Bună!
Vreo cititoare de-a dvs. a trăit o idilă cu un bărbat căsătorit? Ştie cum este? Eu, am trecut prin această experienţă şi nu pot spune că m-am vindecat. Dimpotrivă, mi-a provocat o traumă adâncă şi este exact motivul pentru care m-am decis să vă scriu.
L-am cunoscut pe acest bărbat şarmant la spital, prin hazard. Am avut o gravă problemă de sănătate. Ne-am plăcut imediat, este adevărat. El mi-a spus de la bun început că este căsătorit (nu cred că m-am minţit niciodată) şi că are doi copii frumoşi, pe care îi iubeşte ca lumina ochilor. Mi-a mai precizat că ţine mult la unitatea familiei sale şi dacă accept să fim împreună <atât cât se va putea>. I-am răspuns afirmativ pe loc.
Şi între noi a început o frumoasă poveste de dragoste, care speram să nu se termine niciodată. M-am îndrăgostit nebuneşte de acest bărbat căsătorit, care făcea multe eforturi pentru a mă vedea şi a petrece câteva clipe împreună. Îmi convenea când eram cu el şi detesta momentul în care trebuia să mă lase.
Dar ce puteam să fac? Nu doream să-l fac să divorţeze (şi nici nu cred că s-ar fi putut, pentru că a fost una dintre condiţiile lui, aceea de a nu insista în acest sens). Nu ştiu cum însă nevastă-sa, o femeie dubioasă (am cunoscut-o), care se ocupă mult de ocultism, a aflat de idila noastră secretă şi încet, încet, a început să-mi meargă prost în absolut toate planurile. Totul scârţâia dintr-o dată în viaţa mea, în special sănătatea.
M-am speriat. Iar paşii, parcă inevitabil, m-au purtat în cele din urmă spre vrăjitoarea Morgana, de unde speram să găsesc tot sprijinul pentru a ieşi din impas. Citesc des revista şi am avut aşa, ca un fel de străfulgerare.
Am aflat cu stupoare că mi se făcuseră farmece puternice, desigur de consoarta lui, care mă ura. Iar vrăjitoarea pe mâinile căreia m-am dat, a făcut totul pentru a mă scăpa de el.
Cu harul dânsei, a reuşit şi-i mulţumesc. Dar din păcate, a trebuit să renunţ la iubitul meu, nu fără regrete. Ce să-i faci, aşa este viaţa, dură şi grea de cele mai multe ori. Mă bucur că am scăpat de probleme, de un coşmar care risca să mă ducă, probabil, la sinucidere.
Consuela, Roma