Teama de vrăjitorie a bântuit de mult timp acest oraş din nordul Italiei.
Înainte de Ludun şi Salem, oraşul italian Triora a fost scena a zeci de procese împotriva cultului diavolului. Această localitate din Valle Argentina şi-a păstrat întreaga atmosferă tulburătoare …

Triora, o localitate micuţă din Liguria, a fost lovită între 1587 şi 1589 de un val de procese de vrăjitorie. Arhitectura remarcabilă a locului parcă încearcă să îngroape trecutul întunecat al oraşului. Multe locuri sunt în mod constant amintite drept scenea unor crime cumplite.

Satul blestemat

Pavajul din piaţa principală a Triorei reprezintă de fapt stema oraşului de acum: Cerberus, câinele vicios cu trei capete. Cele trei guri, amintesc de “vocaţia” unui loc demonic.
Realitate sau simplă sugestie, este sigur că, atunci când după un viraj se vede orăşelul, amplasat în vârful unui munte, te trece un fior uşor. Casele vechi şi parcă mândre, sprijinindu-se unele de celelalte, sfidătoare, au supravieţuit multor războaie, dar ultimul a fost cel mai devastator. Frumuseţea lor sinistră dă o ciudată nuanţă de melancolie la apus de soare …

1587: vânătoarea începe

Americanul Brian P. Levack a precizat faptul că evenimentele de la Triora au urmat modelul clasic al unei vânătoare de vrăjitoare.
Problemele s-au datorat de fapt unei foamete mari. Acuzaţiile care au urmat s-au bazat pe simple anonime, despre presupuşi atacatori, iar intervenţiile magistraţilor “competenţi” s-au soldat în final prin confesiuni obţinute numai prin tortură.

În special, au existat acuzaţii că s-a răpit un copil din sat, apoi acesta ar fi fost aruncat în aer în timpul jocurilor demonice ale vrăjitoarelor.

Zeci de femei din toate clasele sociale au fost încarcerate în scurt timp şi torturate. Una dintre ele a murit din cauza torturii, o alta s-a sinucis, multe dintre ele au murit în închisoare, dar nimeni nu ştia cu adevărat despre flăcări în care au pierit fiinţe sau alte bazaconii care s-au povestit de către intriganţi.
Eliberarea supravieţuitoarelor a fost decisă în 1589 de către Congregaţia de la Roma, Offizio del Santo, care s-a arătat sceptică cu privire la legitimitatea metodelor folosite pentru a se obţine dezvăluirile bietelor femei din Triora.
Ah, dacă pereţii ar avea urechi …

Nu este dificil să se identifice locurile care au fost teatrele acestor evenimente. Un panou ne duce un pic în afara centrului, pentru a celebra Botina Ca. Aici, potrivit procurorilor din acele vremuri tulburi, aceste “oi pierdute” s-au adunat pentru a-l sărbători pe Satana, stăpânul lor şi rodul inspiraţiei vrăjitoreşti. În acest loc infernal, acum există doar resturi îngropate în vegetaţie.

Într-un loc liniştit şi izolat există fântâna numită Campomavùe, precum şi Noce della, de asemenea, destinaţii pentru baggiure (vrăjitoare), foarte frecventat de turişti.