Viața ta amoroasă se va armoniza. Vei putea alunga îndoielile care te roadeau. Cuplul tău va ieși din asta crescând și întărit. Ai grijă să nu aduci la suprafață vechii tăi demoni! Probabil că superiorii tăi vor pune la îndoială munca ta. Conștientizarea vă va permite să vă îmbunătățiți strategiile și eficiența.
Taur
S-ar părea că acesta este timpul pentru întrebări mari.Veți dori să clarificați câteva puncte pe care le considerați importante pentru a merge mai departe, dar nu este sigur că partenerul dvs. este în aceeași dispoziție.Spune ce ai de spus și lasă-l să se gândească.Va trebui să vă asumați responsabilități grele.Superiorii tăi te urmăresc.Vei ști să faci o impresie bună dacă îți menții încrederea în tine și în abilitățile tale.Partea materială nu îți va pune probleme astăzi și asta e bine pentru că nu ai mult timp să-i dedici.
Gemeni
Veți căuta să vă reconectați cu cineva pe care îl iubești și pe care nu ai văzut-o de foarte mult timp. Aceasta nu este neapărat o soluție bună dacă ați fi ales să tăiați podurile. Anumite oportunități ți-ar putea deschide porți către un viitor profesional luminos. Fii receptiv. Nu vă va lipsi ocupația în sectorul profesional. Nu neglija nimic.
Rac
Tandrețea și seducția sunt în program. Nativi din primul decan, veți fi deosebit de răsfățați. Lăsați-vă purtat de acest val de iubire și profitați de el, odată ce ți se dăruiește fără să fii nevoit să-l ceri. Acum este momentul potrivit pentru a începe un nou proiect sau pentru a obține sprijin. Te vei simți sprijinit și echipa ta va fi deosebit de motivată.
Leu
Pentru unii nativi, o mare pasiune poate fi trăită în discreție și secret. Dacă trăiești într-o relație însă, va trebui să ai grijă să nu te pui într-o situație care ar putea pune în pericol o relație recent stabilă și deci fragilă. Un beneficiu financiar este foarte posibil prin intermediul expunerii tale profesionale. Nu refuzați această ofertă din politețe, nu vă permiteți să spuneți nu.
Fecioara
Nu vei lăsa indiferent pe cineva care lucrează lângă tine sau cu care ai o relație de afaceri. Va trebui să-ți folosești imaginația pentru a da căsniciei tale mai multă aromă și feerie. Singur, discreție va fi necesară… Ești avansat din punct de vedere profesional și este incontestabil, dar puțină modestie ar fi de dorit. Ai grijă, ai tendința să asculți bârfe și vei ajunge să le răspândești extrem de repede!
Balanța
Relațiile voastre romantice vă oferă o satisfacție deplină, împărtășiți o legătură grozavă. Dar s-ar putea să faci un pas greșit cu o persoană din anturaj și lucrurile se vor complica peste măsură. Fii mai flexibil sau ciocnirile se vor multiplica.Urmăriți-vă bugetul cu mai mare atenție!
horoscop 2021
Scorpion
Ai capul în nori azi, inima atârnată peste umăr și ai putea ceda azi sentimental chiar dacă nu mai ești singură! Proiectele care erau în așteptare vor reveni în prim-plan, spre satisfacția ta. Veți putea, în sfârșit, să vă dedicați timp problemelor care sunt importante pentru dvs. și pe care doriți să le tratați în mod special.
Săgetător
Nu încerca să-ți impuni punctele de vedere, în schimb favorizează dialogul. Doar cuplurile a căror înțelegere lasă de dorit vor putea trece printr-o fază problematică.Singur, pregătește-te pentru niște momente memorabile.Vei ști cum să te faci util.Putem conta pe tine și bunăvoința ta va fi pe deplin apreciată.Cu colegii tăi, ai grijă să eviți orice discuție care nu este de natură strict profesională, altfel ciocnirile vor fi inevitabile.
Capricorn
Vei fi foarte împlinit emoțional. Dă-ți drumul, savurează aceste momente privilegiate. Oricât de înflăcărat și pasionat ești, va trebui să depui un efort ca să înțelegi, deoarece partenerul tău s-ar putea să nu dorească să-ți îndeplinească toate cerințele. Singură, vei acorda foarte multă importanță aspectului tău și, cu complicitatea prietenilor, te vei bucura de un farmec și de un sex-appeal de răsunet. Nu vei înțelege de ce, dar banii îți vor aluneca printre degete. Cu toate acestea, nu veți cheltui prea mult. Fii atent, unii oameni din cercul tău profesional vor încerca în mod deliberat să-ți pună obstacole în cale. Va trebui să fii diplomatic dacă vrei să ieși triumfător din încercare.
Vărsător
Viața ta emoțională îți poate oferi o mare satisfacție dacă renunți la dramatizare. Mai degrabă trăiește momentul! Uneori ai prea mult caracter. Veți avea dificultăți să vă transmiteți mesajele. Schimbați registrul dar, în orice caz, aveți răbdare! Chiar trebuie să stabilești o comunicare mai bună în cadrul echipei tale, altfel lucrurile se vor complica imens.
Pești
Mediul prietenos poate promova dezvoltarea și comunicarea. Vrei să aprofundezi anumite relații și un nou contract la locul de muncă ți-ar putea oferi ocazia. Simpatia pe care o inspirați în mediul dumneavoastră profesional poate fi cauza unei promovări mai mult sau mai puțin îndelungate. Nu ar trebui să împrumuți bani prietenilor. Ar fi o pierdere de timp.
Doamna vrăjitoare Anastasia Venus m-a vindecat de impotenţă, iar acum mă pot numi un bărbat împlinit după ce fusesem legat 4 ani, iar atunci când am crezut ca viaţa nu mai are niciun rost ea a fost lumina care mi-a călăuzit restul vieţii. Apelaţi cu cea mai mare încredere la dânsa, o minune de femeie şi veţi fi foarte mulţumiţi, vă jur. Am fost blestemat și mi s-au făcut farmece de către o fostă amică, de aceea nu-mi mai mergea bine ]n dragoste.
Alain, Alger, Algeria
Clarvăzătoarea și vr[jitoarea Anastasia Venus m-a ajutat enorm. Vă mulţumesc pentru că mi-aţi adus soţul înapoi după o despărţire de 3 ani care mi s-a părut destul de complicaí și tare dureroși. Da, admit sincer că mi-ați schimbat viața și nu am cuvinte pentru a vă mulțumi destul.
Maria, Milano, Italia
Mulţumesc clarvăzătoarei și vrăjitoarei Anastasia Venus, sora vrăjitoarei Brățara, ambele faimoase în lume. Ce bucurie pe capul meu că am ajuns să lucrez cu dumneavoastră! Mulțumesc de asemenea pentru dezlegarea de blestem și pentru că mi-a scos argintul viu.
Se consideră în general că religia druizilor este antică, la fel de veche ca cea a magilor din Persia, ca cea a bramelor din India sau ca cea a chaldeenilor din Babilon şi din Asiria. Primele dogme ale acestor secte diferite ne lasă să întrezărim în elementele lor o asemenea analogie , care pare să izvorască toate din aceiaşi sursă, adică din religia lui Noe şi a popoarelor antidiluviene de dinainte de Potop.
Pretutindeni unde s-au răspândit triburile celtice şi-au stabilit sistemul lor religios. Ele au ocupat toate regiunile situate între Dunăre şi Atlantic, între Baltica şi Mediterana.
Druizii , preoţi şi filozofi celţi, erau numiţi astfel de la cuvântul druidh, crare în limba lor însemna „om înţelept sau savant”. Acest cuvânt pare să fi avut aceiaşi semnificaţie ca cea a magului în întregul Orient. Magii, cît şi druizii, reunesc caracterele filozofilor şi prezicătorilor. Ei profesau aceleaşi ştiinţe şi exercitau aceleaşi funcţii.
Sursă foto: Wikipedia
Ideile religioase, ceremoniile cultului erau foarte simple la început. Clasa druizilor era însă ierarhizată şi cu toţii se supuneau arhidruidului sau suveranului pontif. În această societate , trebuie să te instruieşti în clase inferioare, înainte de a ajunge la un grad superior.
Druizii erau împărţiţi în trei clase : barzii, sennanchaii şi eubageii( sau eubatei). În celtică, ultimul cuvânt înseamnă un tânăr care promite mult.Aşadar, rolul de druid era atribuit numai anumitor persoane care se considerau a fi capabile de a-l îndeplini.
