Iosif din Aritmatia este un personaj din Biblie puţin evocat în istoria Graalului. El a fost cel care a colectat sângele şi apa care se scurseseră din Christos la picioarele crucii sale şi martorul principal al punerii acestuia în mormânt. El a închis, conform mai multor tradiţii, cupa şi lancea împreun cu corpul lui Iisus în mormânt.
În scriiturile sfinte se precizează că timp de 40 de ani, Iosif s-a hrănit doar cu mana cerească reînoită de cupa care radia. Iosif s-a dus în Egipt după ce a stat în puşcărie şi a realizat un chivot din cedru asemănător cu chivotul lui Moise.
În evanghelia lui Nicodim se specifică faptul că Iosif era sfătuit şi se întreţinea cu divinul deschizând chivotul misterios. Se pare că Iosif, chivotul şi obiectele conţinute în interior: cupa, lancea, vasul şi o sabie, au fost îmbarcate şi au ajuns în Franţa, în Provence. Alte texte spun că Iosif ar fi debarcat în Marea Britanie, în acelaşi timp cu invazia saxonă. În acest din urmă caz este prezentă doar cupa sacră.
Dacă Iosif din Arimatia a adunat sângele şi apa lui Christos, amestecul de roşu şi verde ar fi creat armonia perfectă şi sintetică a cunoaşterii materiale reactivate prin Divin şi Sacru. Cel, sau cei, care ajung să deţină acest ansamblu vor conţine Materia, Spiritul şi Sufletul Universului.