Times of Israel raportează că un nou studiu, realizat de cercetătorii de la Universitatea Columbia, dovedeşte că „Evanghelia soției lui Iisus”, un papirus copt controversat este de fapt autentic și nu un fals, cum susţineau unii cercetători.
Papirusul este subiectul unei controverse considerabile, cadre universitare susținând că documentul este un fals deşi alții îi apără autenticitatea.
Documentul a provocat o mare senzație atunci când a fost dezvăluit prima dată în 2012, în special deoarece conține sintagma „Iisus le-a spus, soția mea”, făcând aluzie la o femeie pe nume Maria, dar şi „ea va fi discipola mea”. Acest papirus ( de 3,8 cm x 7,6 cm) are o vechime de c el puţin 15 secole!
Profesorul Karen King de la Harvard Divinity Shool, a declarat că a primit textul în 2011, de la un donator anonim, care a cumpărat manuscrisul și multe altele, în 1999, de la un colecţionar pe nume Hans-Ulrich Laukamp, care, la rândul său, îl achiziţionase în Germania de Est în jurul anului 1963.
King a spus în 2014 că papirusul, probabil, datează din secolul al optulea din Egipt, după dataea cu radiocarbon și testele făcute asupra compoziției chimice a cernelii utilizate pe papirus, cât şi în ceea ce priveşte structura gramaticală care a permis de a data originea documentului între secolele VI-IX.
Un cercetator la Institutul de Cercetare Biblic și de la Septanta din Wuppertal, Germania, a declarat că un studiu al Evangheliei femeii lui Iisus și un alt papirus donat la Harvard de același donator „conţine în mod clar aceeași cerneală și aceeași scriitură a copistului. Același artizan le-ar fi scris pe ambele în același timp „. Christian Askeland a observat asemănări care dovedesc că papirusurile sunt false.
Potrivit unui cercetător de la Universitatea Columbia, James Yardley, după ce s-a efectuat o nouă serie de teste, s-a confirmat faptul că cele două cerneluri sunt totuşi diferite, respingând argumentul lui Askeland că au fost folosite de aceeași mână, și, prin urmare, ar fi fals.
„În prima noastră explorare, am afirmat că cernelurile utilizate pentru cele două documente în discuție [papirusul lui Ioan și soția lui Isus Evanghelie] au fost destul de diferite”, a spus Yardley pentru Live Science. „Cele două rezultate cele mai recente nu fac decât să confirme cu tărie această observație. ”
Descoperirea ar putea consolida teoria autenticității papirusului, dar echipa de la Universitatea Columbia a refuzat să comenteze până când raportul complet nu va fi publicat într-o revistă. Vaticanul contestă autenticitate documentului.
În romanul lui Dan Brown, Codul lui Da Vinci, un best-seller, se scrie că Iisus ar fi avut un băiat de la Maria Magdalena, ceea ce pare să fie confirmat de acest pairus care a stârnit multă polemică în lume.
Caterina Mattei, prima fiică născută a lui Giorgio şi Billia Ferrari, a văzut lumina zilei la Racconigi (Piemont) în 1487, în circumstanțe modeste. Tatăl său era fierar și mama ei țesătoare ( era considerată o femeie foarte pioasă).
La vârsta de cinci ani, Caterina ar fi avut viziuni ale lui Iisus Hristos, Fecioara Maria și ale altor sfinți, printre care Ecaterina din Siena. Avea extaze frecvente.
Caterina din Raccogin Sursă foto: Wikipedia
În 1523, a părăsit Racconigi, din ordinul lui Bernadino de Savoia-Racconigi, guvernator în Vercelli şi s-a stabilit în Caramagna, tot în Piemont, împreună cu alte două surori.
Mai târziu, a intrat în Ordinul Predicatorilor ca terțiar. Viziunile sale au crescut, iar Caterina din Racconigi a primit stigmatele.
De-a lungul vieții sale, a fost vizitată de mulți oameni care i-au solicitat sfatul și rugăciuni spirituale. Faima ei a ajuns până la contele Francesco Pico della Mirandola, nepotul şi biograful celebrului Giovanni, care a contactat-o pentru a se întâlni cu ea de două ori.
După moartea ei, în 1547, Francesco îi va scrie biografia. Conform ultimei sale dorinţe, corpul Caterinei a fost îngropat la Garessio (provincia Cuneo) în biserica Adormirea Maicii Domnului, unde se află încă.
În 1808 Papa Pius al VII-a a proclamat-o Fericită. Este sărbătorită la 4 septembrie.
Vânătorii de OZN-uri pretind că au găsit un adevărat înger pe Marte după ce au vizionat cu asiduitate peisajele vizibile actual pe Google Mars.
Pe aceste imagini uimitoare, putem vedea într-adevăr o umbră misterioasă pe sol. Este o siluetă sub forma unui umanoid cu o pereche de aripi. Pentru unii experți, nu există nicio îndoială: aceasta este chiar o reprezentare a Arhanghelului!
Aceste fotografii au fost compilate într-un video postat pe Youtube care a fost intens dezbătut de internauţi. Posibilul înger se găseşte aproape de zona de sud a „Ultima Lingula”.
Dincolo de faptul de a avea o formă umană și aripi, acest personaj straniu care a stârnit un aşa de mare interes este înconjurat de un halou alb, ca și cum ar fi vorba de o aură.
Reprezentarea divină ar măsura aproximativ 52 de mile în înălţime şi până la 42 mile în lățime.