Principala ocupaţie a druizilor era religia şi zelul lor pentru a-şi menţine autoritatea, astfel încât nu se făcea nicio ceremonie religioasă, niciun sacrificiu public sau special, fără prezenţa sau aprobarea lor. Aveau o influenţă considerabilă asupra civililor şi nicio afacere de orice importanţă nu se trata fără participarea lor. Aveau putere nelimitată, imunitate şi privilegii, ceea ce le conferea ambiţia de a-i domina pe celţi. În plus, erau exceptaţi de la orice taxă publică şi chiar de a merge la război. Ei alegeau în fiecare an pe magistraţii oraşelor. Regii nu erau decât miniştrii lor şi fără ei, nu puteau face pace sau război, nici chiar convoca consiliul.
Într-un cuvânt, druizii erau adevăraţii suverani, onoraţi de popor. Haina lor specială se numea breacan sau sagum şi aveau dreptul să varieze şapte culori diferte, ceea ce nu era cazul monarhului, care nu se distingea faţă de ei cu decoraţii. Hainele lui puteau varia numai patru culori diferite. Druizii purtau robe, care ajungeau până la încălţăminte, pentru a se distinge de ceilalţi, în timp ce ale celţilor de rând ajungeau la genunchi.
Aveau părul scurt şi barbă lungă iar în mână purtau un fel de baghetă albă numită slatan drui’eachd sau bagheta magică. În capăt era prevăzută cu o amuletă de formă ovală, înconjurată de un cerc de aur. Aproape tot timpul, dar mai ales în timpul ceremoniilor religioase, umerii lor erau acoperiţi cu un fel de şal alb. Erau recunoscuţi de la mare distanţă şi erai avertizat de respectul pe care trebuia să l acorzi.
Erau moderaţi şi asceţi, altfel n-ar fi putut guverna timp de 2000 de ani. Se crede că au conservat religia primitivă timp de mai multe secole.
Druizii adorau o mulţime de divinităţi înainte de a le cunoaşte pe cele ale romanilor. Ei credeau în nemurirea sufletului şi considerau că sufletul se desparte de corp.
Triburile celtice, răspândite în cea mai mare parte din Europa, şi sciţii, care locuiau în climatele cele mai apropiate de Nord, sufereau mai mult de frig decât de căldură, plasând Infernul printre zăpezi şi gheţuri eterne.
Druizii îşi exercitau ritualurile într-un cerc din pietre brute izolate, numit clachan, unde nimeni nu era admis în afara lor (avea un diametru de 20-60 de picioare). În centru exista un cerc mai mic, sau un pătrat, care se presupune că era cel al arhidruidului, folosit în ocazii solemne. Druizii efectuau cercuri mari din pietre, care stabileau de fapt o linie de demarcaţie clară între ei şi profani. În centru se afla o piatră groasă, ce servea drept altar. Când nu puteau găsi una de dimensiuni convenabile, o înlocuiau printr-o platformă oblică, care se sprijinea pe stâlpi.
Aceste altare se numeau cromleaches sau clach-sleachda ( adică pietre de cult sau de incantaţie), formând uneori mase enorme. În munţii Scoţiei, în insulele din Vest sau în Franţa se găsesc pretutindeni altare şi obeliscuri impresionante, care uimesc. Nu se ştie cum au fost transportate şi mai ales cum au putut fi ridicate la o înălţime apreciabilă. Este posibil ca ele să marcheze şi evenimente remarcabile.
De exemplu, în Caledonia, Laban şi Iacob au ridicat o coloană în memoria împăcării lor. Aceste pietre ridicate indicau la celţi însă un loc rezervat cultului, divinului, era un loc de adoraţie. Îl numeau si’uns sau” munţii păcii”. Altarele şi cercurile sacre ale druizilor erau de obicei plasate în apropiere de un izvor, în pădure sau sub ramurile unui stejar venerabil, pe care îl respectau enorm, ca fiind emblema cea mai convenabilă a fiinţei supreme. Boscheţii erau folosiţi în toate cultele vechi, pentru a oferi omagiu Eternităţii.
Principalele sărbători a druizilor erau Be-il-tin şi Samhin. Prima se celebra la începutul lui mai, şi prin acest nume se desemna prima duminică din aceiaşi lună. Numele însemna „focul lui Beil”. Se făcea un rug mare pentru a întâmpina revenirea astrului binefăcător pe care îl priveau ca pe reprezentantul Creatorului.
Cealaltă sărbătoare se celebra la 27 octombrie. Se numea , în celtică, Sam’hin, ceea ce vrea să însemne „focul păcii”, şi care se poate interpreta prin timpul de aprins focurile pentru menţinerea păcii. În acea perioadă, druizii se împotriveau luptelor interne dintre locuitorii din ţară.
Sursă foto: Wikipedia
Druizii nu ofereau lui Dumnezeu decât substanţe extrase din regnul vegetal, cuvânt care în limba celtică exprimă un sacrificiu.
Druizii au fost calomniaţi de-a lungul timpului, însă erau necunoscuţi. Codul lor secret nu a ajuns până la noi. Legile civile, cât şi dogmele religioase erau considerate ca o doctrină sacră şi misterioasă care nu trebuia scrisă.
Statutul străinilor şi al ospitalităţii, în care se poate remarca un spirit uman superior faţă de toate naţiunile vechi, era opera druizilor. Fiecare casă era deschisă călătorului. Acesta putea să se aşeze liber la fiecare masă fără a plăti, iar atunci când pleca, gazda trebuia să-i ofere tot ceea ce avea nevoie pentru drum, să-i dea toate sfaturile pe care depindeau de el. Cel care se abătea de la aceste cutume era pedepsit de compatrioţii săi, ba chiar urmărit şi pedepsit de magistraţi. Cel care se dovedea vinovat de inospitalitate, era condamnat la o amendă de trei monede. Cel care a adresat o insultă faţă de un străin , era pedepsit pe loc. Dacă îl ucidea, era şi el ucis. Mai mult chiar, un celt era obligat de a-şi expune viaţa pentru a o apăra pe cea a uniu străin care s-a pus sub protecţia sa.
Ospitalitatea era privită extrem de delicat de către druizi şi era foarte mare. În mod curios, familiei nu-i era permis de a se informa de numele oaspetelui său şi a ţării acestuia, decât în momentul plecării lui şi după ce au schimbat câteva cuvinte de prietenie. Vestigii ale acestor cutume remarcabile persistă încă în munţii Scoţiei.
Din timpul lui Cezar, cel puţin, druizii exercită imaginaţia curioşilor. Şi acum, pare mai vie ca niciodată…
Peșterile de la Médous se află în departamentul Pirineii Înalţi, lângă comuna Aste între Bagneres-de-Bigorre şi Campan (în Evul Mediu timpuriu, vizigoţii au trăit pe aceste locuri aproape un secol iar resturile armatei arabe respinse în bătălia de la Poitiers de către Charles Martel, suveranul de facto al francilor, în 733, au fost zdobite de localnici).
În Campan au trăit timp de opt secole şi misterioşii cagoţi, ca în multe alte târguri din Pirinei, populaţie exclusă din societate despre care se crede că ar fi venit de pe altă planetă cu nave extraterestre. Un fel de colonişti spaţiali! Până la începutul secolului XX, au locuit pe malurile râului Aldur.
Peşterile din Médous sunt naturale, săpate de un râu subteran, afluent al lui Adur. În secolul al XVIII-lea, ele au atras interesul pelerinilor deoarece aici ar fi apărut Fecioara Maria în prezența unui ciobănaş, apoi în faţa văduvei Liloye, cea care a reuşit stoparea epidemiei de ciumă din regiune.
În apropiere de peşteri s-a ridicat apoi o mănăstire de către călugări capucini, dar a fost demolată în timpul Revoluției Franceze. Astăzi, există o capelă care a devenit loc pentru pelerinaj.
Teresa Neumann s-a născut la 8 aprilie 1898 în Konnersreuth, Bavaria, Germania şi a murit la 18 septembrie 1962, în același loc. Este o mistică catolică cunoscută pentru stigmatele și pentru ineditul său. La 13 februarie 2005, Gerhard Ludwig Müller, episcopul din Regensburg deschis oficial procesul de beatificare a ei la Vatican.
Teresa Neumann s-a născut într-o zi de vineri, la 8 aprilie 1898, într-o familie de fermieri săraci din Bavaria. După moartea unui frate, a devenit cea mai mare dintre cei nouă copii.
Duhovnicul ei era părintele Iosif Naber, preot la Konnersreuth, care va fi de-a lungul vieții sale sprijinul său spiritual. De fapt, el este singura persoană căreia i-a declarat că a avut o viziune în ziua de Primă Împărtășanie și a primit darul de a-şi vedea comuniunea spirituală transformându-se în comuniune sacramentală.
