Salvatore “Sam” (Mo, Momo, Mooney) Giancana (15 iunie 1908 – 19 iunie 1975), a fost bossul familiei din Chicago, unde s-a şi născut. A fost arestat de peste 70 de ori însă doar de două ori închis.
Este cunoscut că Joseph F. Kennedy i-a cerut ajutorul lui Giancana în scopul de a-şi mobiliza sindicatele pentru a facilita numirea lui John F. Kennedy în timpul congresului Democrat care a pregătit alegerile din 1960.
Există mari presupuneri că în timpul mandatului său, J.F.K. şi Giancana au păstrat contactele, în special prin intermediul unei amante comune, Judith Campbell Exner. Conform anumitor martori, mafia din Chicago ar fi încercat să-l asasineze pe Fidel Castro.
În 1906, Giancana a fost forţat de a părăsi SUA, pentru că luase comisioane mari din beneficiile casinourilor sud-americane. S-a dus în Mexic, de unde s-a întors după 7 ani însă a fost asasinat.
Două globuri luminoase emiţând raze au apărut deasupra unui copac lui Pierre Mille, celor trei fiice ale sale şi unui alt martor la Ornans (Evilliers), în Franţa, în anul 1803.
Recent, circulă zvonuri în jurul unei boli necunoscute numită Morgellons, o boală de piele care implică viermi mici şi fenomene halucinatorii.
Se pare că toate site-urile legate de această poveste sunt înregistrate anonim şi are loc o campanie publicitară pentru viitorul film american care are acest subiect. Filmul Scanner Darkly (Keanu Reeves, Winona Ryder) este bazat pe un roman de Philip K. Dick care tratează parazitismul şi schimbarea de identitate.
sursa foto Wikipedia
Dacă această ipoteză se va adeveri exactă, va fi pentru prima oară când o punere în scenă de mare amploare este realizată doar pentru a promova un film. Producătorii au fost sfătuiţi de a face să apară un articol în jurnalele televizate, ştiinţifice şi de renume, însoţit de martori falşi. Dacă se va constata că medicii au jucat deliberat <un rol> în interesul de a promova această boală, vor fi imediat radiaţi din ordinul medicilor. Dar se va putea demonstra reaua lor credinţă?
Simptomele declarate ale bolii Morgellons sunt totuşi diferite de cele din film unde eroii încearcă să captureze viermişori în fiole. Parazitismul “iluzoriu” este un loc comun. (Într-un univers futurist unde agenţii secreţi au facultatea de a-şi schimba faţa şi identitatea, unul din ei va cunoaşte tulburări de personalitate ca urmare a absorbţiei unui drog, substanţa D.)
Este o diversiune? Crearea unui zvon, o intrigă demnă de Dick? Realitatea se amestecă cu ficţiunea, cu scepticismul şi cu conspiraţia. Informaţia cu dezinformaţia. În SUA, medicii sunt mai divizaţi ca niciodată privind boala Morgellons. Există şi o primă victimă, un bolnav pe nume Tarvis Wilson care s-a sinucis în Texas. Apoi, ele au apărut şi în Canada, Marea Britanie, Australia şi Olanda. Pacienţii descriu insecte sau paraziţi care le aleargă pe sub piele! Unii şi-au pierdut părul sau dinţii perfect sănătoşi şi deocamdată nu există niciun raport de vindecare spontană. O analiză preliminară sugerează că fibrele ieşite din răni ar putea fi făcute din celuloză, o moleculă care se găseşte în plante. Substanţele care n-au niciun motiv de a se găsi în corpul uman. Bolnavii au dureri şi s-au înregistrat schimbări ale comportamentului la unii dintre ei!
Se va recunoaşte boala stranie sau nu? Centers for Disease Control and Prevention crede că ea este reală.
Preston Nichols a fost martorul acestei poveşti incredibile, pe care a povestit-o în patru cărţi. El relatează implicaţiile personale cu extratereştrii din Pleiade care l-au învăţat 2 sau 3 lucruri atunci când a fost răpit în tinereţea sa (este probabil un motiv pentru care el a fost angajat în cadrul programului Montauk ca specialist în electronică).
Experienţa de la Philadelphia
A avut loc la 12 august 1943. Este o experienţă încercată de Marina americană în timpul celui de-al doilea război mondial în scopul de a face invizibil pe radarul inamicului vasele aliate. Această experienţă a fost bazată pe principii şi tehnici cunoscute de mai mulţi oameni de ştiinţă din epocă care au participat la principiile teoretice şi la ordonarea construcţiei experienţei.