Există multe religii, total sau parţial diferite. Unele se aseamănă. Dar care sunt obiectivele lor? Dacă există un singur Dumnezeu, de ce religiile sunt atât de diferite? Dumnezeu există sau nu? Credinţa este cu adevărat de ajuns sau trebuie furnizată o probă? Este doar o chestiune de alegere?
Imaginaţi-vă cu primii oameni de pe Terra. Se miră de ceea ce văd şi de ceea ce pot face împreună. De unde vine asta? De unde venim noi? De ce toate acestea? Din mirare s-a născut sacrul. Ideea că ceva ne depăşeşte sub toate aspectele nu poate fi decât divină, sau inexplicabilă. Ne găsim în acelaşi punct astăzi, numai că acum avem cuvinte. Imaginarul se transmite mult mai uşor, nu? Şi cu mai puţin efort…
foto de Manfredo Ferrari, Wikipedia
Sacrul s-a transformat în religie prin cuvinte. Religioşii, cei care cunoşteau secretele, deţineau ştiinţa şi aveau puterea de a manipula. Dar Statul a recuperat morala prezentă în religii, separând religia de stat şi pierzând sacrul. Fără respectul faţă de ceea ce ne depăşeşte, probabil că omul nu poate decât să se distrugă. Sacrul nu este religia. Religia nu este decât o emanaţie inexplicată şi inexplicabilă. Dar sacrul este o realitate de la originile noastre. Fără această dorinţă de a înţelege am fi în continuare o epocă primitivă încercând să supravieţuim cu ceea ce ne oferă Natura.
Avem cu adevărat nevoie de religie? De ce? De la origini, omul nu se gândeşte în fond decât la două chestiuni esenţiale: viaţa şi moartea. Sunt singurele care au cea mai mare importanţă în viaţa noastră. Pentru a fi mai adaptaţi la acestea s-au inventat, din tenebrele minţii, religia. Nu-l putem nega pe Dumnezeu, căci ar fi extrem de greu de înţeles pentru noi de a nu şti un început şi un sfârşit al vieţii noastre. Ar fi ca şi cum am fi singuri în neant.
Credeţi însă că religia este relativă? Ni s-ar părea straniu să o vedem ca pe o simplă materie de interpretare. Religia nu este ceea ce vrem să fie. Dacă eliminăm credinţa, oare adevărul nu va fi relativ?
În lume există multe semne misterioase care anunţă revenirea Domnului nostru sau apropierea Apocalipsei. Iată un posibil semn al întoarcerii lui Iisus Christos, relatat de CBS Local!
Versetele Apocalipsei din cartea a şasea până la a 18-a arată sfârșitul lumii și revenirea lui Hristos. Lumea va fi complet distrusă, milioane de oameni vor pieri, iar persoana cea mai rea din istoria omenirii va fi iubită și prețuită pe tot globul. Revenirea lui Hristos va pune însă capăt la toate astea.
Un mic control de rutină la medicul ginecolog a relevat şi altceva decât sexul copilului pentru o mamă din statul Indiana, SUA. Nimeni nu se aştepta la această surpriză de proporţii!
Femeia a primit fotografiile de ultrasunete şi a rămas şocată. Americanca Aley Meyer Evansville a descris ceea ce a văzut ca fiind o imagine sacră a fiului aflată în plină dezvoltare în burtica ei. Aley consideră că imaginea pare să-l arate pe Iisus pe cruce. „El arată ca Isus pe cruce, așa că am făcut o poză cu telefonul meu mobil şi apar mai multe detalii evidente.”
„Se vede că încrucişează picioarele ca Hristos”, a spus femeia încântată, ca şi mama sa, care a publicat repede fotografia pe Facebook și știrea s-a răspândit rapid în toată lumea.
Maria Domenica Lazzeri, numită Beata Meneghina (s-a născut la 16 martie 1815 la Capriana, Italia) a fost o mistică catolică din secolul XIX. Localnicii o numeau Binecuvântata Meneghina.
Timp de 14 ani a trăit imobilizată în pat, cu dureri cotidiene cumplite. În fiecare vineri, sângera din stigmatele ei pe mâini, picioare, piept şi frunte.
Maria Domenica Lazzeri Sursă foto: Wikipedia
Avea darul ubicuității, cunoașterea unor limbi vechi sau niciodată studiate, putea să facă previziuni, și totodată să audă liturghia şi blasfemiile îndreptate împotriva lui Dumnezeu.
Mulți oameni simpli din Franța, Italia, Anglia și chiar Australia veneau la patul său pentru a-i asculta sfaturile. Dar şi mari personalităţi politice, filosofi și clerici.
Marie-Dominique Lazzeri a murit la 4 aprilie 1848, la vârsta de 33 de ani. Astăzi, este considerată ca Servitoarea lui Dumezeu.
Secretele de la Fatima sunt trei revelații (destul de controversate) pe care le-ar fi spus în 1917 Fecioara Maria sub numele său de Maica Domnului de la Fatima Luciei dos Santos și verișorilor ei Jacinta și Francisco Marto în orășelul Fatima din Portugalia.
De obicei se vorbește despre cele trei secretele de la Fatima, dar este de fapt vorba de trei părți ale unei singure revelații din 13 iulie 1917 pe care Fecioara Maria i-a cerut să nu o divulge imediat.
Sursă foto: Wikipedia
În iulie-august 1941, Lucia dos Santos (care a devenit sora Lucia) a scris explicit în Memoriile sale, pentru prima dată, că acest secret are trei elemente diferite: „Secretul are trei lucruri distincte, scrie ea, și vă voi dezvălui două. „A treia parte nu a fost dezvăluită decât în 2000.
