Conann, fiul lui Faebar, este un personaj mitologic, cunoscut în mitologia celtică irlandeză ca șeful războinic al fomorilor (ființe inumane, pe jumătate zei, Giganții Mării, ajunse în Irlanda după Potop).
El este poreclit „Cuceritorul”, dar este numit și Conand, Connan sau Conaing. Numele lui Conann ar putea proveni din numele celtic al câinelui (* kū).
Legenda spune că locuia într-un turn de sticlă mare (Toirinis Cetne), situat pe insula Toraigh (în vestul Irlandei). Cel mai faimos episod din legenda lui este cucerirea acestui bastion de către descendenții lui Nemed, revoltați împotriva greului tribut pe care l-au impus anual fomorii cu ocazia festivalului de Samhain (prima dintre cele patru mari sărbători religioase ale anului celtic protoistoric, care are loc la1 noiembrie).
Conann și-a găsit moartea de mâna lui Fergus Red Side, fiul lui Nemed, în timpul unei lupte relatate în Cartea cuceririlor din Irlanda.
Revolta a fost declanșată datorită unui tribut excesiv cerut de fomori, care cereau două treimi din copii, grâu și laptele nou-născuților sau produs în cursul anului.
O a doua poveste despre turnul lui Conann a fost compilată de istoricul din secolul IX, Nennius. Aceasta diferă de povestea anterioară în multe feluri și în primul rând referitor la data evenimentului. Pentru Nennius, cei care fac această expediție sunt fiii lui Mile (Milesius, stămoșul mitic al galezilor) și nu cei ai lui Nemed.