Aceşti oameni de ştiinţă erau: Einstein, Hilbert (mare matematician), Von Neumann (mare matematician şi inventatorul calculatorului) şi Tesla (inventator genial al curentului electric alternativ şi a numeroase dispozitive aplicate astăzi maşinilor cu energie liberă şi antigravitaţie). Această experienţă era ultimul strigăt al unui studiu făcut cu 2 ani înainte şi soldat cu mici reuşite de invizibilitate radar parţială de obiecte la sol. Era deci o experienţă finalizată în natură cu tot echipajul complet la bord în care armata credea mult.
AN/FPS-35 radar dish at Camp Hero State Park, Montauk, NY. Foto Nojo13, sursa Wikipedia.
Atunci când dispozitivele au fost puse în funcţiune, nu numai vasul a dispărut de pe radar, ci în plus, el a dispărut din vedere cu un fulger puternic de energie luminoasă albastră, ceea ce era neaşteptat. La acest eveniment au luat parte numeroşi martori şi nu poate fi deci pus în discuţie. Dar urmarea, povestea cu proiectul Mantauk devine şi mai incredibilă.
Vasul a apărut în golful de la Norfolk, la 400 de km de acolo în acelaşi moment, apoi a dispărut de la Norfolk pentru a reapare din nou în portul din Philadelphia. Dar în timpul reapariţiei vasului, numeroşi membri ai echipajului s-au topit în masa navei în anumite locuri, ca şi cum oamenii şi nava fuseseră materializaţi împreună în acelaşi spaţiu. Au avut loc numeroase victime.
Povestea devine cu adevărat incredibilă când Duncan Cameron povesteşte azi cum, atunci când făcea parte din echipajul navei împreună cu fratele său, cuprinşi de panică în timpul experienţei, au sărit peste bord şi au aterizat în apă dar la baza de la Montauk (loc geografic unde este instalată o bază militară, la Long Island în apropiere de oraşul Montauk, din SUA). În plus, ei s-au regăsit, zice el (şi nu numai el) în 1983, adică după 40 de ani. L-au găsit acolo pe Von Neumann (oficial mort demult), care crease o altă experienţă ce interferase cu cea din 1943 şi crease un fel de gaură de energie în care era închisă nava. Cameron a fost trimis pe navă pentru a tăia sursele de alimentare electrică care furnizau energia ce menţinea această breşă în spaţiu-timp.
Nichols povesteşte despre apariţia unor proiecte vizând să controleze moralul uman cu ajutorul undelor radar, în timpul războiului rece, cât şi descoperirea unei tehnologii (de origine extraterestră) care permite de a se înregistra gândurile. El susţine că orice emisie de unde electro-magnetice este însoţită de asemenea de o emisie de undă de altă categorie (pe care o califică non herţiană iar alţii o califică eterică). Acest tip de energie este captată plecând de la spiritul uman (cu ajutorul dispozitivelor prevăzute cu cristale şi bobine special adaptate toate în jurul unei persoane care se instalează în maşina care înregistrează aceste semnale; această instalaţie se numeşte “scaunul Montauk”).
Descoperirea faptului că radarele emit de asemenea acest tip de energie şi că astfel, modulând semnale radar şi îndreptându-se către oameni, li se va putea schimba comportamentul, permite de a avea astfel un emiţător de energie eterică. Cu captorul de energie branşat asupra gândurilor unei persoane, un calculator pentru a interpreta semnalele şi a le amplifica pentru a le trimite către un radar, s-a descoperit cum se poate amplifica enorm gândirea umană. Imaginaţi-vă ce poate să facă o persoană dotată cu capacităţi paranormale cu energia spiritului său, şi ce-ar putea să facă cu un asemenea amplificator de gândire. Aceste descoperiri deschid uşa spre cercetarea interacţiunii între alte zone dimensionale (cărora aparţin spiritul nostru şi tipuri de energie pe care nici măcar nu-l presupunem) şi realitatea noastră tridimensională. Un individ dotat ar putea materializa imagini vizibile sau obiecte solide (densificarea energiei eterice în particule materiale) pentru un amplificator de gândire. El ar avea posibilitatea de a-şi transporta materializările în timp. Într-un asemenea proiect lucra Nichols ca tehnician electronic.