Prima parte
„Prima (parte) a fost viziunea iadului. Sfânta Fecioară ne-a arătat o mare mare de foc, care părea să fie sub pământ, și în acest foc plonjau demonii şi sufletele, ca și cum aceştia erau jăratic transparent, negru sau de bronz, cu o formă umană. Pluteau în foc, ridicaţi de flăcări, care ieşeau din ei înşişi, cu nori de fum.
Sursă foto: Wikipedia
Cădeau înapoi precum scânteile în incendii uriașe, fără greutate sau echilibru, cu strigăte și gemete de durere și de disperare care îngrozeau şi ne făceau să tremurăm de frică. Demonii se distingeau prin formele lor terifiante și dezgustătoare de animale înspăimântătoare și necunoscute, dar transparente şi negre.
Această viziune a durat o clipă, graţie Mamei noastre cereşti care ne pregătise deja, prin promisiunea de a ne lua la cer (la prima apariţie). Altfel, cred că am fi murit de frică și de teroare.”
A doua parte
A doua parte ne învață cum să ne salvăm sufletele din iad și cum putem obține pacea. Această parte se referă la Rusia.
„Ați văzut iadul unde se duc sufletele păcătoșilor săraci. Pentru a le salva, Dumnezeu vrea să stabilească în lume devoțiunea Inimii mele neprihănite. Dacă se va face ceea ce vă spun, multe suflete vor fi salvate și va fi pace. Războiul se va încheia.
Dar dacă nu se încetează să fie ofensat Dumnezeu, sub pontificatul lui Pius al XI-lea va începe ceva mai rău. Când veţi vedea o noapte iluminată de o lumină necunoscută, să știți că acesta este marele semn pe care Dumnezeu vi-l dă, că El va pedepsi lumea pentru crimele sale prin intermediul războiului, foametei și persecuție împotriva Bisericii și Sfântului Părinte.
Pentru a împiedica acest război, voi cere consacrarea Rusiei la Inima mea neprihănită și comuniunea reparatoare a primelor sâmbete. În cazul în care cererile mele sunt ascultate, Rusia se va converti și va fi pace; dacă nu, va răspândi erorile ei în întreaga lume, provocând războaie și persecuții împotriva Bisericii.
Cei buni vor fi martirizați, Sfântul Părinte va avea mult de suferit, mai multe națiuni vor fi nimicite. În cele din urmă, Inima mea neprihănită va triumfa. Sfântul Părinte va consacra Rusia pentru mine, care va fi transformată, și va fi acordat lumii un timp de pace. În Portugalia se păstrează încă dogma Credinței etc. (aici se introduce a treia parte a „Secretului”). Acest lucru, nu-l voi spune nimănui.” Partea a treia
Partea a treia este ca o viziune alegorică, deschisă la diferite interpretări. Papa Ioan-Paul al II-lea este menționat în mod explicit după atentatul pe care l-a suferit în Piața San Pietro, la 13 mai 1981, când un membru al organizaţiei naţionaliste turce, Lupii grii, Mehmet Ali Agca (numărul 3 stand-behind din Gladio turc) a încercat să-l ucidă.
„După cele două părți pe care le-am expus deja, am văzut pe partea stângă a Maicii Domnului și un pic mai sus, un înger cu o sabie de foc în mâna stângă; ea strălucea intermitent şi arunca flăcări care, mi se părea, trebuiau să incendieze lumea; dar ele s-au stins în contact cu splendoarea care emana de la mâna dreaptă a Maicii Domnului în direcţia lui; Îngerul, arătând spre pământ cu mâna dreaptă, a declarat cu o voce puternică: „Pocăința! Pocăința! Pocăința. ”
Și am văzut într-o lumină imensă cine este Dumnezeu, ceva similar cu modul în care apar oamenii într-o oglindă când trec prin fața ei, un Episcop îmbrăcat în Alb, am avut impresia că era Sfântul Părinte.
(Am văzut) diverşi alţi episcopi, preoți, călugări și călugărițe urcând pe un munte abrupt, pe culmea căruia era o cruce mare din trunchiuri necioplite, ca şi cum era un arbore-plută cu coaja sa; înainte de a ajunge acolo, Sfântul Părinte a traversat un oraș mare pe jumătate în ruine și, pe jumătate tremurând, şi-a oprit pasul, afectat de durere și tristețe, s-a rugat pentru sufletele cadavrelor întâlnite pe drumul său; ajuns în vârful muntelui, stând în genunchi, la picioarele Crucii mari, a fost ucis de un grup de soldați care au tras mai multe lovituri cu o armă de foc și săgeți; și în același mod au murit unii după alţii episcopi, preoți, călugări și credincioşi, bărbați și femei din diferite categorii şi clase sociale.
Sub cele două braţe ale Crucii, erau doi îngeri, fiecare cu o stropitoare din cristal în mână, în care au adunat sângele Martirilor și cu care au stropit sufletele care au venit la Dumnezeu.”
La 15 octombrie 1963, un ziar din Stuttgart, Neues Europa a publicat ceea ce a pretins a fi textul adevărat al profeţiei. Jurnaliştii de la această publicaţie germană ar fi obținut o copie a secretului printr-o sursă diplomatică. Ziarul şi-a încetat apariția la scurt timp după care au dispărut și arhivele sale!
