Începând cu independența acestei țări sud americane, în 1853, Argentina a atras imigranți din Europa printre care și foarte multe prostituate. Prostituția nu era însă considerată drept o infracțiune penală, iar în 1875 a fost legalizată și reglementată în Buenos Aires.

Au fost înființate bordeluri, prostituatele au fost înregistrate și impozitate și erau supuse unor examene medicale regulate.

În 1889, s-au realizat primele statistici. Astfel, acestea consemnau faptul că s-au înregistrat 2007 de înmatriculări noi de prostituate în Buenos Aires, iar un spital, The Dispensario de salubridad, specializat în boli venerice frecventat de prostituate, a fost deschis cu suma de 100.000 de pesos.

Între anii 1870 și primul război mondial, Argentina și-a dezvoltat reputația de „portul femeilor dispărute”, ca urmare a afluxului de evreice și a proxeneților care au profitat de sărăcie, șomaj și pogromuri din Europa de Est pentru a recruta tinere femei evreice în prostituție în America de Sud cu promisiuni false de căsătorie.

Una dintre organizațiile criminale implicate, Zwi Migdal, creat de Eastern European Jews avea 30.000 de femei în 2.000 de bordeluri!

În același timp, organizațiile religioase evreiești din Argentina s-au lupata activ pentru a preveni prostituția printre femeile evreiești din țară. Majoritatea prostituatelor din Argentina în această perioadă erau catolici non-imigranți, dar antisemitismul a alimentat preocupările legate de implicarea evreiască în prostituție .

Foto de Diego Argento, Wikipedia.

În 2013, regizoarea Gabriela Böhm, care s-a născut în Buenos Aires din părinți emigranți, supraviețuitori ai Holocaustului, a lansat un film documentar intitulat In Raquel’s Footsteps, care investighează participarea evreilor în industria sexuală din Argentina, la începutul secolului 20.

Dar sistemul de prostituție reglementată din Buenos Aires a fost desființat în 1934. În 1954, președintele argentinian Juan Domingo Perón a reintrodus sistemul de regularitate.

Autoritățile locale puteau licenția bordeluri în „locuri adecvate”. În anul următor, Buenos Aires a anunțat că va crea un sistem în valoare de 6.516.000 de dolari pentru a construi o stradă cu 34 de bordeluri.

Numai că după lovitura de stat militară de la 16 septembrie 1955, președintele Peron a fost destituit  și reglementarea decretul său anulată. Noul cartier luminos din Buenos Aires nu a fost construit niciodată!

În 2016, un raport oficial din Argentina arăta că femeile și copiii din această țară sunt supuse traficului sexual, dar și în alte țări din America de Sud, nu doar în țara lor de origine. Homosexualii sunt marginalizați, în timp ce transsexualii sunt exploatați în țările din Uniunea Europeană.

Un caz special îl prezintă Sandra Cabrera, o prostituată de stradă, sindicalistă și militantă pentru drepturile lucrătorilor de sex, născută la San Juan în 1970. Ea a fost ucisă în 2004, când eforturile sale anticorupție au început să aibă succes și au amenințat direct rețelele de corupție ale poliției, iar apărarea drepturilor lucrătorilor stradali a amenințat proprietarii de bordeluri.