Biblioteca din Pergam (Pergamum, în traducere „citadela”), un oraș-stat (polis) situat pe coasta de nord-vest a Asiei Mici, în Eolida, la nord de Smirn (azi Izmir, în Turcia), la confluența dintre Caecus și Cetios și la aproximativ 25 de km de Marea Egee, era una dintre cele mai importante biblioteci din Antichitate, fiind depășită în lumea elenistică numai de cea din Alexandria.

Regatul elenistic Pergam a fost construit pe o colină de 335 de metri înălțime. Practic, erau trei orășele reunite prin scări, cu vederi panoramice superbe și terase care conțineau porticuri în două etaje. Alături de edificii impunătoare, cum erau templele închinate zeiței agriculturii, Demetra, precum și zeiței Hera sau lui Dionisos, zeul vinului și exceselor, se găsea biblioteca, care a căpătat un mare renume în Antichitate.

Colina de la Pergam văzută dinspre sanctuarul lui Asclepios, autor foto Ingo Mehling, sursă Wikipedia.

Attal I Soter (241-191 î.e.n.), regele Pergamului, învingătorul războaielor galatice și prieten al romanilor, a fost protector al artelor și științelor. A adus mulți oameni de știință în orașul său, inclusiv pe naturalistul grec Antigon din Carist și pe filosoful stoic și filologul grec Crates din Mallos (născut în Cilicia). Probabil că el a lansat proiectul unei biblioteci, numai că succesorul său, Eumenes al II-lea Soter (191-159 î.e.n.), care făcea parte din dinastia Attalidilor, mare iubitor de cultură cu rezultate excepționale în promovarea orașului Pergam în întreaga lume, mai ales prin construirea bibliotecii, una dintre cele mai mari din lumea antică în acel moment, a doua ca importanță după biblioteca din Alexandria, care poseda peste 200.000 de volume.

Regele Attal I a încercat, fără succes, să-l aducă în Pergam pe bibliotecarul din Alexandria, Aristofan din Bizanț, un mare critic al operelor lui Hesiod, Pindar, Alceu din Mitilena, Euripide, Aristofan și Menandru. El a devenit șeful celei mai importante biblioteci din lume în anul 195.

Rivalitatea dintre cele două biblioteci era uriașă iar pentru cea din Alexandria, apariția celei din Pergam a avut consecințe nefaste. Au apărut multe texte false pe piața neagră, papirusuri contrafăcute perfect încât, la un moment dat, se spune că Egiptul a interzis exportul de papirusuri, în scopul de a nu oferi suport rivalei sale din Asia Mică.

Savanții din Pergam erau profund interesați de știința ascunsă a textelor vechi spre deosebire de cei din Alexandria, care se arătau dornici de a cunoaște în esență chestiunile legate de lexic și făceau confruntări scrupuloase, pentru a stabili un text cât mai exact cu putință.

Se știu totuși puține lucruri despre funcționarea și lucrările bibliotecii din Pergam. Săpăturile arheologice au arătat că era compusă din patru săli, sub porticul de nord al templului Atenei căreia îi era asociată. Cea mai mare cameră era destinată să servească drept sală de lectură sau festivități, în timp ce celelalte trei, mai mici, pentru a găzdui lucrările. De asemenea, este posibil ca arcada din nord să fi servit drept spațiu de lectură. Nu se cunoaște decât numele unuia dintre bibliotecari, Athenodorus din Tars, zis Cordilion (sau Atenodor Cananitul), un filosof stoic care a făcut un studiu despre Categoriile lui Aristotel.

Potrivit naturalistului și scriitorului roman Pliniu cel Bătrân (care a participat, în anul 47, ca praefectus alae la cucerirea teritoriilor violentelor triburi germano-celtice ale chauqilor de la Rin sub conducerea generalului Gnaeus Domitius Corbulo) , Pergam ar fi inventat pergamentul, căci faraonul Ptolemeu al V-lea, din perioada elenistică egipteană (lagidă), din teamă ca nu cumva această nouă bibliotecă să pună în umbră pe cea din Alexandria, ar fi interzis exportul de papirusuri. Aceasta ține cu siguranță de o legendă, dar este probabil ca biblioteca din Pergam să fi susținut tehnicile bibliografice.

Nu știm exact numărul de cărți pe care le poseda această bibliotecă antică faimoasă din Pergam dar se presupune că după ce biblioteca din Alexandria a dispărut în incendiu, multe texte au fost salvate și apoi au fost transferate la cea din Pergam.

Singura mențiune despre cantitatea de cărți care se găsea aici este cea pe care Marc Antoniu a oferit-o reginei Cleopatra în anul 41 î.e.n., și anume de 200.000 de volume pe care acesta le-a preluat din biblioteca din Pergam, fără să se știe dacă ele reprezentau cu adevărat întreaga colecție.

Medicul grec Claudius Galenus, autor prolific și genial, care s-a născut chiar la Pergam, în anul 129 și literatul specialist în gramatică Teleus, au lucrat mai târziu în această bibliotecă.