Bătrânul preot iezuit Malachi Martin ( fratele scriitorului irlandez F.X.Martin) a declarat că mesajele erau foarte sumbre și punitive, că amenințau lumea cu o mare pedeapsă, că aveau un caracter apocaliptic.
Vaticanul a cerut teologului spaniol J.M. Alonso de a studia problema, însă a murit în 1981 fără ca studiul său să fie complet şi publicat. Cu toate acestea, nu a avut niciodată acces la conținutul mesajului original. I s-au reținut informații prin ascunderea unei importante corespondențe pe care Lucia a trimis-o autorităților ecleziastice în care îşi exprima dezacordul faţă de interpretările și concluziile Bisericii privind minunea de la Fatima.
Portughezul iezuit Martin A. M., în disensiune cu Alonso, a luat inițiativa de a publica între 1973 și 1976, patru Memorii cu texte nepublicate privind viziunile Luciei, dar nu despre a treia.
Autenticitatea textului publicat în anul 2000 a fost contestată de criticii cei mai radicali, în special de toţi Papii care au urmat: Pius al XII-lea, Ioan al XXII-lea, Paul al VI-lea, Ioan-Paul I, Ioan-Paul al II-lea, Benedict al XVI-lea şi Francisc.
Dar integritatea textului a fost contestată şi de jurnaliştii americani şi italieni. De exemplu, jurnalistul Antonio Socci afirmă că Tarcisio Bertone (responsabil de a dezvălui secretele de la Fatima în anul 2000) şi Angelo Sodano au ascuns o parte importantă a mesajului, care ar vorbi despre o „mare apostazie”. Cei doi doreau oare să ascundă viziunea unui Papă martir din viitorul omenirii?
Statuile care se mișcă (în irlandeză: Bogadh na nDealbh) este un fenomen care a avut loc în vara anului 1985 în Irlanda, unde, în diferite locuri ale țării, statuile reprezentând-o pe Fecioara Maria au fost observate că se mutau spontan.
În Ballinspittle (County Cork) în iulie 1985 un martor a pretins că a văzut o statuie a Fecioarei Maria de pe marginea drumului care se muta spontan.
Sursă foto: Wikipedia
Dar evenimente similare au fost raportate la scurt timp după aceea în Mount Melleray, comitatul Waterford și în circa 30 de alte locaţii din întreaga ţară.
Nu au fost numai apariții ale Fecioarei Maria! Au apărut şi alte figuri de sfinți pe pereții bisericilor. Mii de oameni s-au adunat în multe dintre aceste locuri din curiozitate sau pentru a privi cu mirare minunile și ca să se roage.
Biserica Catolică a rămas însă reticentă sau extrem de sceptică și un episcop chiar a declarat că întregul fenomen ar fi „o iluzie”.
O echipă de psihologi de la University College Cork a cercetat 31 de locuri din Irlanda unde au avut loc apariții ale Fecioarei Maria sau ale sfinţilor și a explicat viziunile ca fiind iluzii optice cauzate de observarea obiectelor în amurgul serii.
Cazul uimitor al avocatei costaricane Rica Floribeth Mora Diaz este special şi absolut fabulos. Ea s-a vindecat de un anevrism cerebral, diagnosticat de către doctori ca inoperabil. Această vindecare este considerată al doilea miracol ca urmare a intervenţiei Papei Ioan Paul al II-lea, după vindecarea sorei Maria Simon-Pierre, condițiile necesare pentru canonizarea lui fiind îndeplinite. Fericitul Ioan Paul al II-lea a fost canonizat la 27 aprilie 2014, de către Papa Francisc.
La 8 aprilie 2011, Floribeth Mora Diaz a simți o durere severă în partea dreaptă a capului și a început să o ia cu vărsături. De fapt, suferise un accident vascular cerebral sever.
Simptomele au rămas şi avocata a fost internată de urgenţă la spitalul Calderón Guardia, din Carthago unde chirurgii au diagnosticat-o cu un anevrism cerebral.
Rica Floribeth Mora Diaz Sursă foto: Wikipedia
Pacienta a fost trimisă apoi la terapie intensivă. Medicii şi-au dau seama repede de gravitatea problemei și au anunțat familia pacientei de prezența unei arterioscleroze cerebrale.
În timp ce Floribeth ținea un portret al Papei Ioan Paul al II-lea, aceasta a fost supusă unei arteriografii timp de trei ore, la sfârșitul căreia medicii au concluzionat că anevrismul s-a instalat într-o parte inaccesibilă, mai precis în creier și, prin urmare, era inoperabilă.
Ei au avertizat apoi rudele sale că femeia nu mai avea decât câteva luni de trăit. Pe patul de spital, Floribeth i-a cerut familiei să se roage pentru ea.
În fiecare zi, începând cu sâmbăta sfântă, soțul ei, Edwin Arce Antonio Abarca, cât ceilalți membri ai familiei sale, recitau rozariul și se rugau pentru Fericitului Ioan Paul al II-lea şi pentru mijlocirea lui cu Dumnezeu.
El a declarat că la aflarea diagnosticului teribil pe care l-au dat medicii din spital soţiei lui s-a demoralizat complet, s-a așezat pe o bancă unde a plâns și s-a rugat: „O, Doamne, ajută-mă! Karol Wojtyla, Papa Ioan Paul al II-lea, nu mă lăsa singură, ajută-mă! ”
El a adăugat:” Îmi amintesc ca și cum ar fi acum acel moment, am auzit un glas care-mi zicea: Nu te teme, ia-o, ia-o; vocea a repetat de două ori”.
