Conform tradiţiei religioase, Via Dolorosa este drumul pe care l-a parcurs Domnul nostru Iisus Christos înainte de crucificarea Sa.
Acest drum este marcat de nouă din cele paisprezece staţii ale Crucii. Ultimele cinci staţii sunt în interiorul bisericii Sfântului Mormânt. Este vorba de un loc de pelerinaj foarte important pentru creştinii din întreaga lume.
Traseul tradiţional începe chiar în interiorul Porţii Leilor (Poarta Sf. Ştefan), la şcoala primară Umariya, în apropiere de locul unde se găsea vechea fortăreaţă antică Antonia şi se orientează către vest prin Oraşul Vechi până la biserica Sfântului Mormânt. Acest traseu îşi are originea într-o procesiune organizată de franciscani în sec. XIV.
Deşi unele străzi din Ierusalem sunt semnalate în limba engleză, ebraică şi arabă pe diferite panouri, se poate găsi de asemenea indicat pe zid inscripţia Via Dolorosa.
Procesiunea din joia Sfântului Bizantin începe de pe înălţimea Muntelui Măslinilor, se opreşte în grădinile de la Ghetsimani, intră în Oraşul Vechi prin Poarta Leilor şi urmează aproximativ traseul actual în direcţia bisericii Sfântului Mormânt.
În sec. VIII, s-au efectuat mai multe opriri. În timpul călătoriei în special de-a lungul părţii de sud a Oraşului Vechi, la casa Caiafa, pe Muntele Sion, la Praetorium apoi în sfârşit la biserica Sfântului Mormânt.
Staţiile Drumului Crucii
Prima Staţie
Prima Staţie se găseşte în apropiere de mânăstirea Biciuirii, unde Iisus a fost interogat de Pilat şi condamnat ulterior (Ioan XIX 1 – 2 – 3). În 19.1. se scrie: „Atunci Pilat l-a luat pe Iisus şi a pus să fie bătut de nuiele”.
În 19.2 se se precizează: „Sldaţii au împletit o cunună de spini pe care i-au pus-o pe cap, şi l-au îmbrăcat într-o haină de purpură; apoi, s-au apropiat de el.”
Iar în 19.3: „I-au zis: Bună, rege al iudeilor! Şi i-au dat lovituri.”
Capela Biciuirii a fost construită în 1920 pe situl unei clădiri ridicate în Evul Mediu de cruciaţi. Acum este administrată de către franciscani. Din acest loc, în fiecare vineri pleacă în mod tradiţional procesiunile. Biserica posedă vitralii remarcabile reprezentându-l pe Christos biciuit pe Coloană, pe Pilat „spălându-şi mâinile” şi eliberându-l pe Barabbas (care a condus o revoltă în timpul administraţiei romane şi a fost judecat de Pilat). Deasupra altarului, în interiorul cupolei centrale, se găseşte un mozaic din aur unde se poate vedea Cununa cu Spini străpunsă de Stele.
A doua staţie
A doua staţie este aproape de ruinele unei vechi construcţii romane cunoscute azi sub numele de Arca Ecce Homo, în memoria cuvintelor pronunţate de Pilat atunci când l-a arătat pe Iisus Christos mulţimii. Această poartă triumfală situată pe partea de est a oraşului, a fost construită sub împăratul Hadrian (76 – 138) în anul 135, pentru a sărbători cucerirea Ierusalemului. Doar o parte din acest edificiu mai este vizibil astăzi. Partea stângă a arcului care nu mai există, făcea parte cândva dintr-o mânăstire derviş islamică. Partea dreaptă a arcului de triumf este conservată şi se găseşte astăzi în interiorul bisericii Surorilor din Sion. Această biserică a fost construită în a doua jumătate a secolului trecut, pe ruinele antice, cum ar fi Arcul de Triumf roman, o parte din fortificaţii şi din curtea fortăreţei Antonia şi ruinele remarcabile de astăzi pavate ale străzii datând din epoca romană, numite de asemenea Lithostratus. Pe unele pietre se pot remarca urme vechi de joc de zaruri, ceea ce confirmă ipoteza potrivit căreia este vorba de locul unde soldaţii romanii jucau pentru a câştiga hainele lui Iisus. În fine, trebuie să menţionăm Piscina Struthion, un rezervor de apă vechi datând din sec. II, mai târziu acoperit din ordinul împăratului Hadrian.
A treia staţie
A treia staţie comerorează prima cădere a lui Iisus pe Via Dolorosa. Locul este marcat de o capelă mică aparţinând patriarhiei armene catolice din Ierusalem. Reconstrucţia sa a fost finalizată în sec. XIX prin efortul soldaţilor catolici din Armata Poloneză, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
A patra staţie
Este vorba de o biserică dedicată Fecioarei în scopul de a comemora întâlnirea dintre Maria şi Fiul său purtând Crucea. Tradiţia acestei halte s-a instituţionalizat în sec. XIII, dar este cu siguranţă mult mai veche, deoarece există probe indiscutabile ale unei biserici bizantine. Săpăturile impuse de construirea biserici armeneşti actuale, au scos la lumina zilei resturile unui pavaj de mozaic bizantin din sec. VI sau probabil din sec. VII, ceea ce permite de a acorda un credit solid tradiţiei.
Această capelă mică este depăşită de un panou înconjurat de frize (sculptate de artistul polonez Zieliensky) reprezentând două tălpi de sandale simbolizând locul întâlnirii.
A cincea staţie
O inscripţie pe arhitrava unei uşi comemorează întâlnirea dintre Iisus şi Simon din Cirena, căruia i-a fost încredinţată sarcina de a purta greaua Cruce a lui Christos la Gologota (Calvarul), locul de răstignire. Dar în afară de Ioan, acest episod este confirmat şi de Evanghelii.
A şasea staţie
O biserică aparţinând greco – catolicilor păstrează memoria întâlnirii dintre Iisus şi Veronica, al cărei mormânt se poate vedea de asemenea de către pelerini. Cu această ocazie a întâlnirii sfinte, Veronica a şters faţa lui Iisus cu un voal de mătase, şi pe care s-ar fi imprimat trăsăturile feţei sale. Această relicvă sfântă este păstrată încă din sec. VIII în bazilica Sf. Petru din Roma.
A şaptea staţie
A doua cădere a lu Iisus este marcată de o coloană, situată la intersecţia dintre Via Dolorosa şi pitoreasca şi plină de viaţă stradă a Pieţei.
A opta staţie
Pe peretele exterior al unei mănăstiri ortodoxe greceşti este sculptată o mică cruce înnegrită de timp. Era locul unde Iisus le-a întâlnit pe femeile pioase, care l-au urmat, plângând, pe drumul spre Golgota. Acest episod este povestit în Evanghelia după Luca la începutul capitolului (Luca 23 – 27 – 28).
A noua staţie
A treia cădere a lui Iisus este comemorată de o coloană din epoca romană la intrarea într-o mănăstire coptă.