Sicilienii numesc prin termenul Stidda ( în siciliană „stea”) organizațiile criminale de tip mafiot centrate în partea central-sudică a Siciliei. Membrii lor sunt cunoscuţi sub numele stiddari sau stiddaroli. Este cea mai activă în zonele rurale din sudul Siciliei și este parțial un rival pentru Cosa Nostra. Se pare că unii membri şi-au tatuat o stea pe corpurile lor.
Se cunosc însă puține lucruri despre originile organizației, deși se crede că au apărut într-un mod similar cu Mafia, în același mediu rural din Sicilia. Totuşi, spre deosebire de Mafia, Stidda în cea mai mare parte s-a limitat la mediul rural și a avut un profil redus până în anii 80, când a devenit ceva mai expansionistă și a început să se infiltreze în orașe, făcând repede ca cele două grupuri mafiote siciliene să intre în competiție.
Stidda se deosebește de Mafie prin faptul că aceasta nu se bazează pe un sistem de onoare, dar este interesată numai în activități criminale și profiturile rezultate.
Stidda a intrat cu adevărat în ochii publicului când unul din oamenii din Cosa Nostra, Francesco Marino Mannoia a vorbit despre ea în 1989. Mai târziu, un alt membru al Mafiei, Leonardo Messina şi-a spus părerea.
Conform mărturiilor lor, Stidda este o organizație care a fost fondată de foști membri ai Cosa Nostra în al doilea război al Mafiei de la începutul anilor 80. Ei au fost expulzați deoarece au fost neascultători sau, în câteva cazuri, chiar s-au căsătorit cu o rudă a unui ofițer de poliție. Mulţi dintre stiddari inițiali au fost urmăriţi pentru că l-au ucis pe şeful Mafiei, Giuseppe Di Cristina.
Stidda a fost deosebit de puternică în sudul Sicilia în jurul orașelor Agrigento, Caltanissetta, Gela, Vittoria, Niscemi și altele mai mici. Liderii originali ai Stidda erau Giuseppe Croce Benvenuto și Salvatore Calafato. O bombă cu dinamită mai târziu l-a ucis pe şeful Stidda, Calogero Lauria. Aceștia au fost implicați într-un război mai direct cu Mafia la începutul anilor 90. Războiul dur a dus la peste 300 de decese. Una din aceasta a fost judecătorul Rosario Livatino.
Stidda nu este însă o organizație strânsă ci reprezintă mai multe bande ( „clanuri”) care funcționează relativ independent. Se sprijină una pe alta sau chiar duc lupte locale împotriva Cosei Nostra. Acestea au ritualuri și reguli similare. Există, de asemenea, un tatuaj de membru. Membrii mai vechi folosesc un ac și cerneală neagră și albastră pentru a sculpta o stea cu cinci colțuri pe mâna dreaptă a inițiatului între degetul mare și degetul arătător. Acest tatuaj este cunoscut sub numele de stiddari.