După revenirea de la spital, Floribeth nu putea trăi decât alimentată deoarece era în mare măsură paralizată.
La 1 mai 2011, la ora 2 dimineaţa, în timp ce privea retransmiterea ceremoniei de beatificare a Papei Ioan Paul al II-lea, s-a rugat pentru vindecarea ei, apoi a adormit. Când s-a trezit, a auzit un glas zicând: „Scoală-te! ” Verificând că nu era nimeni în camera ei, a auzit din nou vocea, identificată ca fiind cea a Papei Ioan Paul al II-lea:” Scoală-te. Nu-ți fie frică. ”
Deodată s-a simţit mult mai bine, în timp ce ochii săi s-au focalizat pe o revistă ilustrată cu imaginea Papei Ioan Paul al II-lea, ale cărui brațele se întindeau spre ea. Floribeth i-a răspuns apoi: „Da, Doamne. ” Și s-a ridicat în mod miraculos.
Nu a putut să facă imediat toate analizele, deoarece erau prea scumpe, dar atunci când a putut în cele din urmă să le facă, medicii s-au bucurat enorm: pacienta lor era vindecată de anevrism. Probele au fost apoi verificate pentru a se asigura că nu era vorba de vreo greşeală sau că se analizaseră rezultatele altei persoane.
În noiembrie 2011, doctorii au dat publicităţii un document oficial prin care au atestat recuperarea Floribethei Mora Diaz „fără explicație științifică”.
În aprilie 2013, minunea a fost aprobată de o comisie de şapte medici a Congregației pentru Cauzele Sfinților, la propunerea postulatorului cauzei, Monseniorul Slawomir Oder.
În cele din urmă, la 5 iulie 2013, Papa Francisc a recunoscut oficial vindecarea Floribeth Mora ca o vindecare miraculoasă care a avut loc prin mijlocirea lui Ioan Paul al II-lea.
Sursă foto: Wikipedia
La 27 aprilie 2014, Floribeth Mora Diaz și soțul ei au participat la ceremonia de canonizare a Papei Ioan al XXIII-lea și Ioan Paul al II-lea, în cursul căreia ea a purtat racla conținând un flacon din sângele lui Ioan Paul al II-lea, până la altar.
O familie creștin ortodoxă , Khury, care trăieşte în nordul Israelului consideră că în casa lor a avut loc, recent, o adevărată minune. Anul trecut, au cumpărat o statuie a Fecioarei Maria iar acum, oamenii şi-au dat seama că statuia părea să fi „plâns”.
Potrivit proprietarilor, aproximativ 2 000 de persoane, creștini, evrei sau musulmani, le-au trecut deja pragul casei pentru a vedea fenomenul cu proprii lor ochi, deşi mulţi şi-au manifestat neîncrederea.
Dar există enorm de multe persoane care confirmă faptul că au asistat la un miracol, cum ar fi familia creștin ortodoxă Tarshiha, care locuieşte în apropiere de granița libaneză. Amira, mama, susţine că a văzut o „lacrimă” prelingându-se pe obrazul statuii reprezentând-o pe Maica Domnului, Iisus Christos.
Sursă foto: Wikipedia
Domnul Khury a declarat: „Soția mea s-a apropiat de statuie și a observat că era ca acoperită cu ulei. Și când a încercat să șteargă uleiul, i-a fost teamă că Fecioara ar putea vorbit cu ea. A luat mâna Maicii Domnului, care i-a spus să nu se teamă, că era o binecuvântare pentru casa noastră. Ea a adăugat: „Spuneţi asta tuturor”, a zis cu emoție, tatăl familiei, Osama Khury.
Jurnaliștii au descoperit într-adevăr că unele părți ale statuii erau umede și că, din când în când, o lacrimă curgea din ochiul Maicii Domnului.
Vestea s-a răspândit fulgerător în regiune. Timp de două zile, sute de oameni s-au înghesuit în acest orăşel situat în nordul Israelului pentru a vedea statuia Fecioarei Maria care „plânge”. Fapt uimitor: unele părți ale statuii rămân totuşi umede, chiar şi după ce au fost șterse.
Recent, în orașul New York, în statul New Jersey, o imagine a Fecioarei Maria a apărut pe trunchiul unui copac iar noutatea s-a răspândit rapid în regiune.
Potrivit martorilor, minunea ar fi avut loc dupa ce un bărbat din Mexic a fost ucis într-un accident de mașină.
Purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei din Newark, Jim Goodness, a declarat jurnaliştilor de la ziarul Journal of Jersey City că imaginea este probabil „o anume decolorare care seamănă cu Maica Domnului de Guadalupe, patronul spiritual al Mexicului şi care a apărut în 1531. Este oare o simplă coincidență?
Potrivit NBC, Johanna Ramos a fost prima persoană care a văzut imaginea. Ea a declarat că „mi-a luat ceva timp, dar când am realizat culorile și forma acesteia, a fost foarte vizibilă .”
În apropiere de locul unde se găseşte copacul cu imaginea Fecioarei s-au ridicat baricade pentru a permite curioşilor să o admire, în timp ce în jurul copacului s-a umplut de flori.
Aparițiile mariane vin să consolideze de fiecare dată şi mai tare credința credincioșilor.
Începând cu mijlocul sec. XVIII, în Rusia s-au dezvoltat numeroase secte. Cea mai răspândită era cea a lui Klistovcina sau secta Klinsty (care înseamnă Christos şi secta condusă de cristoşi). Dar mai rar se foloseau termenii de Bogomoly, de Liady, de Sladoiedski, de Caloputi sau de Besiedniki (cel care se roagă lui Christos, cel care mănâncă lucruri sacre). Sectanţii şi-au dat ei – înşişi numele de Liudi Bogii sau de “Oamenii lui Dumnezeu”.
