La 30 noiembrie 2004, un fotograf profesionist a avut marea surpriză de a constata pe unul dintre clişeele sale o sferă de foc îndreptându-se spre pământ. A doua zi, la crepuscul, fotograful s-a decis să facă câteva fotografii în golful de la Rio de Janeiro.
Pe unul dintre clişeele sale, a observat cu mirare un OZN de o mărime impresionantă!!
Fenomene inexplicabile pe cerul de la Rio de Janeiro
Răpirile Annei Francis
Anchetatorul Evelyn Galson a scris: “La 5 februarie 2004, George Filer şi eu-însămi ne-am dus să vorbim cu Anne Francis şi de a ancheta despre experienţele sale. A părut deschisă, amicală şi mi s-a părut foarte sinceră. Ne-a revelat multe lucruri pe care le-a trăit familia sa.”
Tinereţea Annei
Când era tânără, trăia în Pennsville, New Jersey (SUA), pe un drum izolat, înconjurat de pădure şi de o mlaştină. Mama ei i-a spus să nu se ducă niciodată în pădure. Când avea trei ani, a fost luată prin fereastra camerei sale de două fiinţe. Aceste fiinţe semănau cu “Cailloux şi Bamm Bamm” din banda desenată The Flinstones. A fost dusă peste copaci, şi, în jos, a văzut o navă circulară pe pământ cu o trapă deschisă. În picioare, a văzut un cenuşiu mare cu braţe şi picioare lungi. De asemenea a văzut o altă navă chiar deasupra navei care se găsea pe pământ, dar departe în cer.
În timp ce privea, a văzut camioane cu acoperişuri din pânză care coborau drumul unde locuia ea. Fiinţele care au luat-o şi-au schimbat atunci aparenţa pentru a deveni cenuşii mici. Au păstrat-o chiar deasupra la nivelul copacilor mişcând-o ca şi cum ar fi vrut s-o ascundă, ca şi cum n-ar fi vrut să fie văzută. Nu ştie ce s-a întâmplat în timpul acestei perioade, care este puţin confuză. Primul lucru de care ea îşi aminteşte este de-a fi fost lăsată şi de-a fi căzut pe patul său. (Ca adult, Ann a realizat că camioanele erau vehicule militare).
Când era tânără fată, avea un joc cu care se juca sora sa. Avea capacitatea de a localiza persoanele dacă se concentra asupra lor. Sora ei a mers în camera lor şi Ann putea să-i spună exact unde se găsea în cameră în fiecare moment. Asta o făcea într-adevăr pe sora sa nervoasă, pentru că nu reuşea să înţeleagă cum o făcea. Dar Ann nu ştia cum putea s-o facă, ştia numai că putea s-o facă!
Bunicii Annei locuiau la Glassboro, New Jersey, şi-şi aminteşte că era pe cale de a se juca în curte cu copiii din cartier şi de a vedea mici obiecte zburătoare de formă triunghiulară dotate cu lumini şi butoane pe cele două părţi şi în faţă. Ea îşi aminteşte că copiii puteau să zboare şi să ruleze sub ei. Erau tineri, şi nu se întrebau deci asupra capacităţii lor de a zbura sau asupra originii acestor obiecte.
Când Ann era mai în vârstă, a avut în continuare experienţe trăind la New York. A fost răpită din nou şi dusă într-o navă extraterestră a cenuşilor care i-au spus de a-şi aminti ceea ce vedea. Privind ptin fereastra navei lor, putea să vadă o navă enormă care era chiar aproape de cea în care se găseau, şi vedea oameni şi cenuşi. În altă zi, pe când se plimba în oraş, a trecut prin faţa unei vitrine unde exista o fotografie a lui Whitley Strilber, autorul cărţii Communion. Dintr-o dată, s-a simţit puternic bulversată pentru că şi-a dat seama că-l cunoştea şi că-şi amintea că l-a văzut în una din nave în timpul uneia din răpirile sale. Atunci i-a scris pentru a-i explica acest lucru.
A spus că a văzut oameni care colaborau cu extratereştrii pe navele lor. Îşi aminteşte că a fost dusă într-un loc deşertic ca într-o vale, cu locuinţe tip pueblos ale indienilor. În interior se aflau patru serii de patru specii cubice, cu ziduri care se puteau închide, dar nu existau tavane. Exista un pat şi un lavabou precum şi un loc unde să-şi pună lucrurile. I s-a arătat o sală pentru mâncare şi sala de baie pentru bărbaţi şi alta pentru femei. Complexul părea a fi o bază de antrenament unde oamenii erau antrenaţi de către extratereştri.