Explorarea în timp este subiectul care este tratat în cărţile despre Montauk şi la care au lucrat tehnicienii americani. Cum s-a desfăşurat? Graţie unei noi tehnologii dezvoltate, energia emiţătorului psi emite prin radar către o antenă subterană de o formă foarte specială, numită antena Delta I, fiind transformată de geometria acestei antene într-o formă de energie susceptibilă de a deschide o breşă în eter. Emiţătorul se gândea la un loc special şi la o dată specială şi această breşă în formă de vortex a condus către acest loc şi această epocă. Cum gândirea sa îi convertea dorinţa de a merge la o epocă anume în coordonate energetice traversând vortxul, este de asemenea necesar de a şti cum este capabil omul de a se menţine în picioare acţionând în permanenţă cu micro mişcări asupra a mii de muşchi simultan.
Calculatorul a înregistrat toate informaţiile emise de gândirea emiţătorului, această informaţie fiind înregistrată şi putând fi apoi reemisă prin calculator doar pentru a reproduce breşa către acelaşi loc şi în aceeaşi epocă fără ajutorul emiţătorului. Omul s-a servit atunci de un calculator foarte performant capabil de a efectua automatic calculele şi să controleze energia eterică, şi calculatorul electronic a notat toate operaţiile pentru a şti să le reproducă.
Ceea ce s-a întâmplat la 12 august 1943 nu s-a datorat hazardului, căci această dată a fost impusă de armată echipei care lucra la experienţă în acea epocă.
În timpul experienţelor Montauk, s-a descoperit că Terra era parcursă de curenţi de energie eterică ce variau în timp destul de regulat pentru a atinge un vârf foarte exact la fiecare 20 de ani, acest vârf situându-se la 12 august 1943, la 12 august 1963, la 12 august 1983 etc. Când au realizat aceste experienţe, ei şi-au dat seama că aparatul lor funcţiona bizar pe când se apropiau de 12 august 1983 şi în acea zi vortexul lor dimensional şi-a terminat cursa pe Eldrige (este numele navei din experimentul de la Philadelphia).
Astăzi, oficial, baza militară de la Montauk este dezafectată, deşi Nichols şi alţii presupun că ea continuă să funcţioneze în noi localuri îngropate la foarte mare adâncime. (Deja antena lor Delta I era îngropată la peste 100 m adâncime). Nichols nu ştia nimic despre adevărata sa muncă la Montauk. El credea că lucrează într-o întreprindere de electronică, având contract cu armata. Abia mai târziu, după ce a avut vise bizare şi impresii stranii, a dorit să suporte regresii hipnotice care i-au permis de a-şi aminti ce făcea, în plus faţă de munca sa cu întreprinderea… Ducea o viaţă de muncă dublă la Montauk în inima maşinăriei electronice a sistemului, iar de fiecare dată memoria sa era ştearsă, la fel cum se întâmpla cu toţi cei care lucrau la acest proiect.
În mod esenţial, întreaga sa memorie privind această problemă i-a revenit. El a recunoscut alte persoane care au făcut parte din proiect şi unele l-au ascultat şi au suportat regresiuni în urma cărora şi-au amintit unele lucruri. Această poveste este strâns legată de spălarea creierelor faţă de cunoştinţe care trebuiau să rămână secrete.
Ceea ce este interesant este că Nichols a spus că a lucrat de asemenea la farfurii zburătoare capturate de armată împreună cu alte persoane, şi că a văzut pe câteva dintre ele maşinării semănând mult cu “scaunul Montauk”. Aflăm de la el că un OZN a survolat Eldrige în timpul experienţei de la Philadelphia, staţionând aproape, invizibil, şi supraveghind experienţa. Este posibil ca acest OZN să fi căzut prizonier împreună cu Eldrige în spaţiu-timp şi şi-a terminat cursa la Montauk, capturat de armată. Este aproape sigur că dacă această poveste posedă o parte de adevăr deloc de neglijat, ea este rezultatul unei tehnologii nepământene obţinută printr-o recuperare din nişte maşinării extraterestre.
Ziarele locale au scris despre faptul că s-au petrecut lucruri bizare la Montauk (mişcare inopinantă a unei mari mase de animale, sute de oameni, în maşini, s-au îndreptat brusc spre un anume parc în câteva minute fără a putea explica de ce, climatul a prezentat schimbări bruşte etc).