Dumnezeu. Portret de Michelangelo.
În august 1903, în Caucaz, în provincia Kuban, la Abinskaia, secta era foarte înfloritoare, numărând sute de adepţi, care se adunau frecvent pentru a celebra cultul lor: cântau, făceau mişcări de rotaţii, îşi ascultau profeţii etc. Fiecare grup avea în fruntea sa un Christ, o Fecioară, Profeţii şi Preotesele.
Dar în 1905, secta s-a diminuat în membri. Mai multe grupe au dispărut în întregime. Au rămas numai două, minuscule, luptând pentru perfecţionarea morală a omului.
În dogmele sectei profeţii propovăduiau ideea că nu există barieră de netrecut între oameni şi divinitate. Cerul şi pământul sunt în comunicare constantă. Divinitatea îşi manifestă neîncetat prezenţa pe pământ şi se încarnează în câţiva oameni şi-i inspiră pe alţii. “Celestul”, “puterile celeste”, zic Oamenii lui Dumnezeu, “au coborât din al şaptelea cer pentru a se plimba printre noi”.
Aceste puteri celeste sunt mai întâi: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul, Sfântul Spirit şi Mama lui Dumnezeu. Trebuiesc apoi adăugaţi sfinţii, îngerii, arhanghelii, heruvinii, serafinii şi apostolii.
Dumnezeu Tatăl (Bog – Otetes) sau Dumnezeu – Sabaoth (Bog – Savaot) este Creatorul lumii. Majoritatea sectanţilor nu vorbeau decât de o singură încarnare a lui Sabaoth în persoana Danilei Filipovici, considerată ca fondatoarea sectei. Unele grupuri de pe malurile Volgăi păreau însă să creadă în încarnările multiple ale lui Sabaoth, după cum rezultă dintr-o anchetă a misionarului Smolin, din 1899, o credinţă totuşi destul de puţin răspândită.
Christos se numea de asemenea Șarul celest (Nebesnyi tsar), Micul Părinte (Batiuşca), Frumosul Soare mic (Krasnoie solnychko), Consolatorul etc. Dintre toate puterile celeste, era cel mai onorat. Lui i se adresau majoritatea cântecelor şi rugăciunile. Fiecare grupare putea să aibă Christosul său încarnat.
El moare în corpurile pe care le-a ales şi renaşte în alte corpuri alese.
Christos din Evanghelii nu este astfel decât unul din oamenii numeroşi pe care l-a ales şi-l alege încă Divinitatea pentru a se încarna în ei. Este născut natural din Maria şi din Iosif şi a fost ales de Fiul Domnului “din cauza purităţii vieţii sale şi a inimii sale şi a sfinţeniei lucrărilor sale”.
Sectanţii au avut o interpretare simbolică a Evangheliilor şi a Vechiului Testament. Adam este inteligenţa umană; Eva, corpul; Eden, secta Oamenilor lui Dumnezeu; arborele ştiinţei, păcatul. În trecerea Mării Roşii, israeliţii sunt adevăraţii credincioşi. Egiptul este lumea iar faraonul, păcatul; Moise, legea lui Dumnezeu; ieşirea din Egipt, fuga departe de erorile lumii. În Evanghelii, Fecioara este sufletul, Prevestirea, coborârea sufletului în Spiritul sfânt; Samariteana, sufletul păcătos; apa vieţii, Spiritul sfânt; Iisus mergând pe valuri simbolizează viaţa celui care ştie să rămână în lume fără încălţări; revolta lui Lazăr înseamnă cunoaşterea adevărului; vindecarea miraculoasă a bolilor are aceiaşi semnificaţie.
Interpretarea simbolică a Evangheliilor se reflectă în cântecele sectei, la începutul sec. XIX. Fiul Domnului avea numeroase atribute: proteja, consola, reconforta, îi încuraja pe cei care credeau în el, “copiii” săi, “aleşii fideli”. Prezenţa Lui în mijlocul oamenilor era o bucurie inestimabilă, în timp ce absenţa Lui era o cauză de tristeţe şi de griji. Ei spuneau:
“Salvatorul, stăpânul nostru, Rămâi mereu cu noi.”
Christos îi alegea să se încarneze pe cei mai buni dintre oameni şi ţine cont de calităţile morale şi de cele intelectuale ale lor. Mama lui Dumnezeu, desemnată de asemenea foarte des de sectanţii ruşi, prin termenul Micuţa – Mamă (Matuşka), avea o mare importanţă în ochii lor. Ea este puritatea însăşi şi veghează asupra oamenilor. Incantaţiile cu ea erau la fel de numeroase ca cele cu Christos, de care era mereu însoţită pe pământ.
Oamenii lui Dumnezeu vorbeau puţin despre puterea zeilor, dar îi chemau lângă ei să-i ajute, într-o atmosferă de totală încredere. FEi considerau Judecata de apoi ca apropiată. Iar în cer, nu era loc pentru nicio vină. Christos le ordona îngerilor de a-i vâna pe păcătoşii de lângă el şi de a-i trimite la Demonul lor, “unde vor suferi etern şi vor plânge nesfârşit”.