La vârsta de paisprezece ani, a început să lucreze pentru un proprietar agricol şi crâşmar din sat. În timpul zilei trebăluia la fermă și noaptea lucra în cafenea și în sala de dans a hanului. Fata încerca să economisească bani pentru a avea un trusou necesar ca să intre în mănăstire.
Teresa Neumann Sursă foto: WikipediaLa 10 martie 1918, a ridicat găleți grele de apă pentru a ajuta la stingerea unui incendiu, când şi-a desprins a doua și a treiea vertebră lombară. Cu toate acestea, şi-a continuat munca strângând puternic din dinţi.
Dar în luna aprilie din anul următor, a căzut zdravăn şi s-a lovit la baza craniului. Treptat, şi-a pierdut vederea.
A început un calvar îndelungat, marcat de o serie de alte căderi accidentale până în martie 1919, când şi-a provocat dislocarea spinării, urmată de convulsii și de orbirea totală însoţită de dureri insuportabile. Acest accident și bolile teribile care s-au năpustit peste ea au împiedicat-o să-şi atingă vocația religioasă și astfel i s-a distrus visul de apostolat misionar în Africa.
Bolile i s-au agravat rapid: Teresa era predispusă la crampe violente, mâinile și picioarele îi amorţeau, capul i se lăsa pe spate. Sincopele o vor forța să rămână țintuit la pat șase ani și jumătate, din octombrie 1918. Două apofize de la coloana vertebrală păreau să o apese însă îngrozitor. Paralizia i-a anihilat membrele inferioare, în timp ce a devenit surdă și mută lungi perioade de timp. Prezenta răni purulente pe spate și pe piciorul stâng, urmate de gangrene.
În această perioadă teribilă au îngrijit-o şase medici succesiv însă nu au putut să o scape de aceste dureri cumplite. Totuşi, s-a vindecat de orbire, de gangrena piciorului stâng, de leziunile coloanei, de paralizie și de rana supurativă din spate, de apendicita purulentă, de dubla pneumonie şi de un accident vascular cerebral, toate astea făcându-i pe martorii teresei Neuman să declare că a avut loc un adevărat miracol.
Din 1927, Teresa Neumann a dobândit o reputație fantastică care a atras pelerinii și curioşii în satul Konnersreuth. Evenimentele extraordinare ale vindecărilor sale absolut miraculoase au suscitat un interes deosebit. Acum, ea trebuia să dea interviuri, să răspundă la valuri de scrisori şi să facă faţă noianului de vizite; dar suspiciunile de fraudă și îndoielile s-au răspândit printre adversarii tezei mistice, iar unii au blamat isteria care s-a format în jurul cazului său senzaţional.
Ca urmare, episcopul de Regensburg, Monseniorul von Henle, a supus-o pe Teresa Neumann, la 28 iulie 1927, unei anchete pentru a verifica autenticitatea salvării ei miraculoase.
Sursă foto: Wikipedia
Odată cu venirea la putere a lui Adolf Hitler, Teresa Neumann și familia sa au avut de suferi enorm din partea regimului nazist. Între altele, ea ar fi prezis, în 1930, faptul că decăderea regimului lui Hitler ar fi inevitabil și spectaculos. De asemenea, se spune că un vizitator ar fi avut ideea de a pune în mâinile sale o carte poștală ilustrându-l pe Adolf Hitler și că „ea a respins fotografia, ca și cum acest contact ar fi ars-o”. Mai mult, a exclamat cu groază: „Fum şi foc din iad! „.
De fapt, se crede că SS-ul și SA-ul nazist chiar au încercat să o omoare, la 20 aprilie 1945, dar negăsind-o, au bombardat satul și i-au dat foc. Câteva ore mai târziu, forțele americane au prevenit distrugerea totală a comunei și timp de nouă zile, au dublat paza pentru a veghea asupra Teresei Neumann și casei sale.
În vara anului 1962, episcopul de Regensburg, Monseniorul Rudolph Graber și-a exprimat dorința de a construi o mănăstire de adoraţie în dioceza sa.
După o ședere în Eichstätt, în august și septembrie 1962, Teresa Neumann, care s-a implicat total în acest proiect, a început să strângă fonduri pentru construirea mănăstirii. Cu toate acestea, avea dureri grave, cauzate de angina pectorală de care sufera. A ales adunarea religioasă a Surorilor Mariei din Carmel pentru această mănăstire numită Theresianum în cinstea Sf. Tereza de Lisieux, protectoarea sa.
În ziua de vineri, 14 septembrie 1962, în ziua Înălțării Sfintei Cruci, au apărut stigmatele și o viziune a împăratului bizantin Heraclius, care a adus crucea lui Christos din Ierusalim.
A doua zi, ea a suferit un infarct miocardic. A murit la 18 septembrie 1962.
Timp de patru zile, Teresa Neumann a fost expusă pe patul de moarte și mii de oameni au mărșăluit pentru a o vedea pentru ultima dată. Se estimează că la 22 septembrie 1962, pentru înmormântarea sa, satul Konnersreuth a fost invadat de o mulțime de aproximativ 7.000 de persoane din întreaga lume. Ea aparţinea Ordinului capucin.
Manifestările ei mistice
Timp de 36 de ani, Teresa Neuman nu ar fi absorbit niciun fel de aliment, solid sau lichid, cu excepția a aproximativ două grame de hostie (n. red.- oblata, azimă folosită de catolici la împărtăşanie) pentru comuniunea ei de zi cu zi. Acest post absolut a început la 6 august 1926, după ce a avut viziunea lui Iisus Christos transfigurat. Ea a declarat: „Am lăsat toată foamea și setea pe Tabor” (n. red.- muntele Tabor din Ţara Sfântă).
Pentru a demonstra științific această atitudine inedită a fost supusă la o observație timp de două săptămâni în 1927, sub supravegherea atentă a doctorilor Otto Seidl, medicul ei curent, şi Ewald, profesor de psihiatrie la Universitatea din Erlangen (acesta s-a opus tezei cauzelor supranaturale), precum și sub supravegherea a patru asistente medicale franciscane, care aveau drept misiune, între altele, să nu o piardă nicio clipă din ochi, 24 de ore din 24.
Procesul-verbal al acestei anchete a concluzionat că, în cursul celor două săptămâni în care a fost ţinută sub observaţie atentă, Teresa Neumann a absorbit doar 0,33 grame de hostie, aproximativ 45 cm cubi de apă, dar că greutatea ei a rămas aceeași și că analizele sângelui ei nu au evidențiat nicio dovadă de abstinenţă.
Un alt punct controversat al cazului său special l-a reprezentat insomnia cu care s-a confruntat. Teresa Neumann ar fi dormit numai o oră sau două în fiecare noapte. Timpul cuprins între orele 12 şi unu dimineaţa şi-l dedica exclusiv rugăciunii zilnice în singurătate, la biserică, apoi citea corespondenţa până la aproximativ orele 4 dimineaţa, după care aloca doar două ore somnului, rugăciunii sau meditație în pat până la aproximativ 6 dimineața. Masa o servea la ora 7 dimineața, după care urmau activitățile normale.
Teresa Neumann a primit stigmatul inimii în vinerea din Postul Mare, la 5 martie 1926, în timpul unei stări de extaz.
În vinerea sfântă, la 2 aprilie 1926, ea ar fi avut o nouă viziune a Patimilor lui Christos, și stigmatizarea pe spatele mâinilor și picioarelor.
În vinerea sfântă, la 15 aprilie 1927, au avut loc stigmatizări ale suprafețelor interne ale mâinilor și picioarelor, apoi, în același an, opt stigmate ale coroanei de spini în mijlocul capului.
Teresa a mai suportat, în timpul Postului Mare din anul 1928, stigmatizarea purtării Crucii pe umărul drept, apoi în vinerea sfântă, la 29 martie 1929, stigmatele flagelării.
Toate aceste răni stranii care sângerau în mod regulat nu s-au cicatrizat, nu supurau dar erau foarte dureroase. Pentru a putea merge, avea nevoie să poarte pantofi speciali. Viziunile sale din fiecare vineri privind Patimile lui Christos erau însoţite de lacrimi de sânge.
În ziua de vineri, la 30 martie 1956, șapte sau opt mii de oameni au asediat casa în care locuia Teresa Neumann în speranța de a participa la extazul dureros și sângeros al stigmatizării.
Se consideră că Teresa Neumann ar fi văzut de aproximativ 700 de ori drama Patimilor lui Iisus Christos, că ar fi simţit pe pielea sa suferințele Domnului nostru în timpul biciuirii, pe drumul spre Cruce şi al Răstignirii.