Ann îşi aminteşte că a fost aşezată pe un panou curb, care avea lumini şi mici butoane. Panoul avea un obiect de formă ovală pe care putea să-şi pună mâna şi să o deplaseze, pentru a învăţa, se pare, să piloteze nava lor. Ştia că acest loc era o tabără de antrenament, că ea era în curs de formare asemeni altor oameni, dar nu ştia exact pentru ce o antrenau. Îşi aminteşte numai că a auzit în spiritul său un comentariu făcut de un cenuşiu: “Ei se antrenează bine.”
Incidentele de la Woodbridege-Rendlesham, 1980
La 27 decembrie 1980, în pădurea de la Rendlesham a fost observat un OZN, chiar în exteriorul porţilor din spate ale bazei RAF-ului şi US Air Force de la Woodbridge în Suffolk, Marea Britanie.
foto de Taras Young
sursa Wikipedia
Un caz excepţional
După ce au avut loc aceste evenimente pe cer, personalul militar de la baza Woodbridge a întreprins o amplă patrulare pentru a determina cauza unei lumini stranii văzute în pădurea vecină. Ei au povestit că aerul părea încărcat de electricitate şi că au văzut un obiect pe care l-au descris ca fiind de formă triunghiulară de 2,50 m la bază şi de 1,80 m înălţime. Obiectul emitea o lumină albă strălucitoare. A avut loc un raport menţionând că în vârf obiectul avea o lumină roşie şi la bază era înconjurat de o serie de lumini albastre, care păreau să indice că maşinăria se pusese pe picioare pe sol.
Când militarii s-au apropiat la aproximativ un metru, maşinăria a început să se mişte printre arbori şi s-a îndepărtat de ei. A trecut în apropiere de o fermă unde animalele au intrat în panică, apoi a zburat în sus cu o viteză extraordinară. Ancheta efectuată a doua zi a permis de a se găsi urme de picioare în sol în locul unde s-a pus maşinăria. Măsurătorile radioactivităţii au dat rezultate pozitive.
Maşinăria a fost zărită încă o dată după o oră şi a doua zi s-au făcut observaţii bogate de balete aeriene ale unor obiecte zburătoare stranii.
Caracteristicile cazului
Exită mai multe aspecte ale acestei poveşti cu OZN-uri care o clasează printre cazurile cele mai interesante :
– Ofiţerul comandant al bazei, un locotenent colonel, a redactat un memoriu oficial relatând incidentele, în atenţia ministerului apărării britanice. Acest document este acum în domeniul public. Este vorba deci de un caz unde un mare responsabil al unei baze aeriene mărturiseşte şi semnează o poveste absolut incredibilă.
autor hartă Bluewave, sursa Wikipedia
– Asamblu cazului adună mărturii vizuale de la sol, aeriene, ale piloţilor, gărzilor, în număr mare, dar şi urme radar şi urme de radioactivitate!
– Cazul l-a înfuriat pe fostul ministru al apărării engleze care a explicat presei că autorităţile miliatare au disimulat deliberat aterizarea unui OZN pe solul englez, publicului.
Incidentul de la Rendlesham
La sfârşitul lui decembrie 1980, pe când comandantul bazei aeriene de la Bentwaters (în sudul Angliei), colonelul USAF Charles Halt observa şi ancheta privind diverse obiecte anormale apărute pe cer în zona pădurii de la Rendlesham, despărţind instalaţia americană de baza sa geamănă a RAF, la Woodbridge. Observaţiile au intervenit cu ocazia a două nopţi distincte în săptămâna de după Crăciun. Două săptămâni mai târziu, Halt şi-a trimis raportul privind aceste întâlnirii stranii la Ministrul Britanic al Apărării.
Iată mărturisirea lui:
“Chiar după Crăciun la ora 5,30 dimineaţa, la 26 decembrie 1980, m-am dus la postul de poliţie şi sergentul de serviciu a început să râdă. El a indicat că 2 sau 3 oameni declaraseră că au văzut OZN-uri. În acest timp însă, nu s-a înregistrat nimic. I-am cerut s-o facă.