Descoperirea energiei atomice, ADN-ului şi invenţia primelor calculatoare au intervenit după căderea lui Hitler şi a Germaniei naziste. Cursul istoriei ar fi fost dramatic de diferit dacă Hitler ar fi putut dispune de bomba atomică pentru război, de calculatoare pentru fişele indivizilor şi supraveghere electronică şi de manipulări genetice pentru experienţe monstruoase ale medicilor nazişti.
În 1990, Saddam Hussein a invadat Kuweit-ul după sosirea la putere a lui Gorbaciov. În timpurile vechilor regimuri comuniste, o intervenţie militară masivă a SUA contra unei ţări aliate URSS-ului ar fi fost imposibilă fără a se declanşa un al treilea război mondial.
Descoperiri simultane
Se întâmplă des ca o descoperire importantă să fie făcută simultan de mai mulţi cercetători, în ţări diferite şi la un interval de câteva zile. Totul se petrece ca şi cum creierele cercetătorilor, foarte sensibilizate la un acelaşi domeniu de cercetare în acelaşi moment, ar putea capta informaţii emise de creierul colegilor lor. O altă ipoteză: la începutul descoperirii lor, primii cercetători au creat simultan informaţia corespondentă într-un fel de « memorie colectivă », făcând astfel ca această informaţie să fie captată de alte creiere.
Descoperirea simultană a particulei PSI
Burton Richter, director la Stanford Linear Accelerator Center, conducea grupul care a conceput şi construit inelul de stocare SPEAR, care a început să funcţioneze în 1973. Graţie acestui accelerator el şi echipa sa au descoperit în 1974 o nouă particulă, pe care au numit-o PSI.
Samuel Ting a făcut aceeaşi descoperire, numind însă particula “J”. Independent şi aproape simultan, la Brookhaven, pe coasta de est a SUA. Cei doi cercetători au împărţit premiul Nobel de fizică în 1976.
Sute de fideli credincioşi din insula Andaman au putut observa cu ochii lor o pictură a lui Christos din care se scurge sânge. Inima s-a rănită plânge păcatele oamenilor se zice.
La apusul soarelui, într-o seară de vară, în ziua de 22 august 1995, la Liège (Belgia), un profesor universitar şi familia sa cinau liniştiţi pe terasa casei lor. Deodată, la ora 20.45, ei au văzut un obiect zburător survolând oraşul lor. Bărbatul s-a grăbit să-şi caute aparatul de fotografiat pentru a face câteva cadre. OZN-ul în formă de minge de rugby a plecat imediat în mare viteză deasupra Liège-ului în direcţia Seraing şi a dispărut.
Observaţia a durat circa 45 de secunde. La developare, fotografiile n-au arătat decât o pată luminoasă.
Conform cotidianului chinezesc Nanfang Daily, în februarie 1995, un pilot de avion aflat în stare de aterizare a trebuit să-şi schimbe precipitat direcţia pentru a evita un OZN.
Boeingul 737 se găsea la 2400 metri altitudine şi executa manevre de aterizare pe aeroportul provinciei Guizu în sud-vestul Chinei. Deodată, sistemul său anti-coliziune a detectat un straniu obiect zburător situat la 3704 metri şi îndreptându-se spre el.
Ajuns la 1852m de Boeing, OZN-ul s-a transformat dintr-un romb într-o formă circulară şi a virat din galben în roşu. În acelaşi moment, sistemul anti-coliziune s-a activat, astfel încât pilotul a putut să evite obiectul şi a aterizat fără probleme. OZN-ul a mai rămas vizibil pe ecranele radar timp de o oră înainte de a dispărea.
Cum ştiu dacă o răpire a avut sau nu loc? În toate cazurile de răpiri de oameni de către extratereştri, se constată că aceste persoane au uitat în marea sa majoritate experienţa lor.
“Victima” vorbeşte în special de amintiri vagi, despre vise de asemenea.
Lucrare de Travis Walton sursa Wikipedia
Ea povesteşte despre ceea ce “crede” că a trăit. Dar ceea ce ea povesteşte nu este obligatoriu real, deşi crede că este real. De fapt, toată diferenţa se găseşte aici!
Cu toţii suntem dotaţi cu memorie, care conţine amintiri reale, însă şi unele care sunt false. Eroarea fiind instalată în creierul nostru, atunci când se practică hipnoza asupra noastră, ies la iveală şi experienţele false. Cum ştim dacă ceea ce spune un subiect este adevărat sau fals? Cu abundenţa de informaţii cu care suntem bombardaţi, “victima” unei răpiri se confruntă cu un stres enorm.
