Percy Harrison Fawcett, ofiţer şi explorator englez (1867-1925), şi-a consacrat mulţi ani explorării junglei sud-americane aproape necunoscută, la începutul sec. XX.
El era convins (şi asta l-a costat viaţa), că marile oraşe megalitice existau în pădurile cele mai dese din Brazilia. După Fawcett, aceste oraşe au precedat cultura inca de pe coasta de vest şi constructorii lor au venit din est: era vorba de refugiaţi care ar fi fugit de pe un pămînt înghiţit cândva de ocean, Atlantida.
Dar prezenţa non indienilor în America Centrală şi în America de Sud a fost deja semnalată de membrii expediţiilor spaniole şi portugheze din sec. XVI. Însuşi Fawcett a auzit vorbindu-se, în cursul numeroaselor sale expediţii, de oameni albi, care, cu câteva generaţii înainte, au construit “mari oraşe”, existente şi acum în profunzimile pădurilor inaccesibile.
Mai mulţi indieni l-au informat că unele din oraşele în ruine erau locuite în continuare de câţiva descedenţi ai constructorilor originari şi că triburile sălbatice formau un fel de barieră contra eventualilor intruşi.
Colonelul a întâlnit, în cursul căutării oraşelor misterioase, mai mulţi supravieţuitori de expediţii plecaţi în căutarea de tezaure, ai căror camarazi erau morţi sau au dispărut. În 1925 însă, chiar Fawcett a dispărut în jungla amazoniană, în apropiere de râul Xingu (Brazilia).
Cuvintele pe care el le-a pronunţat înainte de a pleca în ultima sa expediţie i-ar putea servi drept epitaf: “Fie că ne vom atinge scopul şi că vom reveni, sau dacă ne vom lăsa oasele să se usuce la soare, un lucru este sigur. Răspunsul la enigma din America de Sud antică (şi poate a lumii preistorice), ne va apăra atunci cînd aceste oraşe vechi se vor deschide cercetării ştiinţifice. Aceste oraşe există, ştiu (…). Am văzut eu-însumi o parte dintre ele; de altfel din această cauză m-am simţit irezistibil împins de a mă întoarce. Veştile par a fi cele ale unui post avansat al unui mare oraş care, sunt convins, va fi descoperit în acelaşi timp cu altele dacă se va proceda la cercetări bine organizate.”
În ultima sa scrisoare, plecată de la “Daed Horse Camp”, numit astfel pentru că calul său a murit acolo în timpul expediţiei sale din 1921, colonelul englez a indicat că spera să atingă scopul cercetărilor sale o săptămână mai târziu. “Cînd vom reveni, scria el, istoria pe care o vom povesti va trebui să uimească lumea!.” Dar Fawcett nu a mai revenit niciodată. Nu a găsit Eldorado…
“Era un om de un curaj de neânfrânt”, spunea despre el celebrul explorator englez Peter Fleming, care, mai târziu, a încercat să-i găsească urma, pentru a şti dacă era încă în viaţă, “facultăţile sale de a îndura erau ieşite din comun. Insectele, febra, privaţiunile, nimic nu-l speria.”
Colonelul se bucura de o imensă popularitate şi mulţi au plecat în ajutorul său. Misterul morţii sale a rămas până astăzi. Nimeni nu ştie cum a murit. Lanţul muntos unde se găsea s-a dovedit inexistent cartografiei şi fotografiei aeriene a regiunii unde se situa, în Mato Grosso.