Gemma Galgani s-a născut la 12 martie 1878 în Borgo Nuovo di Camigliano în provincia Lucca din Toscana (Italia). Este cunoscută pentru viziunile sale, extaze, stigmate și boli penitențiale. Papa Pius al XII-lea a canonizat-o în 1940.
Era al cincilea copil dintre cei opt copii ai familiei Galgani şi prima fată născută.
La vârsta de șapte ani, Gemma a primit confirmarea sacramentului. La scurt timp, în septembrie, mama ei a părăsit această lume.
În timpul primei sale experienţe supranaturale, în 1885, Iisus i-ar fi cerut sacrificiul. Doi ani mai târziu, în cadrul primei împărtășanii, la 19 iunie, de sărbătoarea Inimii Sfinte a lui Iisus, Gemma a trăit o nouă experiență spirituală intensă: „În această dimineață Iisus mi-a dat marea dorință de a fi călugăriță”.
Treptat, ea se îndepărtează de dragostea de comuniune, dar se remarcă prin apropierea şi iubirea intensă pentru cei din oraş şi goleşte casa tatălui său pentru ei! Avea numai11 ani. În plus, a renunţat de a-şi mai face griji pentru hainele şi înfățișarea sa.
În 1894 a murit fratele său Gino, cel mai apropiat de sufletului ei. Avea 17 ani şi era cu un an mai mare decât ea. Gemma a resimţit profund pierderea acestuia. Avea inima frântă şi bolnavă. Din acel moment, a încetat să mai meargă la școală.
În 1896, a avut noi experiențe supranaturale. L-a văzut pentru prima dată pe îngerul său păzitor, care i-a cerut să devină „soția Regelui răstignit”. Iisus Christos dorea de fapt să o facă să înțeleagă că trebuia să devină călugăriță. Avea 18 ani.
Un an mai târziu a murit tatălui său. Această dispariţie a lăsat familia într-o sărăcie lucie. Gemma s-a mutat la o mătușă în Camaiore, apoi a reveni la Lucca pentru a scăpa de pretendenţii care îi dădeau târcoale cu asiduitate.
Între 1898 – 1899, Gemma a suferit de o boală „mortală”. Acum, i-a apărut pentru prima dată Sfântul Gabriel. Tot restul vieții ei, va manifesta o iubire irezistibilă pentru acest sfânt care i-a fost trimis de Iisus ca să o ajute să trăiască spiritualitatea Patimilor. Duhovnicul său va fi Monseniorul Volpi.
Graţie ajutorului divin, Gemma se va vindeca miraculos prin mijlocirea Sf. Margareta Maria Alacoque.
Sfântul Gabriel i-a apărut în fiecare seară ca să se roage cu ea. Pentru fată a început o „viață amoroasă de zi cu zi”, cu Iisus și cu o „familiaritate supranaturală” cu sfinții. Avea 21 de ani.
Într-o joi seara, la 8 septembrie, Gemma a primit „harul” stigmatelor. Era în ajunul sărbătorii Sfintei Inimi a lui Isus. A trăit o experiență dură până vineri la ora 15.
Stigmatele s-au repetat apoi în fiecare săptămână, cu o precizie misterioasă: începeau joi, la orele 20 ore şi durau până a doua zi la orele 15. În septembrie, Gemma a început însă să vorbească tare în timpul stigmatelor.
Între iulie-septembrie 1900, şi-a scris „Jurnalul” din ordinul episcopului Volpi. Peste doi ani, starea sa a devenit neliniştitoare. Până la sfârșitul lunii iunie a încetat să mai mănânce, se rezuma numai la comuniunea de dimineață și puțină apă. Avea 24 de ani.
Gemma trecea printr-o perioadă de intensă „reparație” oferită de Inima Preasfântă. Părintele Germano, care o supravegea îndeaproape i-a cerut să se roage lui Iisus ca să-i redea sănătatea. Starea ei s-a ameliorat o perioadă scurtă, apoi s-a înrăutăţit vizibil.
La 19 august, Gemma s-a confrunta cu o nouă lovitură: sora ei Giulia, în vârstă de 18 ani, pe care o iubea imens, a murit. Era mezina familiei Galgani. Dintre toţi membrii familiei, ea dorise cel mai puternic ca Gemma să revină acasă. Apoi, la 1 octombrie, altă dramă: a murit fratele său Tonino (Antonio, în vârstă de 22 ani).
La 21 septembrie, doctorii au constatat debutul simptomelor evidente de tuberculoză. Nu-i mai dădeau mult timp de trăit…Gemma a murit la 11 aprilie 1903, în Sâmbăta Sfântă, la orele 13 şi jumătate. Avea doar 25 de ani.
La 14 mai 1933, Gemma Galgani a fost beatificată de către Papa Pius al XI-lea, iar la 2 mai 1940, canonizată de către Papa Pius al XII-lea.
