Când învăţătorul spiritual şi discipolii săi începură să mediteze, pisica ce trăia în mănăstire făcu un zgomot care îi deranjă. Prin urmare, învăţătorul a ordonat ca pisica să fie legată fedeleş în timpul practicilor de meditaţie.

Ani de zile ulterior când maestrul a murit călugării continuau să lege pisica în timpul sesiunilor de meditaţie. Când eventual şi pisica a murit, a fost adusă o altă pisică pentru a fi legată.

Secole mai târziu învăţaţii descendenţi ai învăţătorului spiritual au scris tratate erudite despre semnificaţia religioasă a legării fedeleş a pisicii în timpul practicilor de meditaţie.