Yoghinii din Cartea tibetană a morţii trăiesc tranziţia ciclurilor de viaţă, conştiinţă şi moarte. Învăţăturile lor profunde descriu şi ghidează un om prin experienţele pe care le are conştiinţa după moarte, în aşa zisul bardo, intervalul dintre moarte şi renaşterea următoare.

Textul străvechi cuprinde de asemenea capitole cu privire la semnele morţii şi ritualurile care trebuie să fie făcute atunci când se apropie moarte sau după ce a avut loc.
Conform tradiţiei tibetane, aceste texte uimitoare au fost compuse în secolul 8 de către Padmasambhava, scris de elevul său primar, Yeshe Tsogyal, îngropate pe dealurile de la Gampo din centrul Tibetului şi ulterior descoperite de un terton tibetan, Karma Lingpa, în secolul 14.