un localnic, de pildă, a declarat că oglinda din baia sa a luat foc de trei ori în 35 de ore! Un câmp întreg cu vinete a căpătat culori ciudate, ceea ce le-a făcut să fie nevandabile.
În 2005, Silvio Berlusconi a creat un grup de lucru în jurul acestor fenomene, adunând experţi, carabinieri, membri ai forțelor aeriene și marinei, ofițeri de protecție civilă, precum și un cercetător NASA.
Timp de ani de zile, fenomenele s-au înmulțit și localnicii spun că au văzut obiecte ciudate pe cer.
Ancheta grupului de lucru creat de Berlusconi a contabilizat 309 de evenimente raportate de-a lungul Mării Tireniene și în Strâmtoarea Siciliei.
Un raport de atenţionare conchide. „Tehnologii militare sofisticate, eventual de origine non-terestră, ar putea, în viitor, expune populații întregi la consecințe nedorite. Incidentele de la Canneto di Caronia ar putea fi de încercări de angajament militar între forțele neconvenționale sau un test neagresiv vizând studiul comportamentelor și reacțiile într-o zonă slab populată aleasă la întâmplare. ”
Se pare că micul sat italian a fost victima fenomenelor electromagnetice artificiale capabile să genereze o mare putere concentrată. Aceasta este concluzia declarată de Francesco Mantegne Venerando, coordonator regional al Comitetului pentru protecție civilă și șef al grupului de lucru.
În mare s-au plasat senzori, în căutarea de surse ale acestor fenomene, deși pulsurile magnetice au fost de durată extrem de scurtă, ceea ce a făcut aproape imposibilă cercetarea lor.
A fost oare vorba de un atac extraterestru? O experiență militară a unei puteri necunoscute? Nimeni nu știe ce s-a întâmplat de fapt în apropierea Mării Tireniene …
De curând, teama a pus din nou stăpânire pe Canneto di Caronia căci incendiile au revenit, după cum relatează şi ziarul La Sicilia ! După 10 ani!
Betty Hiple, o bunicuţă cu adevărat lipsită de frică de înălţime. La 96 de ani a vrut să demonstreze faptul că viaţa merită trăită la mare intensitate şi a ales să zboare, să sară cu paraşuta şi să se bucure de libertate.
Este incredibil ce a făcut această bunicuţă în octombrie 2013. Merită stima noastră.