Există mijloace sigure şi simple de a se şti dacă un pacient minte sau nu. În primul rând trebuie creat un climat de încredere între cercetător şi “victima” unei răpiri (care este deprimată), apoi de a o lăsa să se exprime liber în raport cu experienţa sa, fără a o întrerupe. Numai după aceea, primul pune întrebări celui de-al doilea. În SUA, există câteva milioane de persoane care declară că au fost răpite de OZN-uri.
Avem oare de-a face cu un adevărat fenomen periculos pentru omenire, prin care se urmăreşte probabil modificarea noastră genetică sau, dimpotrivă, din nu ştim ce motive, toţi aceşti oameni mint?
Este vorba de o nouă patologie? Din 100 de cazuri, în mod curios s-a constatat că 90 provin din SUA.
La 3 iunie 2004, guvernul sirian a trimis regimente de infanterie motorizate în provincia Dimashq după ce aici a fost raportată o “creatură roşie”, ascunzându-se într-o plantaţie de măslini chiar în afara satului Al-Naiisia.
Damasc din SPOT Satellite. Autor Cnes – Spot Image, sursă Wikipedia.
“Cazul a fost raportat în ziarul guvernamental Al-Tesh-reen”, a spus Ayesha al-Khatabi. “Şapte bărbaţi mergeau prin plantaţia de măslini pentru a tăia copaci. Unul dintre ei a declarat că a văzut ceva la piciorul unui copac. Au privit cu toţii şi atunci au văzut o creatură stranie, de culoare roşie, care se odihnea la umbra unui măslin. Era foarte chircită şi masivă, cu un cap spân şi cu urechi în formă de aripi de liliac.”
Toate declaraţiile celor şapte martori oculari erau concordante. Ei au pretins că au văzut o creatură stranie care a rămas aşezată timp de un moment înainte de a face paşi rapizi pentru a se urca într-un copac.
Întâlnirea a luat sfârşit când fiinţa s-a urcat în înaltul cerului din copac cu o rapiditate incredibilă după ce a lăsat o dâră de nori albi fumurii. Guvernul de la Damasc a ordonat o patrulare a plantaţiei de măslini, dar soldaţii nu au găsit nimic în afară de un pumn de măsline dispersate pe sol.
Departamentul de poliție religioasă din Arabia Saudită are oficial o unitate anti-vrăjitorie care are drept scop prinderea vrăjitorilor și ruperea vrăjilor făcute de aceştia.
În anul 2007, saudiții au executat un vrăjitor care era acuzat de practicarea vrăjitoriei. O femeie care se afla în așteptarea pedeapsei cu moartea pentru presupusa vrăjitorie practicată de ea a murit în închisoare.
Vrăjitorii din Arabia Saudită folosesc magia ca o scuză convenabilă pentru a reduce la tăcere oameni incomozi. Multe acuzații de vrăjitorie au fost îndreptate împotriva femeilor străine care lucrează ca femei de serviciu pentru familiile saudite. Ele ar fi făcut vrăji angajatorilor lor ca să fie asaltate sexual şi să obţină astfel tot felul de favoruri.
Această țară din Africa de Est a ucis aproximativ 600 de femei în vârstă acuzate de vrăjitorie în urmă cu doar doi ani. În Tanzania există o credință puternică și omniprezentă în magie printre locuitorii săi, care arată de multe ori ca o reverență, mai degrabă decât o crimă.
O femeie care pretinde că practică vrăjitorie cere între 20 și 120 de dolari pentru serviciile sale, inclusiv cure medicale și exorcismele – într-o țară în care venitul mediu este sub doi dolari pe zi.
Zeci de persoane au privit patru discuri evoluând pe cerul Texasului. Aceste obiecte se deplasau rapid, unul în spatele altuia, emiţând o dulce lucire portocalie. Din timp în timp erau vizibile reflexe albastre sau verzi. Fiecare din discuri erau constituite din două mari platouri argintii de 10 m în diametru. Ansamblul a dispărut în direcţia oraşului Austin.
Era ora 3 dimineaţa, în 1920, când pescarul C.B Alves a văzut patru discuri luminate. El a spus că acestea se aflau la cel puţin 100 de yarzi de vasul lui şi semănau cu două platouri argintii plasate margine în margine. Fiecare părea că măsoară 25 de picioare şi în centru avea o grosime de 10 picioare.