Viziunile ei au implicat de asemenea alte scene din Noul sau Vechiul Testament. Ea a pretins să ofere experților, cum ar fi profesorul Wutz, exeget al Vechiului Testament la Facultatea Catolică din Eichstätt și expert în limbi semitice și arheologie palestiniană, informații istorice, topografice sau arheologice privind monumente și limbile vorbite în vremea lui Iisus Christos, ca aramaică sau greaca koine, spunând că avea puterea, nu numai să vorbească aceste limbi antice pe care nu le cunoştea, dar să rememoreze cuvintele sau expresiile pe care le auzea în timpul extazurilor sale.
Se spune că Teeresa Neumann avea abilitatea de a vedea locurile unde nu se afla fizic și participa la evenimente religioase, cum ar fi vestirea de la Roma a dogmei Adormirii sau zilele oraşului Lourdes.
Părintele Naber a scris în ziarul său, la 14 decembrie 1930 că ea ar fi urmat în condiţii supranaturale, o liturghie pe care a celebrat-o la Berlin. Alte mărturii în acelaşi sens a adus şi doctorul Johannes Steiner.
Dar multe mistere ale Teresei Neumann privesc suferințele ispășitoare. Pentru a contribui la mântuirea sufletelor, ea a declarat că-şi asumă în corpul său suferința, boala şi păcatele altora. Mulţi păcătoși și bolnavi şi-au văzut astfel bolile de care sufereau atenuate ori s-au vindecat definitiv.
Într-o scrisoare către un prieten religios, ea a scris, la 7 noiembrie 1924: „Mă rog și ofer mult din suferințele mele pentru voi toți […]. Ofer Tatălui Ceresc Patimile lui Iisus Christos, cât și meritele sale sfinte și ale tuturor sufletelor drepte de pe pământ. »
Dar ea avea şi darul profeției! Teeresa Neumann ar fi prevăzut persecuțiile lui Ingbert Naab făcute de Gestapo și l-ar fi ajutat să le evite, i-ar fi prezis locul morții la mănăstirea sa Königshofen din apropiere de Strasbourg.
Vă scriu pentru prima oară şi admit că-mi place în mod deosebit ceea ce faceţi în meseria dumneavoastră foarte interesantă. Rezumez, pe scurt, povestea mea: soţul m-a părăsit recent (căsnicia noastră a durat aproape 3 ani) după multiple certuri înfiorătoare, care mereu s-au lăsat cu bătăi, amenințări ți vorbele grele, murdare. Recunosc că eu le-am început de fiecrae dată, dar pentru un motiv destul de serios. Şi asta pentru că dau dovadă de o gelozie excesivă şi sunt foarte posesivă. Este oare un păcat? Da, îl iubesc ca o nebună!
Dar nu pot să mă schimb (deşi am încercat prin toate metodele posibile sau care mi s-au sugerat de către anturajul meu). De câte ori îl vedeam discutând cu câte o vecină, colegă sau chiar verişoară de-a mea, efectiv luam foc şi izbucneam nervos, eram toată un car de nervi. Nu am fost însă aşa tot timpul, să ştiţi. Acest comportament (pe care eu-însămi îl judec acum extrem de aberant) m-a adus într-o situaţie ingrată.
Sunt singură şi-mi vindec rănile, aşa cum pot. Nu regret crizele pe care le-am avut cu el, datorate geloziei mele diabolice și excesive. Dar m-am gândit serios dacă nu cumva, cineva, mi-a făcut farmece (persoane rele se găsesc la tot pasul, nu-i așa?).
Acum, sunt puţin cam confuză şi clar foarte disperată. Vreau să îndrept lucrurile şi să creez armonie în cuplu, să fiu iubită de el şi să revină la mine (dacă se poate, fireşte). Ce multe îmi doresc… Mă simt rău în singurătate şi nu-mi găsesc echilibrul și pace. Ce să fac? Ajutaţi-mă, vă rog, căci mă aflu într-o situaţie limită. Îmi vine să mă arunc în apele învolburate ale oceanului lângă care locuiesc aici, în California. Doamne, ce mult treb uie să sufăr.
Olivia, Los Angeles, America
Copyright Segra Media București
Dragă doamnă Olivia,
Dvs. aveţi o problemă care se poate rezolva prin descântece care trebuie făcute pe tine personal. Da, cărţile mi-au arătat că ai farmece făcute de către o persoană feminină chiar din anturajul vostru. Ar trebui să te gândești cu atenție cine îți vrea răul dintre femeile care se găsesc în preajma ta. Nu uitaţi că lucrez cu magie neagră şi puterea mea este înzecită!
Actorul american Richard Gere este cel mai celebru budist din lume. Descoperiţi cum a creat mintea suferinţa şi fericirea. Cum să aveţi o gândire pozitivă şi să alungaţi gândurile rele.
Admit că întotdeauna ne-am iubit mult. Dar acum, de când ea m-a părăsit, după ce a îceput caeastă pandemie fără sfârșit, sufăr teribil şi mă vait, mi-am pierdut busola şi simt că viaţa mea nu mai are niciun rost. Iubita mea m-a părăsit şi a fugit cu șeful ei care a îmbrobodit-o, se pare, rău de tot. Sunt absolut disperat, doamnă vrăjitoare Anastasia Venus şi cred sincer că numai dvs. mă mai puteţi ajuta în acest moment extrem de tulbure din viața mea. Este dură viaţa fără persoana iubită, credeţi-mă. Sufăr și plâng, sunt cu adevărat disperat. Vă implor, ajutor!!!
Sora celui care mi-a răpit-o, ştiu sigur, se ocupă cu farmece şi vrăji sau mai știu eu ce. Şi nu cred că este străină de această situaţie în care am ajuns fără să vreau. Prin urmare, am mare nevoie de sprijinul dvs. imediat. Ce să fac? O vreau înapoi, fără ea nu mai pot trăi, credeți-mă.
William, Londra, Anglia
Copyright Segra Media București
La ritualul făcut pe fotografia soției tale mi s-a arătat că o vrajă puternică o ţine departe de tine. Dar nu dispera, te pot ajuta, firește. Vino la cabinetul meu şi sună-mă ca să stabilim împreună toate detaliile, înainte de a începe lucrarea.
Mă zabat enorm cu o mare problemă în familie şi vă rog să mă ajutaţi şi pe mine, așa cum ați procedat și cu alți clienți de-ai dumneavoastră, am mari speranțe. Fiul meu s-a apucat de băutură şi de femei, dar non stop, din păcate. Ne distruge și se distruge !
Nu se mai ocupă în niciun fel de frumoasa sa soţie, pe care o neglijează ca un fraier. Sunt foarte supărată pe el, de aceea am apelat la priceperea dumneavoastră, ca să mă sfătuiți exact ce să fac ca să-l aduc mai repede pe calea cea bună. Am fost cu el la doctori şi la mulți preoți, însă degeaba, se pare. Bea în continuare şi-şi distruge familia zi de zi, pas cu pas.
Mă doare sufletul. Fiul meu uită că este tată şi că are responsabilităţi imense, cel puțin așa l-am educat și am sperat că viitorul lui va fi unul luminos. Eu îi ajut cu bani pentru că ai lui se duc pe băutură, din păcate. Soţia lui plânge foarte des şi se teme de fiul meu de moarte, poate chiar vrea să divorțeze și pot să o înțeleg. Mă amărăşte rău fiul meu, ce mai. Ajutaţi-mă să-l aduc pe calea cea bună. Numai dvs. puteţi asta, simt, știu bine.
Roxana, Chișinău, republica Moldova
Copyright Segra Media București
La deschiderea cărţilor de tarot s-a arărat că el are farmece făcute şi că cineva îl doreşte mult. O femeie din anturajul lui. Pe viitor, va avea mari probleme în căsnicie dacă nu vom opri acest rău acum. Dar îl pot scăpa de viciul băuturii. Vino la mine cu el.
Templul Jokhang, fondat în anul 647, este situat în centru vechi al oraşului tibetan Lhassa şi este considerat unul dintre cele mai importante locuri ale cultului din ramura gelugpa din buddhismul tibetan.
Se spune că locul construcţiei sale a fost ales personal de către soţia regelui Songtsen Gampo, prinţesa Wen Cheng, nepoata împăratului Taizong din dinastia Tang. Potrivit acestuia din urmă, din lacul Wutang de lângă Lhassa emana o aură malefică. A dat ordin să fie acoperit apoi să se ridice acest templu măreţ tocmai în scopul de a neutraliza forţele malefice care sălăşuiau în acest loc.
