În mitologia greacă, Marsyas, fiul lui Olympos (sau al lui Oagre, conform unor versiuni, care fac din Olympos un simplu discipol; sau Hyagnis, un bărbat) este un satir (demon) frigian.Tradițiile frigiene îi atribuie invenția muzicii și a diferitelor cântece religioase în cinstea lui Cybele.
Marsyas era un silenus, zeul râului Marsyas, un afluent al Meanderului din Anatolia. Pindar spune cum zeița Athena, odată ce a inventat aulos (un instrument de suflat, asemeni flautului), l-a aruncat, deranjată că îi deforma fața atunci când zâmbea. Marsyas l-a luat și a început să se joace cu un astfel de har încât toți ascultătorii au fost captivați, declarând că are mai mult talent decât Apollo însuși.
Foarte mândru, Marsyas nu l-a contrazis, până când într-o zi faima lui a ajuns la Apollo, care l-a provocat (conform altei versiuni, Marsyas ar fi lansat provocarea).
Muzele l-au declarat pe Apollo învingător. Pentru a-l pedepsi pe Marsyas pentru imoralitatea de a sfida un zeu, Apollo l-a jupuit de viu și i-a acoperit pielea cu un pin (pomul zeiței). Pielea lui Marsyas era încă prezentată în vremurile istorice, atârnând într-o peșteră la poalele Acropolei din Kelenes (Célènes) din Frigia (stat antic din Asia Mică, situat între Lidia și Cappadocia).
Filosoful grec Platon se referă, de asemenea, la legenda lui Marsyas, modificată însă în opera sa, Euthydemus. El îl citează din nou în Banchetul, în elogiul lui Socrates pentru Alcibiades, care-l compară pe Socrate cu Marsyas, atât în ceea ce privește aspectul său fizic, cât și în capacitatea sa de a-și subjuga ascultătorii prin cuvintele sale, așa cum a făcut-o Marsyas cântând la flaut.
Marsyas se aruncă în apelele fluviului Meander. Pentru că a decis în favoarea lui Marsyas, regele Midas (fiul lui Gordias), regele Frigiei primește din partea lui o pereche de urechi de măgar. Conform poetului latin Ovidiu, a avut loc un concurs similar între Apollo și Pan. Concursul dintre Apollo și Marsyas, simbol al luptei dintre influențele apologetice și dionisice ale omului, este un subiect preferat al artiștilor antici.