Atunci când a sosit comandantul bazei noastre, am glumit amândoi. Niciunul dintre noi nu credea în OZN-uri, dar am decis de a vedea despre ce este vorba. Înainte de a avea ocazia, 2 nopţi mai târziu, comandantul bazei însoţit de poliţia de securitate a sosit chiar în mijlocul unei sărbători de Crăciun tardive, alb la faţă.
<< OZN-ul a revenit >>, a spus el.
Mi s-a cerut să anchetez. Am îmbrăcat o uniformă utilitară şi m-am dus într-un jeep către liziera pădurii. O duzină din oamenii noştrii se afla deja acolo. Lămpile noastre de gaz nu funcţionau şi existau interferenţe statice constante asupra radiourilor noastre încât a trebuit să instalăm un releu. Domnea o agitaţie uriaşă, însă eram hotărât de a le arăta că toate astea nu aveau niciun sens.
Am luat şase oameni cu mine şi le-am ordonat să mă urmeze pe jos în pădure către un luminiş unde se presupune că a avut loc incidentul. Acolo am găsit 3 urme pe sol echidistante unele de altele şi suficient de înfipte în solul nisipos. Ele erau presupus cauzate de obiectul zărit cu 2 nopţi înaite, dar nu am văzut nimic în acea noapte şi nimic pus în acel loc.
În interiorul zonei triunghiulare formată de urme, unul din oameni a înregistrat pe contoarul Geiger măsurători uşor superioare celor efectuate în exterior. El a fotografiat zona şi am luat un eşantion din sol. În acelaşi timp, am înregistrat toate astea pe casetofonul meu.
Ştiam că raza farului de la Orford Ness venea de la sud-est. Deodată, am văzut la est o lumină neobişnuită, roşie ca soarele – de formă ovală, strălucind, dar în centru neagră între 3 şi 5 m de sol, deplasându-se printre copaci. După luminiş se găsea un gard de mărăcini, câmpul, casa şi grajdul unui fermier. Animalele făceau mult zgomot. Am alergat spre lumină până la mărăciniş.
Ea a tăiat câmpul apoi s-a deplasat conform unui arc orizontal de 20-30 de grade. În mod straniu, apărea ca oţelul în fuziune scurgându-se dintr-un creuzet, ca şi cum gravitatea ar fi făcut-o să cadă într-un anume fel. Deodată, ea a explodat – printr-o explozie zgomotoasă şi s-a separat în 5 obiecte albe care s-au împrăştiat în cer. Totul, în afară de radioul nostru, părea să fi revenit la normal.
Ne-am îndreptat la extremitatea proprietăţii fermierului pentru a avea un alt unghi de vedere. Am observat la nord, poate la 20 de grade de orizont, 3 obiecte albe-eliptice ca ¼ din Lună dar un pic mai largă – având lumini albastre, verzi şi rosii, efectuând mişcări unghiulare precise. Obiectele au devenit în sfârşit mai mult rotunde decât eliptice.
Am chemat comandamentul şi le-am cerut de a chema Radarul de Est, responsabil de apărarea aeriană asupra acestui sector. Ei au indicat în două rânduri că nu au observat nimic.
Deodată, la sud, un alt obiect strălucitor s-a deplasat către noi în mare viteză, a ajuns la 30 de metri apoi s-a oprit. Apoi a fost emisă o rază de 15-20 cm de la acest lucru până la picioarele noastre. Câteva secunde mai târziu, obiectul s-a ridicat şi a dispărut.
La nord obiectele dansau pe cer. După aproape o oră, au dat în sfârşit ordine de revenire. Am lăsat lucrurile astfel. Filmul a apărut ca voalat şi nu am putut salva nimic.
În acest timp un sergent a făcut mai târziu mulajele amprentelor şi am eşantionul solului în posesia mea.
În jurul anului nou, am primt instrucţiuni şi l-am interogat pe bărbatul care a luat parte la incidentul iniţial. Rapoartele erau qvasi indentice.
Ele indicau în mare asta : în primele ore ale lui 26 decembrie, un bărbat de la baza aeriană s-a îndreptat cu vechiculul său la intrarea din spate la Woodbridge pentru o inspecţie de securitate de rutină. El a observat lumini în pădure, în special o lumină roşie şi a crezut că un avion s-a prăbuşit. Şi-a făcut raportul prin radio la turnul de control care a indicat faptul că nu era niciun zbor în curs.