Templul a fost construit de către artizani tibetani, nepalezi şi chinezi, ceea ce explică diversitatea stilurilor arhitecturale care careacterizează acest templu devenit faimos în întreaga lume. De altfel, Jokhang înseamnă Casa lui Buddha!
Acesta este centrul spiritual al Tibetului, destinaţia cea mai sacră pentru pelerinii buddişti tibetani.
Doamnă vrăjitoare Morgana,
Sunt căsătorit de 14 ani, dar în ultima vreme am simţit probleme extrem de serioase de comunicare cu soțul meu. Orice discuţie între noi se transforma într-un argument şi unul dintre noi trebuia parcă să plece, trântind uşa.
De multe ori m-am simţit umilită şi frustrată atunci când soţul meu a încercat să menţină o anume stare de răceală şi mi se părea detaşat faţă de cererile mele multiple dar firești.
Faptul de a vorbi cu o altă persoană care este imparţială oferă o perspectivă diferită asupra a ceea ce se întâmplă între noi. Si când te simţi neajutorat pentru vorbele şi faptele soţului, psihologul poate oferi un sprijin şi să aducă o modalitate mai bună de exprimare, care este mai puţin ofensivă. Discuţiile, ulterior, sunt mult mai constructive, zic eu.
Într-adevăr, am beneficiat de această terapie şi am recomandat-o cuplurilor care cred că totul este pierdut, dar am ajuns în final la un eşec. Există mereu soluţii!! Nu-i așa?
Asta e ceea ce am găsit. Terapia ne-a ajutat să trecem într-o etapă care ni se părea de netrecut, apoi am crezut că vom putea continuăm să trăim împreună, în timp ce fiecare se adapta la alt mod de viaţă, de fapt.
Viaţa noastră nu mai era plină de satisfacţii şi atunci când apar dificultăţi, există întotdeauna speranţă, mi-am zis. Poate că sunt eu anormal de optimistă, nu știu. Numai că el şi-a găsit pe alta şi m-a părăsit într-o bună zi, dar fără regrete!!!
Mi-e dor de el şi-l vreau neapărat înapoi. Am oare vrăji făcute? Ce îmi rezervă viitorul? Voi mai fi cu el? El este totuşi jumătatea mea? Țin la acest om și chiar nu-mi doresc să-l pierd.
Miranda, Roma, Italia
Copyright Segra Media
Este greu atunci când intervine o despărţire, desigur. Da, pot să-ţi spun că cel puţin tu ai vrăji făcute şi că vei mai întâmpina multe, foarte multe probleme cu el, din păcate. Unele, te vor deprima enorm însă veţi rămâne împreună, asta văd deocamdată în cărțile mele de tarot.
Este jumătatea ta şi trebuie să lupţi pentru a fi din nou împreună. Sună-mă pentru mai multe detalii și ca să stabilim datele pentru începerea lucrării, deoarece chiar ai nevoie.
Soția mi-a spus cu o mare cruzime în ochi că nu se va mai întoarce la mine pentru că mă urăște dar aveam mari îndoieli, vă spun sincer, deoarece proceda în acest mod ca să mă facă să o urăsc și s-o las apoi în pace, să nu o mai caut. Da, era un joc, dar unul diabolic. A plecat cu un bărbat căsătorit.
Tipul și-a lăsat familia pentru soția mea, din dorința unei aventuri aproapre fără viitor deoarece ea era dependentă de mine financiar. Am stat despărțiți 3 ani dar numai intervenția magică a vrăjitoarei Anastasia Venus din București a rezolvat definitiv cazul din familia mea. Soțul a revenit acasă spășit și fără bani, terminat de acel om posesiv și dornic de a profita de trupul ei. Ce mai, a fost o proastă!
A fost o experineță profund traumatizantă pentru ea, mi-a recunoscut sincer și plângând cu lacrimi de crocodil. Aam iertat-o, dar numai de dragul fetițelor noastre. Ce vină aveau ele? Acum, suntem bine și-i mulțumesc salvatoarei noastre.
Wolfgang, Viena, Austria
El lucrează în continuare într-un bar și acolo întâlnește multe femei dornice de aventură, este clar. Una i-a sucit mințile de tot și mi-a vrăjit soțul până ce a pus mâna pe el și au fugit în lume. Am fost extrem de supărată. Dar vrăjitoarea Anastasia Venus a reușit să-i lege cununiile acelei nenorocite și apoi el a revenit acasă, din fericire. Mii de mulțumiri sincere din principatul Monaco.
Iulia, Monte Carlo
Fosta lui soție s-a ținut de capul soțului meu să revină la ea și a cedat prostește acestei ispite femeiești, nu s-a gândit la ceea ce lasă în urmă și mai ales la ssuferința mea adâncă. Nu am vrut să cred, îl iubeam aproape necondiționat. Mi-a spus că nu mai vine la mine și că și-a găsit fericirea vieții … o mulțime de lucruri care m-au durut mult.
Am sperat că va reveni totuși acasă dar numai intervenția salutară a doamnei vrăjitoare Anastasia Venus l-a readus acasă și l-a scăpat și de alcoolism. Mii de mulțumiri sincere. Vă sunt recunoscătoare pe vecie. O femeie seriasă și profesionistă.
Non serviam este fraza latină care înseamnă „Nu voi servi”, atribuită în mod tradițional lui Satana, care a spus aceste cuvinte pentru a exprima respingerea de a-L sluji pe Dumnezeu în împărăția cerească.
În limbajul de zi cu zi, non serviam este un termen utilizat pentru a exprima un punct de vedere radical opus convingerilor comune stabilite și acceptate de majoritate.
În Vulgata, Ieremia plânge că poporul lui Israel proclamă „non serviam” pentru a exprima respingerea lui Dumnezeu. Aceste cuvinte au devenit un termen general pentru a-L respinge pe Dumnezeu așa cum a făcut-o Satana în timpul căderii sale. Prin urmare, această expresie care prezintă nesupunerea i-a fost atribuită.
Bahaismul este cunoscut sub numele de religia baha’ie, behaism sau credinţa baha’ie. Este o religie monoteistă al cărei scop este de a uni omenirea în diversitatea sa. A fost fondată de persanul Mirza Husayn’ Ali (1817 – 1892) în 1863. Acest nume este derivat din cel dat de fondatorul său: Baha’u’llah (în arabă „Glorie lui dumnezeu” sau „slavă lui Dumnezeu”). Discipolii acestei credinţe sunt urmaşii lui Baha’u’llah şi s-au organizat în jurul a peste 100.000 de centre (repertorizate de către Centrul Mondial din Haifa) în întreaga lume. Scrisorile lor sunt publicate în peste 800 de limbi.
În 2007, această religie număra aproximativ 7 milioane de membrii aparţinând peste 2100 de grupuri etnice, răspândite în peste 189 de ţări. Centrul său spiritual (loc de pelerinaj) şi administrativ este situat la Haifa şi Acra, în Israel. Bab
La începutul anului 1790, în persia s-a născut o mişcare religioasă disidentă din şiism, condusă de Ahmad Shaykh – i – Ah – sa’î. Adepţii săi, numiţi shaykh au aşteptat sosirea iminentă a lui Mahde: La moartea lui Shaykh Ahmad, conducerea mişcării a fost preluată de Siyyid Kazim, originar din oraşul Rasht. Atunci când a murit în 184, a ordonat să meargă la locul ales. Se crede că unul dintre aceşti adepţi, Mulla husayn, a plecat la Shirat după 40 de zile de post şi de rugăciune.
La sosirea sa, la 23 mai 1844, Mulla Hussayn a fost întâmpinat de un locuitor, poreclit Bab, care l-a invitat la el. După ce l-a întrebat pe invitatul său despre motivul călătoriei sale, Bab i-a spus că el era cel pe care îl căuta.
Siyyid Mirza Ali – Muhammad (1819 – 1850), era un negustor din Shiraz (Persia), care la vârsta de 25 de ani a pretins că este o nouă manifestare a lui Dumnezeu şi Mahdi cel aşteptat (sau Qa’im). Apoi şi-a luat titlul de Bab, care înseamnă „poartă” în arabă. A fost împuşcat de către autorităţile persane, sub presiunea clerului şiit, şase ani mai târziu la Tabriz (în Azerbaijanul oriental).
Mulla Husayn este primul discipol al lui Bab. În scurt timp, alţi 17 discipoli (inclusiv o femeie, Tahereh) i s-au alăturat. În acel moment s-a născut babismul. Primii 18 discipoli vor fi cunoscuţi în babism ca „scrisorile viului”.
