În mitologia greacă, Galateea este una dintre nereide (nimfe marine), fiica lui Nereus și Doris, fiica lui Ocean și Thetys. Locuiește pe o coastă din Sicilia. Numele său înseamnă „piele albă ca laptele” (derivată din gála, adică „lapte”).
Poetul bucolic grec Theocritus, în a unsprezecea idilă, îl asociază pe ciclopul Polifem (fiul lui Poseidon) și pe Galatea. În această scurtă piesă, ciclopul nu mai este gigantul canibal din Odiseea. Poetul îl prezintă pe Polifem ca pe un iubit răcit, care se îndrăgostește de Galateea. Ciclopul nu exclude însă găsirea consolării la alte nimfe care nu îl disprețuiesc pentru modul în care arată.
În Metamorfozele sale, poetul roman Ovidiu (care a murit la Tomis), dezvoltă legenda îndrăgostiților din mitologia grecească Acis și Galateea într-un ton mai dramatic. Nimfa îl iubește ăe păstorul Acis și este iubită. Dar este o victimă a geloziei ciclopului Polifem, de asemenea îndrăgostit de Galateea dar descalificat prin caracteristicile sale monstruoase.
Polifem, surprinzându-i pe cei doi iubiți, scoate o piatră din Etna și o aruncă asupra lui Acis. Galateea, văzând niște fire de sânge care se ridică de sub stâncă, le schimbă într-un râu, în scopul de a se putea îmbăia în fiecare zi. Această versiune va fi preluată de mulți poeți, fiind una dintre exemplele de dragoste neîmpărtășită care duce la nebunia distructivă.
O altă versiune a legendei, în care Polifem o seduce în cele din urmă pe Galateea grație talentului său de a cânta la syrinx, a avut mai puțin succes.