În sfârşit a fost trimis un grup către pădure. El a indicat zgomote stranii-zgomote de animale, mişcare, cum am auzit 2 nopţi mai târziu.
Pe când se apropiau spre luminiş, ei au indicat că au văzut o lumină mare albă-gălbuie cu o lumină roşie pâlpâind pe partea centrală superioară şi o lumină albastră fixă emitând de dedesubt. Turnul de control nu a dat nici de data asta niciun semnal radar.
Câţiva bărbaţi s-au apropiat la 6 sau 8 metri. Fiecare a raportat acelaşi lucru – un obiect metalic de formă triughiulară, având 3 m la baza sa şi 2m în înălţime, a apărut ca instalat pe un trepied. Ei s-au despărţit si au mers în jurul aparatului. Unul dintre bărbaţi a încercat aparent de a urca pe aparat, dar, zice el, acesta s-a ridicat.
Cei trei bărbati au căzut pe sol atunci când aparatul s-a deplasat rapid în zigzag către câmp traversând pădurea, atingând arbori în calea sa. Ei s-au ridicat şi s-au apropiat din nou, dar obiectul s-a ridicat şi a dispărut în mare viteză.
Am scris în sfârşit un memoriu la 13 ianuarie 1981 Ministerului Britanic al Apărării. În pofida eforturilor mele şi după cunoştinţa mea, nicio persoană de la vreo agenţie guvernamentală sau de informare nu a venit vreodată la bază pentru a ancheta.
Reacţii
Interogat, maiorul Dave Thursan, purtător de cuvânt al USAF la Washington D.C., a declarat simplu că “Air Force a încetat de a ancheta privind OZN-urile în 1969 la sfârşitul proiectului Blue Book”.
De altfel, oficialii militari americani au negat existenţa vreunui OZN care să fi aterizat în Marea Britanie în acea zonă de lângă baza militară, în noaptea de 25 spre 26 decembrie 1980. Dar în memoriul lui, Halt indica faptul că au fost observate în a doua noapte 2 obiecte la Nord, şi unul la Sud.
Chile: prezenţă extraterestră
Oamenii de ştiinţă studiază o piatră misterioasă care reprezintă o fiinţă surprinzător de mare cu ochi imenşi, descoperită la Antofagasta în nordul ţării, în Antiplano din Anzii tăcuţi, nu departe de Tiahuanaco, care se presupune că a fost fondat acum 12 000 de ani de o civilizaţie extraterestră.
foto de Claire Pouteau sursa foto Wikipedia
La Clinton Road au loc fenomene paranormale
Este un drum situat la West Milford, în comitatul Passaic la Newe Jersey. Mergând spre direcţia nord-sud, drumul pleacă din New Jersey Route 23 în apropiere de Newfoundland şi continuă 16 km până la sfârşitul său în apropiere de lacul Greenwood.
Drumul este puţin frecventat. Există foarte multe legende despre acest loc bântuit. Se zice că aici au loc nenumărate fenomene paranormale: apariţii de fantome, de fiinţe stranii şi adunări de vrăjitoare, sataniste sau al membrilor Ku Klux Klan.
Un OZN recuperat în Tailanda cu ocupanţii săi extraterştri!
Un OZN îngropat în plaja insulei Hong (din sudul Tailandei) a fost descoperit la 25 ianuarie 2005. În interiorul său se găseau doi pasageri de tipul “micuţilor cenuşii” împreună cu o femeie răpită de 27 de ani care răspundea la numele de Wendy Carpsdale.
Guvernul tailandez a făcut însă orice pentru ca vestea să nu circule.
Întâlnire de gradul trei în Danemarca
Într-o după-amiază de vară a anului 1940, la Jutland (Danemarca), un tânăr în vârstă de 15 ani conducea câteva vaci, când a zărit deodată trei personaje curioase care veneau dinspre nord-est.
Erau îmbrăcate în haine de un verde aprins, compuse dintr-o singură piesă şi care le acoperea chiar gâtul şi o bună parte din faţă. Dar faţa părea să fie protejată de o placă din sticlă.
De la umeri până la picioare aveau două perne în formă de colac groase de aproximativ 10 cm. Cele trei fiinţe erau de mărime normală şi mergeau balansându-şi uşor braţele asemeni unor roboţi, a precizat martorul.