Inima mesajului lui Bab este sosirea iminentă a „Celui pe care Dumnezeu îl va face manifestarea Sa”, promisiunea anunţată de religiile trecutului.
Baha’u’llah, fondatorul profet al religiei Baha’i, a fost unul dintre discipolii lui Bab şi a anunţat că este realizarea profeţiei sale. Baha’u’llah
Fondatorul credinţei Baha’i, Mirza Husayn’Ali, s-a născut la Nur, în provincia iraniană Mazanderan la 12 noiembrie 1817, într-o familie nobilă. Tatăl său a lucrat pentru guvernul şahului Iranului. La 27 de ani, când tatăl său a murit, i s-a propus să-l înlocuiască la curtea regelui. Dar el a refuzat pentru a-şi consacra timpul ca să-i ajute pe oprimaţi, bolnavi şi săraci, pentru a susţine cauza justiţiei.
La vârsta de 30 de ani, a aderat la babism. În 1852, a fost arestat şi exilat la Bagdad, care depindea atunci de Imperiul Otoman. După 10 ani de exil în acest oraş, în timpul celor 12 zile ale „Festivalului de la Ridvan”, care a avut loc între 22 aprilie şi 3 mai 1863, a dezvăluit anturajului său că era cel despre care prorocise că Bab va veni, această manifestare a lui Dumnezeu aşteptată de unele religii monoteiste.
Abdulbaha
Atunci a început să adune în jurul lui adepţi, cu intenţia de a da naştere într-o zi la o religie mondială, care va reprezenta „încoronarea tuturor religiilor care au existat până acum” şi va fi pe pământ piatra de temelie a unui regat de pace, de justiţie, de libertate şi de umanitate.
A fost imediat constrâns de a părăsi Bagdadul pentru a se duce la Constantinopol, apoi în 1864 la Adrianopol şi în fine în 1868 la Akka (Acra) în Palestina aflată sub administraţie otomană.
Baha’u’ allah şi-a exercitat predica esenţial prin scriituri, elaborate în 1863, mai întâi la Bagdad, apoi la Adrianopole şi în sfârşit în închisoarea de la Acra, unde şi-a scris principala operă, Kitab – i – Aqdas.
În 1868 de la Adrianopole, a adresat mesaje scrise celor mai eminenţi conducători ai timpului său, printre care şahului Persiei, ţarului Rusiei Alexandru al II-lea, reginei Victoria, împăratului William I, lui Napoleon al III-lea şi papei Pius al IX-lea, pe care îi îndemna să construiască o lume total fără violenţă, să-şi limiteze armamentele şi să realizeze o pace mondială generalizată şi durabilă.
Baha’u’llah şi-a petrecut ultimii 40 de ani din viaţă în exil sau în puşcărie. Astfel, din august 1868 şi până în 1877, a fost închis de turci în lagăr la Acra, în apropiere de Haifa. Apoi, s-a mutat în afara oraşului unde s-a stins şi a fost îngropat la 29 mai 1892. Acest loc a devenit Qiblih pentru Baha’işti, direcţia către care se îndreaptă pentru a efectua ritualul de rugăciune obligatoriu (salat). Abbâs Effendi
După moartea lui Baha’u-llah, conducerea comunităţii baha’i a fost asigurată de fiul său mai mare, Abbâs Effendi (1844 – 1921), născut la Teheran şi proclamat Abdul’l – Bahâ („slujitorul splendorii lui Dumnezeu”).
A fost poreclit „centrul Alianţei” şi „capul Credinţei”, interpret autorizat al mesajului adus de tatăl său, care l-a desemnat ca singurul interpret al autorităţii scrierilor sale.
Împreună cu tatăl său a cunoscut exilul şi închisoarea, unde a stat după gratii până în 1908, dată la care a fost eliberat de Tinerii Turci. După care, s-a stabilit la Haifa, urmând îndrumările tatălui său, sediul principal al mişcării baha’i.
În august 1911, a părăsit Pământul Sfânt pentru a se duce în Europa unde a stat patru luni, în special la Londra şi la Paris. Acolo a întâlnit noi credincioşi occidentali şi a susţinut zilnic conferinţe despre credinţa baha’i şi principiile sale.
În primăvara anului 1912, Abdul’l – Baha a început un turneu lung de un an, din nou în Europa, în SUA şi în Canada. Acest lucru a contribuit considerabil la răspândirea credinţei Baha’i în Occident şi, sub influenţa lui, a înregistrat o creştere semnificativă, în special în India, în SUA şi în Europa.
A murit la Haifa la 28 noiembrie 1921, nu fără a desemna ca succesor al său, în funcţia de paznic al Credinţei Baha’i, pe nepotul cel mai mic Shogi Effendi (1897 – 1957). Trupul său se odihneşte în mausoleul lui Bab de pe muntele Carmel din Haifa, aşteptând construcţia prevăzută a propriului său mausoleu. Shogi Effendi
Succesorul lui Abdul’l – Baha în fruntea mişcării a fost nepotul său, Shoghi Effendi Rabbandi (1897 – 1957), a cărui mamă era fiica cea mare a lui Abdul’l – Baha, căruia i s-a acordat titlul de „Paznic al Cauzei lui Dumnezeu” (Vali’Amr’ullah).
Educat la Oxford, a căutat să traducă în limba engleză principalele scrieri baha’i şi să dezvolte Ordinul administrativ baha’i. Sub impulsul şi conducerea sa, secondat de discipoli eminenţi numiţi „Mâinile Cauzei lui Dumnezeu”, a lansat „Cruciada celor 10 ani” în 1953, care a făcut ca credinţa baha’i să fie prezentă în toate ţările lumii, atunci când s-a terminat în 1963. Între numirea sa în 1921 şi moartea sa în 1957, numărul membrilor baha’i a crescut de patru ori de la 100.000 la 400.000 şi ţările deschise credinţei baha’i au trecut de la 35 la 250. A fondat şase noi Consilii spirituale naţionale, care s-au adăugat celor care existau deja în Iran şi în SUA.
Abdulbaha Sursă foto: Wikipedia
După moartea sa prematură la 4 noiembrie 1957 în condiţii care nu au permis de a-şi desemna succesorul, un comitet executiv format din nouă membrii, aleşi dintre „Mâinile Cauzei”, a preluat conducerea comunităţii până la alegerea în 1963 a primei Case Universale a Justiţiei, Consiliu Suprem al comunităţii al cărei rol este, totuşi, pur administrativ şi care nu constituie un cleraj.
Documentele fundamentale ale administraţiei baha’i sunt Kitab – i – Aqdas de Baha’u’llah şi Voinţa şi testamentul de Abdu’l – Baha. Baha’u’llah a stabilit Casa Universală a Justiţiei, un organism ales. Abdu’l – Baha a stabilit principiul Tutelei ereditare şi a definit relaţiile între aceste două instituţii. În testamentul său, Abdu’l – Baha l-a numit pe fiul său cel mai mic, Shoghi Effendi, ca primul „Paznic al credinţei” baha’i, cel care a fost artizanul dezvoltării acestei mişcări.
Ordinul Administrativ Baha’i este constituit dintr-un corp „ales” şi dintr-un corp „numit”. La nivel local, regional şi naţional, baha’iştii îşi aleg anual „adunările spirituale” din nouă membri pentru a se ocupa de afacerile comunităţii la diferite eşaloane conform principiului subsidiarităţii. Membrii instituţiei „Corpul Consultanţilor” nu sunt aleşi ci numiţi la diferite niveluri, locale şi internaţionale, pentru a propaga credinţa şi a proteja comunitatea. Aceştia nu au rolul clerului, care nu există în credinţa baha’i.
Casa Universală rămâne astăzi organul suprem de conducere al credinţei baha’i şi cei 9 membrii ai săi sunt aleşi la fiecare cinci ani de către membrii tuturor adunărilor spirituale naţionale. Numai oamenii din mişcarea baha’i de peste 21 de ani sunt eligibili pentru Casa Universală a Justiţiei, în timp ce toate celelalte poziţii sunt accesibile atât bărbaţilor cât şi femeilor. Dumnezeu
Baha’i crede într-un singur Dumnezeu unic şi etern, creator al tuturor lucrurilor, inclusiv fiinţelor şi forţelor Universului. Adepţii credinţei baha’i cred că Dumnezeu este atemporal şi nu are nici început, nici sfârşit. Ei îl descriu ca un „Dumnezeu personal, incognoscibil, inaccesibil, sursa oricărei revelaţii, etern, omniscient, omniprezent şi mai ales puternic” (conform lui Shoghi Effendi).
