Pamukkale („Castelul din Bumbac”), anticul Hierapolis este denumit astfel după cucerirea Anatoliei de către otomani.
Izvoarele termale care se găsesc aici au creat un peisaj suprarealist populat de construcţii fantastice: păduri minerale, cascade împietrite, o succesiune magnifică de bazine terasate într-un imens nymphaeum natural. Este un fenomen geologic spectaculos, impresionant pentru turişti, de aceea locul este frecventat cu cea mai mare asiduitate.
Modelările făcute în timp de către Natură sunt fantastice, superbe. Cadrul este şi el minunat, la poalele munţilor Cokelez, unde se află o stâncă de 100 – 200 m înălţime care domină câmpia Curuksu.
Hierapolis este un exemplu excepţional de ansamblu termal greco – roman, în mod deliberat instalat într-un sit natural extraordinar ale cărui virtualităţi terapeutice au fost sistematic exploatate sub forma unor imense bazine de înot şi de piscine calde, în diferite staţiuni termale. Hidroterapia nu era disociată de practicile religioase, ele – însele erau în raport cu cultele locale. Templul lui Apollo, cu care au fost grupate mai multe divinităţi chthoniene, era construit pe o falie de unde ieşeau vapori nocivi.
Hierapolis era considerat oraş termal, oraş sfânt. Sursele termale atrăgeau, ca şi azi, numeroşi oameni care beneficiau de efectele lor curative. Apa care ţâşneşte de aici are 45° C.
În Pamukkale există multe hoteluri agreabile, şic, care posedă piscine alimentate cu apă de la izvoarele termale. Ele conţin de asemenea centre SPA performante şi de wellness, săli de fitness, săli de masaje etc. Ghizii spun că apa din izvoarele termale, conform legendei întineresc persoanele care se scladă în ea. În situl geologic se găseşte de asemenea o piscină care vine din Antichitate, numită „piscina Cleopatrei”.
Numele i-a fost dat chiar de Marc Antoniu. Este umplută constant cu apă binefăcătoare termală. Peisajul acoperit de o imensitate albă de la Pamukkale evocă zăpada şi lasă o impresie puternică pentru vizitatori. Locul se află pe lista patrimoniului cultural mondial al UNESCO.