În 1852, recensământul stabilea că secta număra 910. 000 de membri, dar acest număr era inferior realităţii. În gubernia Nijnii – Novgorod, registrele bisericii dădeau 20. 246 de sectanţi şi de dizidenţi, iar o anchetă a găsit 172. 500. În cea de la Kostroma, 105. 572 şi în cea de la Iaroslav 278. 417 persoane membre ale sectei.
În 1947, doi beduini au descoperit într-o grotă de la Qumrân, pe malul Mării Moarte, şapte suluri din piele scrise în ebraică. Este începutul celei mai importante aventuri arheologice a secolului XX.
Între 1947 şi 1956, beduinii şi arheologii au avut o adevărată competiţie şi au descoperit unsprezece grote conţinând sute de manuscrise de cărţi biblice vechi de peste 2000 de ani, scrise în ebraică, în arameană şi în greacă.
Printre ele s-au descoperit documente vechi mărturisind despre existenţa unei comunităţi ai cărei membri respectau reguli stricte de puritate. Conduşi de un engimat „Stăpân al Justiţiei”, trăiau în aşteptarea lui Mesia şi se pregăteau pentru sfârşitul lumii.
Oamenii de ştiinţă încearcă încă să răspundă la întrebările pe care le ridică această descoperire. Cine erau misterioşii locuitori de la Qumrân? Manuscrisele au fost scrise pentru ei? De ce le-a fost limitat accesul?
Totodată marele public se întreabă de ce a fost nevoie să treacă atât de mult timp pentru a se divulga conţinutul acestor suluri din piele? Manuscrisele dezvăluie episoade necunoscute din viaţa lui Ioan Botezătorul sau a lui Iisus Christos? De ce sunt şi astăzi sursele atâtor polemici?
Cele mai prestigioase suluri din piele descoperite de beduini sunt conservate la muzeul Israelului din Ierusalem, în timp ce câteva sute sunt păstrate cu grijă de Autoritatea Antichităţilor din Israel la Ierusalem. Dar multe au fost împrăştiate, cu trecerea timpului, în întreaga lume, în SUA şi Franţa, de exemplu.
În 1953, un părinte dominican, Roland de Vaux a achiziţionat 360 de fragmente de diverse mărimi pe când a condus săpăturile pentru serviciul de Antichităţi a Iordaniei şi al Şcolilor franceză şi americană de arheologie din Ierusalem.
Descoperite în februarie – martie 1949 într-o grotă, aceste fragmente au fost apoi vândute de Vaux, deoarece era autorizat, în scopul de a-şi putea finanţa continuarea cercetărilor.
Peşterile de la Qumrân. Foto de Tamarah, sursa Wikipedia.
La Qumrân, în 12 grote s-au descoperit aproximativ 900 de manuscrise, unele conservate intacte altele împrăştiate în fragmente pe pământ şi amestecate cu cioburi. Toate aceste documente au fost descrifate dar nu şi originea lor. După Vaux, locuitorii de la Qumrân ar fi fost reprezentanţii sectei esseniene de care vorbeau istoricii din Antichitate, Pliniu cel Bătrân şi mai ales Flavius Iosif, o sectă apropiată de primii creştini care trăiau în autarhie. El considera că primii essenieni s-au stabilit la Qumrân între 130 şi 10 î.e.n. Situl a fost abandonat după un cutremur teribil, apoi din nou ocupat în anul 4 î.e.n. înainte ca essenienii să fie definitiv vânaţi de armatele lui Pompei în anul 68.
Timp de 30 de ani, nimeni nu a discutat această teză. Unii chiar s-au întrebat dacă Ioan Botezătorul sau Iisus au fost cândva pe la Qumrân! Dar, din 1990, teoriile părintelui Vaux sunt puse în discuţie. Pe măsură ce manuscrisele au fost traduse, savanţii şi-au dat seama că numai un sfert din ele priveau secta essenienilor. Alte săpături efectuate în regiune, în special în Iudeea şi pe malul oriental al Mării Moarte, au demonstrat că existau situri asemănătoare celui de la Kirbet Qumrân. În pofida condiţiilor climatice austere, bazinul Mării Moarte nu era deci deşert. Unii arheologi şi-au imaginat că locul a fost ocupat de militari, de negustori, sau că era vorba de ruinele unei vile simple.
Ceea ce este sigur, este că manuscrisele nu au fost depuse în grote prin hazard. Probe arheologice demonstrează că ele au fost săpate intenţionat şi că adunarea acestor manuscrise a fost premeditată. Oamenii, probabil la apropierea unui pericol iminent, au constituit această bibliotecă pentru a o pune la adăpost.
Înainte de descoperirea lor, cel mai vechi text cunoscut al Bibliei data din Evul Mediu. Textele biblice sunt scrise în ebraică, care era limba sacră. Ele sunt formate din foi din piele cusute şi adunate pe care textul este recopiat cu mâna. Unele din ele au trebuit să fie traduse în greacă care era limba administrativă a acestei regiunii după cucerirea sa de Alexandru cel Mare. Cât despre arameană, era limba vorbită de toţi, în afara casei. Încă din Antichitate, Euseb, un preot din Cesareea, a scris că manuscrisele evreieşti ale Bibliei au fost descoperite în apropiere de Jericho.
În secolul X, episcopul sirian Timotei povestea de asemenea că manuscrisele au fost descoperite prin hazard într-o grotă de un păstor care-şi urmărea câinele. Dar niciunul din aceşti martori nu a situat locurile unde au fost descoperite manuscrisele şi Qumrân nu a fost menţionat în niciun text. Nu se ştie cine a copiat aceste texte, deşi s-au avansat nenumărate ipoteze de lucru de către arheologi şi epigrafişti. Şi nici cine le-a ascuns în grote şi de ce.