Deşi inaccesibil direct, Dumnezeu este totuşi văzut ca un conştient de creaţia sa, cu un scop şi o voinţă. Adepţii credinţei baha’i cred că Dumnezeu îşi exprimă voinţa în mai multe feluri, de exemplu printr-o serie de mesageri divini numiţi Manifestări ale lui Dumnezeu sau câteodată educatori divini. Exprimând intenţiile lui Dumnezeu, aceste manifestări servesc pentru a stabili religia în lume.
Gradinile bahai
Înţelepţii Baha’i declară că Dumnezeu este prea mare pentru ca oamenii să-l poată înţelege, sau de a crea o imagine completă şi precisă a Lui (conform lui Juan Cole). În religia Baha’i, Dumnezeu este adesea identificat prin titluri (de exemplu, atotputernic) şi se pune un accent substanţial pe monoteism.
Sursă foto: Wikipedia
Religia
Religia Baha’i este uneori rezumată prin conceptul de trei „unităţi”: unitatea lui Dumnezeu, unitatea de religie şi unitatea omenirii.
Noţiunile Baha’i ale revelaţiilor religioase progresive îi fac să accepte valabilitatea majorităţii religiilor lumii, ai căror fondatori sau figuri centrale sunt văzuţi ca manifestări ale lui Dumnezeu. Aceste manifestări sunt, de exemplu: Adam, Moise, Ioan Botezătorul, Iisus, Mahomed, Krishna, Zoroastru şi Buddha.
Adepţii credinţei baha’i susţin de asemenea, că alte figuri religioase, precum Avraam, Noe, Hud au existat cu adevărat şi sunt profeţii lui Dumnezeu.
Istoria religioasă este interpretată ca dispensele , în cazul în care fiecare manifestare aduce o revelaţie mai largă şi mai avansată, adaptată la timpul şi la epoca în care aceasta este exprimată.
Învăţăturile sociale specifice unei religii (de exemplu direcţia de rugăciune, sau restricţiile alimentare) pot fi revocate prin manifestări ulterioare în scopul de a fi stabilită o regulă mai apropiată de loc şi de timp. În schimb, anumite principii generale (caritatea sau bunele relaţii dintre oameni), sunt considerate ca universale şi permanente.
Adepţii credinţei baha’i cred că acest proces este ciclic. Ei nu aşteaptă o nouă manifestare a lui Dumnezeu în următorii 1000 de ani după revelaţia care a avut loc cu Baha’u’llah (conform Michael D. Mc Mullen). Oamenii
Adepţii baha’i cred că fiinţele umane posedă un „suflet raţional” şi că asta dă speciei o capacitate unică de a recunoaşte poziţia lui Dumnezeu şi relaţia dintre umanitate şi creatorul său. Conform credinţei baha’i, fiecare om are datoria de a-l recunoaşte pe Dumnezeu şi manifestările sale, şi să respecte învăţămintele lor (Mc Mullen). Prin recunoaştere şi supunere, serviciul altor fiinţe umane, rugăciune şi practica spitiruală regulară, bahaiştii cred că sufletul devine mai aproape de Dumnezeu, idealul spiritual al credinţei baha’i.
Când un om moare, sufletul trece într-o altă lume, în cazul în care dezvoltarea spirituală a acestuia în lumea fizică a devenit o bază pentru judecată şi locul în lumea spirituală (conform Farnaz Masumian).
Raiul şi iadul sunt descrise ca stări spirituale ale apropierii sau distanţării de Dumnezeu care descriu relaţiile în această lume şi în cealaltă, şi nu locurile de recompensă sau de pedeapsă după moarte.
Bahaullah Sursă foto: Wikipedia
Scrierile Baha’i pun accent pe egalitatea esenţială a fiinţelor umane şi pe eliminarea nedreptăţilor. Omenirea este văzută ca unică, deşi foarte variată: diversitatea de etnii şi de culturi sunt demne de apreciere şi de toleranţă. Rasismul, naţionalismul, castele şi clasele sociale sunt considerate ca bariere în calea unităţii omenirii. Învăţăturile baha’i afirmă că unificarea omenirii este o problemă majoră în condiţiile politice şi religioase prezente.
Învăţăturile Baha’i
Drepturile morale, etice şi sociale de egalitate între oameni şi pacea în lume sunt rezumete în 12 principii.
1. Unitatea rasei umane.
2. Cercetarea independentă, personală şi individuală a adevărului. Adepţii baha’i cred că una dintre problemele majore ale omenirii este că oamenii urmează orbeşte ceea ce învaţă. Acest lucru este interzis de Baha’u’llah. Omul trebuie să-şi conducă viaţa conform cu propriile sale principii şi idealuri, care interzice utilizarea conceptelor de „credinţă oarbă”, sau „spălarea creierului”. Trebuie remarcat faptul că deciziile Casei Universale de Justiţie, cât şi exegezele scriiturilor sfinte făcute de Abdul – l – Baha şi Shoghi Effendi, beneficiază de o autoritate care se impune tuturor adepţilor credinţei baha’i.
3. Toate religiile au o bază comună (unitatea de religie). L-a termenul „religie” am putea adăuga termenul de „filozofie”, precum şi stilul de viaţă, în ceea ce priveşte modurile de gândire provenind în special din India, din China şi din Japonia.
4. Religia trebuie să fie cauza unirii şi armoniei între toate fiinţele umane.
5. Armonia dintre ştiinţă şi religie, vizează să determine oamenii să se cultive făcând apel la ştiinţă.
6. Egalitatea între bărbat şi femeie, dar cu unele excepţii de la această regulă. Principala excepţie este ineligibilitatea femeilor ca membre ale Casei Universale de Justiţie. Mai mult, rugăciunea obligatorie (Salat), postul şi pelerinajul nu sunt obligaţii religioase decât pentru bărbaţi cu condiţia de a nu lua în considerare principiul mutatis mutandis (ceea ce se aplică bărbaţiilor este de asemenea şi pentru femei) explicat de Shoghi Effendi. În fine, în absenţa testamentului, a cărui redactare este totuşi o obligaţie religioasă pentru credincioşii baha’i şi în care sunt liberi de a-şi distribui bunurile lor, după cum cred de cuviiinţă, după plata datoriilor şi a Heququ’llah. Kitab – i – Aqdas oferă un sistem de distribuire a moştenirii depinzând de natura de proprietate, de sexul defunctului şi de cel al moştenitorilor.
7. Refuzul prejudecăţilor de toate tipurile.
8. Pacea universală (concept de non – violenţă şi chiar de non – rezistenţă, dar de asemenea de cetăţenie mondială).
9. Educaţie universală, obligatorie şi adaptată. Aluzie nouă la necesitatea de a se cultiva. Mai mult decât atât, ambele sexe trebuie să primească cea mai bună educaţie posibilă, ştiinţifică, literară, umană, spirituală şi morală.
10. Rezolvarea problemelor sociale şi economice (inclusiv prin metode spirituale).
11. Introducerea unei limbi internaţionale şi a unei scrieri comune pentru întreaga omenire, asta fără a face să dispară nicio limbă, nicio cultură şi nicio etnie, în conformitate cu ceea ce fidelii bahai numesc unitate în diversitate.
12. Stabilirea unei Curţi Permanente de Arbitraj la nivel mondial.
Deşi se concentrează pe probleme sociale şi etice, unele dintre textele fondatorilor credinţei baha’i pot fi descrise ca mistice. Shoghi Effendi a numit cele Şapte Văi „cea mai mare compoziţie mistică” a lui Baha’u’llah. Acest text a fost scris ca răspuns la un dicipol al sufismului, o tradiţie mistică şi ezoterică a Islamului. A fost tradus pentru prima oară în limba engleză în 1906, fiind unul din primele texte ale lui Baha’u’llah disponibil în Occident. „Cuvintele ascunse” este o altă carte scrisă de el în aceeaşi perioadă, conţinând 153 de pasaje scurte descrise de Abdu’l – Baha ca „un tezaur de mistere divine”.
Alianţa
Credinţa Baha’i crede că există două tipuri de alianţe între oameni şi Dumnezeu. Există „Alianţa majoră”, pe care ei o consideră universal naturală. Dumnezeu promite să trimită omenirii Manifestările sale ale lui Dumnezeu (Krishna, Abraham, Moise, Buddha, Zoroastru, Iisus Hristos, Mohammed, Bab şi Baha’u’llah) în scopul de a o ghida şi a-i aduce prosperitate şi omul trebuie în schimb să urmeze aceste învăţături.
