Răcirea bruscă a Europei ar fi accelerat evoluţia oamenilor de Neanderthal pentru a face Homo sapiens. Este teza unui cercetător canadian după ce a studiat resturi de animale găsite în grota de la Saint-Cesaire, în Franţa.
În controversa fără sfârşit privind liniile de parentate între omul modern (sapiens) şi cel de Neanderthal, Eugene Morin (Departament of Anthopology, Trent University, Peterborough, Canada) a adus o nouă discuţie. Conform spuselor sale, o schimbare climatică brutală şi importantă a lovit dur Europa de vest în momentul tranziţiei între paleoliticul mijlociu şi paleoliticul superior, un eveniment datând de 35. 000 – 40. 000 de ani. Biodiversitatea mamiferelor s-ar fi diminuat considerabil, afectând grav condiţiile de viaţă pentru oameni, care au cunoscut o scădere importantă.
Ce putea provoca un asemenea fenomen?
Acest scenariu, conform cercetătorului, respinge ipoteza clasică potrivit căreia populaţia de Homo sapiens venită din Africa ar fi colonizat chiar în acea epocă o Europă până atunci populată de manderthalieni.
Nu era cu adevărat momentul pentru oameni de a se instala acolo, a explicat el, deoarece teritoriul devenea ostil. În schimb, această situaţie critică a înpuţinat populaţiile de oameni de Neanderthal, favorizând mutaţiile şi în sfârşit dând şansă evoluţiei. Neanderthalianul ar fi devenit progresiv un Homo sapiens.
Penurie de ierbivore
În grota de la Saint-Cesaire, în Charente-Maritime, Eugene Morin a descoperit principalele indicii care au condus la ipoteza sa.
În acest loc s-au acumulat resturi de fosile vechi de mii de ani. Craniul unei femei neanderthaliene a fost de astfel dezgropat de aici în 1979. Au fost însă descoperite numeroase oase fosilizate, cu urme de tăiere de măcelărie şi de fierbere. Analiza lor cu izotop 15 indică faptul că este vorba mai ales de resturi de ierbivore. Oamenii din această epocă se hrăneau esenţial cu bizoni, reni, cai şi cerbi. Ocuparea grotei a fost atât de constantă, explică cercetătorul, încât studiul fosilelor permit de a se estima densitatea populaţiei umane de-a lungul timpului.
Comparând aceste date cu cele de pe 27 de situri nord-americane unde s-au găsit resturi umane de triburi indiene, Morin a scos în evidenţă o corelare între densitatea populaţiilor umane şi biodiversitatea marilor mamifere ierbivore, două valori care cresc şi descresc în acelaşi timp. Aceste rezultate l-au condus pe cercetător să concluzioneze că populaţiile umane au descrescut puternic în cursul acestei perioade glaciare, în parte din cauza lipsei acute a resurselor lor de hrană, în special renul.
Ipoteza unei invazii realizată de Homo sapiens veniţi din Africa, care l-ar fi înlocuit pe neanderthalieni, i se pare omului de ştiinţă canadian împrobabilă. În plus, strategiile oamenilor pentru a găsi hrană – vânătoarea marilor ierbivore – nu au schimbat cursul acestei perioade, ceea ce ar fi fost cazul dacă o nouă specie i-ar fi înlocuit pe neanderthalieni.