Legenda clopotului din Huesca este un episod celebru din istoria aragoneză. Ea povestește cum regele Aragonului, Ramiro al II-lea Călugărul, ar fi decapitat în 1136 doisprezece nobili care s-au revoltat împotriva lui, după ce i-a chemat la palatul său din Huesca, aparent pentru a le arăta că despre un astfel de clopot mare nu s-a auzit în toată țara. Povestea face parte acum din folclorul aragonez.
Alfonso I, regele Aragonului, a fost poreclit „luptătorul” pentru lupte fără sfârşit pe care le-a purtat împotriva liderilor musulmani din taifa de Saraqusta (un stat musulman independent siutat în estul Spaniei între 1018 şi 1110).
Cu toate acestea, fost bătut sever și rănit la 17 iulie 1134 în bătălia de la Fraga. A murit câteva săptămâni mai târziu, lăsând regatul fără niciun moștenitor. Dar prin testament, regele Aragonului l-a lăsat moştenire ordinului religios militar al Templierilor, zis Ospitalieri şi al Sfântului Mormânt!
În 1135, refuzând testamentul lăsat de Alfonso I, nobilii l-au ales pe Navarra Garcia V ca rege, în timp ce aragonezii l-au preferat pe fratele lui Alfonso I, Ramiro al II-lea. Episcop de Roda și Barbastro atunci când a fost ales de Adunarea de la Jaca, a primit porecla de „Călugărul”. Încă din primele zile ale domniei sale, cum era de aşteptat, noul rege s-a confruntat cu revolta nobilimii.
Potrivit Cronicii lui San Juan de la Pena, din secolul XIV, Ramiro al II-lea, preocupat de rebeliunea nobilimii aragoneze, ar fi trimis un mesager la starețul mănăstirii din Saint-Pons de Thomières, fostul său superior.
Mesagerul-a ajuns la lăcaşul de cult, dar în grădina abației, ar fi tăiat trandafirii care îi depășeau pe alţii: abatele l-ar fi sfătuit pe rege să facă același lucru! La scurt timp, Ramiro al II-lea i-a convocat pe cei mai importanţi nobili ai regatului din Huesca, pe motivul de a le arăta un clopot care putea fi auzit în tot regatul. Apoi, a cerut să fie decapitaţi cei douăsprezece nobili cei mai vinovaţi. Gestul regelui i-ar fi terorizat pe nobili într-o aşa de mare măsură încât aceştia au renunţat la revolta lor.
Versiunile populare au mai adăugat un detaliu. Nobilii au fost decapitați pe când au intrat, la rândul lor, în sala unde urmau să se adune. Capetele lor au fost aranjate într-un cerc unde cel al episcopului de Huesca, cel mai rebel, a fost plasat în centru pentru a servi drept exemplu.