De asemenea, ei cred în existenţa „Alianţei minore”, care este privită ca un acord între o Manifestare a lui Dumnezeu şi discipolii săi, în special la fiecare revelaţie. Alianţa minoră a adepţilor bahai solicită în special de a se respecta autoritatea şi interpretările „centrului Alianţei” prevăzut de Baha’u’llah cât şi de a se evita orice schismă. Fermitatea în Alianţă este primondială în comunitatea baha’i.
Unitatea credinţei baha’i constituie un principiu esenţial şi este protejată prin „Alianţa minoră”, care este un element fundamental de stabilitate pentru comunitate. Această religie a cunoscut într-adevăr, după moartea lui Baha’u’llah, numeroase tentative de sciziune prin membrii săi eminenţi ai comunităţii dar niciuna dintre ele nu a fost susţinută de un număr consecvent de credincioşi şi de cele mai multe ori s-au dovedit în van la moartea celor care le-au iniţiat.
Vrăjitoarea Anastasia Venus, una cu adevărat remarcabilă, a reuşit ca în doar o şedinţă de magiesă mă scape de argintul viu. Mă simţeam tare rău de câteva luni întregi şi nimeni nu ştia exact ce am, toți spuneau vrute și nevrute, chiar afirmau cî mă prefac dar eu simțeam că mă topesc cu zile. Mi-am găsit locul, liniştea şi încrederea în viaţă numai cu ajutorul doamnei Venus care mi-a schimbat viașa, este o mare minune. Mii de mulţumiri sincere.
Maria, La Paz, Bolivia
Trebuie să recunosc că este foarte greu atunci când nu ai un sprijin real, un ajutor la momentul potrivit. Dar soarta mi-a surâs când m-am dus la doamna vrăjitoare Anastasia Venus, care m-a salvat de farmecele pe care mi le-a făcut o vrăjitoare rea din orașul în care m-am stabilit după Revoluție, la rugămintea socrului meu care nu mă dorea și pace. Mii de mulţumiri pentru că am rămas totuşi cu soţia mea, la care țin ca la ochii din cap.
Alex, Berlin, Germania
Fratele meu a suferit un accident de maşină grav şi a rămas imobilizat la pat. Apoi,și-a pierdut serviciul şi a devenit alcoolic. Mama şi eu am făcut totul pentru a-l salva, dar nu am fi reuşit fără harul vrăjitoarei Anastasia Venus care l-a determinat să renunțe la acest viciu care îl distrugea și mai tare. Acum, este bine, slavă cerului și sperăm că se va pune curând pe picioare, după cum afirmă doctorii care ăl tratează cu mare profesionalism. Mulţumim mult!
În anul 1331, în timp ce un preot distribuia comuniunea, un fragment de hostie consacrată s-ar fi transformat, în mod miraculos, într-o picătură de sânge.
La 31 martie 1331, în ziua de Paști, părinte Hughues din Baumes, pastor în satul burgund Blanot (Franţa) distribuia comuniunea în timpul mesei. În acea epocă era obiceiul ca două persoane să ţină o pânză deschisă preotului în timpul festivităților care adunau împreună o mare mulțime de oameni, pentru a preveni ca hostia să cadă pe sol.
După distribuirea ultimei hostii, care a fost dată unei văduve în vârstă numită Jacquette Effours de Renaud, unul dintre cei doi asistenți, pe nume Thomas Caillot, l-a avertizat pe preot că un fragment de hostie s-a desprins și a căzut pe pânză: când doamna a vrut o recupereze, fragmentul s-a transformat într-o picătură de sânge!
Sursă foto: Wikipedia
Hugues din Baumes a tăiat atunci bucata de material unde se găsea bucata de hostie și a păstrat-o într-o raclă.
Informat cu privire la faptele petrecute chiar de sfintele Paşti, episcopul Pierre Bertrand a numit o comisie de anchetă, din care făcea parte Jean Javroisier, oficial, Hughues Chapelot, protopop de Lucenay și Etienne Angovrand, notar regal și apostolic.
După audierea martorilor, episcopul a concluzionat că fapta era de origine supranaturală și Papa Ioan al XXII-lea (care a inaugurat seria de papi din Avignon) a admis indulgențe speciale pentru pelerini.
Relicva se află într-o raclă de cristal şi este încă venerată, mai ales în ziua de Sf. Sacrament în biserica locală (care datează din secolul al XII-lea).
Picheloup este un loc foarte preţuit în lumea catolică deoarece aici au avut loc apariţii ale Fecioarei Maria. Păduricea se află în Arnaud-Guilhem în departamentul Haute-Garonne din Midi-Pirinei.
Prima apariţie a avut loc la 23 iunie 1859. Fecioara Maria însoțită de Sfântul Petru și Sfântul Ioan s-au arătat în faţa a patru țărani din satul Arnaud-Guilhem en Comminges, care păzeau turmele lor în pădurea comunală numită Picheloup: Félicie Cavé, Jeanne Sarlabous şi două surori, Marianne şi Françoise Bernadet.
Fecioara Maria
Într-un manuscris din 1879 regăsit în arhivele diocezei din Auch în 2002, se scrie:
” În 1859, în ajunul sărbătorii de Sf. Ioan Botezătorul, 23 iunie, Françoise (Bernadet) a văzut prima, pe trunchiul unui stejar care tocmai fusese tăiat, o fetiță care părea să aibă patru sau cinci ani. Avea alături de ea patru copii mici, câte doi de fiecare parte care erau la fel de mici ca ea. Nu erau atât de frumos și atât de bine îmbrăcaţi. Vedera Ei ne-a intimidat şi nu îndrăzneam să-i spunem nimic.”
În cele din urmă, după ce a examinat-o cu multă atenție, Francoise i-a spus în dialect patois, deoarece nu știa deloc să vorbească limba franceză: „Micuţo, cum te numeşti?
Ea a răspuns: „Numele meu este Maria din Cer. ”
Françoise i-a spus: ” De unde ești? Eşti din St. Martory? ” Ea i-a răspuns:” Sunt din Cer „.
Françoise i-a spus: „Şi noi vom merge în cer?” Ea a răspuns: ” Oh! da, este frumos „. Ea a răspuns:” Dacă sunteţi înțelepţi și nu faceţi păcate. ”
Françoise a întrebat-o: ” De ce plângi?”
Ea a răspuns:” Acolo sunt păcătoși care mă fac să plâng pentru că îl leagă în fiecare zi pe fiul meu pe cruce. ”
Atunci Françoise i-a zis: ” Nu plânge, du-te, mâine îţi voi aduce cireșe.”
Pe buze i-a apărut un mic zâmbet. Françoise i-a mai spus: „Cum se numeşte băiatul de acolo?” Ea a arătat dreapta Sfintei Fecioare. I-a răspuns: „Numele lui este Petre.”
„Și celălalt? ” a întrebat-o Françoise arătându-i spre stânga. Ea a răspuns: ” Numele lui este Ioan.
Acesta o privea pe Fecioara Maria şi ceilalţi trei ţineau ochii plecați și păreau foarte trişti.”
Relatare a fost scrisă de clarvăzătoarea Félicie Cavé (NDAG 1-4). La 27 martie 1860, Sfânta Fecioară i-a dictat o profeţie:
„Iată, copilul meu, secretul pe care trebuie să ți-l spun. Vreau ca această scrisoare să nu fie citită de nimeni înainte de ora stabilită. Papa va fi persecutat, oraşul sfânt și puterea temporală a Papei vor fi luate de către Victor Emmanuel. Papa va avea inima străpunsă de durere. Va vedea urâciunea pustiirii în orașul sfânt. Mănăstirile vor fi distruse, religioşii vânaţi, religia în mare pericol și el însuși va fi făcut prizonier. Relele care amenință poporul meu, dacă nu se va transforma, sunt războiul, ciuma și foametea; războiul se va extinde de la est la vest, dacă poporul meu va rămâne neîncrezător; Arhiepiscopul de Toulouse, care va domni atunci va putea, dacă vrea, să oprească toate aceste probleme prin construirea capelei pe care o cer să mi se ridice la Arnaud-Guilhem deoarece păcătoșii se vor converti și fiul meu va fi dezarmat. Dacă Arhiepiscopul refuză ceea ce-i cer, el și tot poporul lui vor fi pedepsiţi, dar mai presus de toate el care a avut instanţele fiului meu. Sunt eu, Maria, Maica Durerii, care vă spune aceste lucruri pentru mântuirea poporului meu.”
Acest website foloseste cookie-uri proprii si ale tertilor pentru a furniza vizitatorilor o experienta mult mai buna de navigare si servicii adaptate nevoilor si interesului fiecaruia. AcceptăRespingeCitește mai mult
Politică de cookie-uri
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these cookies, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may have an effect on your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.