La Qumrân, părintele de Vaux, care a întreprins săpături cu echipa sa din 1949, pe parcursul a şase campanii (între 1951 – 1958), au degajat un amplasament de 140 de metri pe aproximativ 80, compus dintr-o duzină de construcţii foarte simple care conţineau între altele, două săli mari şi câteva ateliere. Arheologii au scos la lumina zilei o reţea de canale care distribuia apa către 16 bazine, rezervoare şi piscine.
Biblioteca din deşert este considerată ca cea mai importantă descoperire arheologică a secolului XX şi ridică multe semne de întrebare asupra bazelor iudaismului şi creştinismului, care se regăsesc legate ca niciodată prin aceste texte misterioase, îngropate în deşert.
La adresa 63 Porta Angelica din Roma, se află reședința oficială a Arhiepiscopului Milingo. Aici, în august 1987 Iisus a apărut unei femei din Kenya, Anna Ali, acum soră în ordinul Uniunii evlavioasă a surorilor lui Iisus, Bunul păstor, un ordin fondat de Arhiepiscopul Milingo.
Iisus Christos i-a permis sorei Anna să-i facă mai multe fotografii în mod repetat, și de-a lungul revelațiilor care au urmat, i-a dat motivele pentru ca El să se facă vizibil azi.
O femeie din Mexic a oferit o masă într-un cort pentru o nouă biserică. Pentru a avea o amintire, a fotografiat evenimentul. După ce a developat filmului a apărut acest portret. Padre Pio a certificat că este adevărata față a lui Iisus.
Sute de oameni din Sri-Lanka s-au dus să vadă minunea care s-a petrecut la un templu, după ce o statuie a lui Buddha a început să emită lumini în interiorul încăperii în care se afla.
teaching Buddha (Dharmacakra mudrā). Gupta period. Sandstone, H. 160 cm. Archaeological Museum (ASI), Sarnath, India. Sarnath Museum, India.Wikipedia.
Akh este lumina ieşită din tenebre, care este începutul oricărei geneze şi al oricărei creaţii. Aceasta presupune în primul rând întunericul, cât şi lumina inclusă în acesta, şi o Cauză Originară care le conţinea „virtual” pe amândouă. Astfel, atunci când Revelaţiile Egiptene, Ra apare din Nout, este „akh”.
Odată cu apariţia lui Ra, este seară şi dimineaţă, Vest şi Est, şi aşa este orizontal: nu putem concepe Estul fără Vest şi cele două extreme fără orizont: 1,2 şi 3,0 Trinitate.
Într-o trinitate originală al treilea element este raportul abstract între cele două elemente cunoscute. Dacă nu presupunem elementul iniţial ca cunoscut, nu putem cere trinitatea, astfel Amon este „Cel care nu are nume”, necunoscut, Mout manifestat prin Khonsou care îi dezvăluie faţa. Al treilea element aparţine atât primului cât şi celui de-al doilea termen.
Al treilea termen al unei trinităţi originale este un raport de Calitate care face din el intermediarul, ca Trei între Doi şi Unu, şi asta în cazul în care minţii noastre îi este greu de a concepe această idee a concepţiei lumii faraonice, pentru că Calitatea este abstractă.
Sursă The Yorck Project: 10.000 Meisterwerke der Malerei. DVD-ROM, 2002. ISBN 3936122202. Distributed by DIRECTMEDIA Publishing GmbH, Wikipedia. Imentet şi Ra din mormântul lui Nefertari, sec.13 î.e.n.
Ea devine totuşi înţeleasă, „perceptibilă”, prin fenomenul care o determină. Acest fenomen, aparent al treilea element, devine al patrulea, adică în realitate, primul termen al unei linii trinitare următoare.
De exemplu, raportul care pune în acţiune funcţiille sexuale şi constituie o dualitate bărbat şi femeie, al treilea termen fiind „mare”, adică dragoste – atracţie. Acest raport care pune în legătură funcţiile sexuale este calitativ, ca cauza naturală care l-a declanşat: tatăl şi mama sunt procreatorii produsului, dar cauza reală este puterea de a iubi – atracţie, care este aceeaşi Putere pe care o regăsim în întreaga Natură pentru orice reproducere. Astfel într-o trinitate, este un al treilea termen veritabil („mobil”), care provoacă raportul dintre primii termeni. Fenomenul sau produsul care urmează va fi al treilea termen aparent al acestei trinităţi şi devine primul termen al unei noi trinităţi.
Trinităţile se generează una pe alta, şi sunt dezvăluite astfel una alteia. Acesta este principiul celor patru mari revelaţii egiptene cu ierarhia lui Neter care urmează Cauzei Primordiale a lumii naturale create.
Akh, Ba şi Ka sunt trinitatea spirituală care face omul, dar care de asemenea se găseşte în toate celelalte subiecte ale Naturii – deci ale lumii create – sau chiar pentru unii Neter.
Sunt trei stări spirituale, pe care nu le putem analiza ca şi cum am diseca un animal, de exemplu. Nu putem, pentru că nu sunt independente unul de celălalt.
Acest website foloseste cookie-uri proprii si ale tertilor pentru a furniza vizitatorilor o experienta mult mai buna de navigare si servicii adaptate nevoilor si interesului fiecaruia. AcceptăRespingeCitește mai mult
Politică de cookie-uri
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these cookies, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may have an effect on your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