La 30 de metri de tânărul danez, fiinţele stranii au schimbat brusc direcţia spre sud şi au dispărut în spatele unei coline. Martorul a alergat spre acel loc şi a văzut un obiect strălucitor semisferic care se afla pe sol. Dar i-a văzut şi pe cei trei străini…
Deodată, fără a fi observat că s-a deschis vreo uşă, martorul a constatat că cele trei personaje dispăruseră. Obiectul a emis un zgomot ascuţit şi s-a ridicat lent. După 6-7 secunde a pornit în direcţia sud-est unde a dispărut.
Ethan Hawke a trăit o experienţă terifiantă într-o casă bântuită
Actorul şi scriitorul de la Hollywood Ethan Green Hawke,cunoscut din filmul de succes Training Day, unde a apărut alături de fantasticul Denzel Washington, s-a căsătorit în 1998 cu actriţa Uma Thurman, pe care a cunoscut-o în timpul filmărilor la pelicula S.F. Gattaca, în 1996.
Cei doi au divorţat însă în 2005. Dar pe când locuiau în casa lor din Snedens Landing, din statul New York, au trăit o experienţă terifiantă.
foto de Nicolas Genin- Flickr
Actorii au refuzat mereu de a dezvălui detalii despre acest incident sinistru, dar istoricii locali susţin cu tărie că imobilele vechi din acest loc ar fi extrem de bântuite.
Tim Robbins a fost înspăimântat de spirite
Actorul american Tim Robbins, premiat cu Globul de Aur şi Oscar, soţul actriţei de la Hollywood Susan Sarandon, cunoscut din filmele de mare succes Mystic River, Top Gun, Jacob’s Ladder, The Player, Short Cuts, The Shawshank Redemption, Dead Man Walking etc., a închiriat un apartament într-o biserică veche care a fost transformată într-un fel de hotel.
El a povestit în cursul unui interviu: “M-am întors acasă într-o seară. Era întuneric şi pisicile erau toate înnebunite. Cu siguranţă erau spirite care bântuiau prin casă.”
Actorul a fost aşa de îngrozit de acest eveniment sinistru încât a doua zi s-a mutat din acel apartament închiriat.
Droguri şi prostituate pe iahturile de lux ale miliardarilor
V-ați întrebat vreodată cum este viața pe un iaht de lux al unui miliardar? Un membru al echipajului a făcut recent câteva dezvăluiri pentru Sunday Times Style.
El spune că la bord, totul sau aproape totul este permis. Odată, i s-a întâmplat să adune jucării erotice a doua zi după o seară de beţie, sau de a găzdui „prostituate din Rusia și Letonia”.
Dan (nu este numele său real) a explicat că majoritatea prostituatelor sunt conduse pompos în Mercedesuri la barcă și apoi alese să-și petreacă restul zilei pe iahtul de lux.
Omul spune că cei mai dificili clienţi nu sunt însă proprietarii bărcii, ci cei care o închiriază pentru o săptămână sau mai mult.
Clienții speciali pot consuma până la 850.000 de euro pe săptămână pentru un iaht, care are tot luxul necesar: piscină, care se transformă în heliport, baruri acvatice sau cinema.
„Totul se învârte în jurul valorii de” iau droguri, aduc prostituate, profităm de personal, „susţine Dan.
Dar acest loc de muncă are marile sale avantaje. La sfârșitul unei croaziere, oamenii sunt de obicei foarte fericiţi şi generoşi cu personalul de la bord, oferind cadouri de lux (ceasuri, iPad-uri, ochelari de soare etc.).
Thebe Ringner, o fată a plăcerii, spune povestea unui proprietar arab bogat care şi-a răsplătit echipajul cu un Mercedes oferit fiecărui membru. De viața de lux pot beneficia şi alții, nu?
Copiii comunică cu extratereştrii
În regiunea Himalaya unde apariţiile de OZN-uri sunt cotidiene, adulţii au detectat cu surprindere la unii copii comportamente stranii pe care unii le-ar califica în cadrul comunicărilor cu entităţi extraterestre.
Sunt oare copiii din această zonă îndepărtă din Asia în contact cu fiinţe din alte spaţii? Ce mister ascund copiii privitor la extratereştrii care îi ţin probabil în supraveghere?