Dictatorul gambian Yahya Jammeh a torturat și omorât cetățenii săi, sub pretextul vânătorii de vrăjitoare. Amnesty International estimează că cel puțin șase persoane au murit după ce protejații lui Jammeh i-au forțat să bea un amestec de substanțe necunoscute.
Câteva zeci de gambieni au suferit halucinații, dureri severe și persistente. Cei care au supraviețuit au suferit rușinea de acuzație de practicarea vrăjitoriei într-o țară în care oamenii cred și condamnă aspru vrăjitoria şi magia.
În Thailanda se vorbeşte cu teamă de multe ori despre „voodoo Thai”, despre practicile „Barang” sau „Black Magic Thai”. Unele dintre practicile magice descrise sunt periculoase, respingătoare și ilegale. Nu au nicio relație directă cu învățătura lui Buddha, cum pretind cei care le practică, adesea, în umbra templelor din această ţară asiatică. Oameni care se angajează în aceste activităţi de magie sunt atât călugări venerabili care au ajuns chiar la vârsta de 100 de ani cât şi falşi călugări sau Ajarni (Maeştri în Magie albă și neagră).
Fetele din barurile din oraşul Betong, din provincia meridională Yala,situată la frontiera cu Malaezia, au fost acuzate că utilizau farmece realizate prin magie neagră pentru a-şi racola clienţii, majoritate malaezieni, ceea ce a creat o dependenţă şi aceştia nu mai puteau să se abţină să nu revină la ele cât mai repede!
Aceste prostituate din sudul Thailandei au fost numite „Betong darling”. Ele s-au specializat în diferite activităţi de vrăjitorie din cadrul magiei de dragoste. De pildă, varsă substanţe în băuturile victimelor lor sau spun rugăciuni cu numele acestora. Efectul este că aceşti bărbaţii astfel fermecaţi cad iremediabil în braţele fetelor de moravuri uşoare şi uită de a mai negocia vreun tarif pentru serviciile sexuale prestate de ele.
Malaezienii, care călătoresc singuri sau în grup în sudul Thailandei suportă influenţele nefaste ale farmecelor realizate de prostituatele thailandeze, de care sunt atraşi irezistibil, pentru a le fi golite buzunarele de bani. Ei le urmează la hotel şi plătesc tot ceea ce vor prostituatele!
Ca în multe ţări unde se practică curent magia, există o strânsă legătură între vrăjitorie, magie şi etnicitate. În special, ţiganii sunt atraşi de activităţile oculte, de mister şi magie.
În Thailanda, există în centrul ţării minoritatea malaeziană care practică frecvent vrăjitoaria. În staul Kelantan(din Malaezia), care se găseşte la frontierele Thailandei, thailandezii au reputaţia de a fi consderaţi cei mai puternici vrăjitori din regiune, oameni cu puteri mistice extraordinare.
Astfel, ei atrag mulţi clienţi malaezieni, în special pe cei care au mari probleme în dragoste sau care îşi caută sufletul pereche. Mulţi clienţi au probleme în familie sau cu alte femei! Bărbaţi care vor să divorţeze, alţii care vor să se recăsătorească sau caută o femeie mai tânără….
Într-o seară de octombrie, către 1930-1933, H.B. Rage a observat o lumină atât de puternică, încât toate umbrele arborilor se alungeau pe sol până la picioarele sale. El a observat un fel de sferă de lumină roşie, abia de mărimea unui bob mic de mazăre, care ieşea ca un fascicol de lumină roşie către sol, de parcă ar fi fost vorba de un proiector în căutarea a ceva.
În fine, totul s-a stins. Cerul era destul de degajat, cu câţiva nori împrăştiaţi, fără vânt. Proiectorul roşu a luminat o foarte mare zonă la sol.
Magia neagră produce victime! O femeie de 73 de ani, care făcea parte din grupul etnic Yanesha, a fost arsă de vie în inima junglei amazoniene peruane de către membrii acestei comunităţi pentru că a practicat magia neagră! Situația de fapt ar fi avut loc în cadrul comunității din Shiringamazú Alto, în satul Oxapamapa în regiunea Pasco.
Crima reaminteşte despre atrocități de mult apuse dar care acum revin dur în conştiinţa colectivă, produse de către Inchiziție în Europa în timpul Evului Mediu, când vrăjitoarele de pe bătrânul nostru continent erau vânate.
Conform unor surse diferite, crima ar fi avut loc la 20 septembrie 2016, într-un loc la izolat şi aproape inaccesibil pentru autorități. Hugo Mauricio, anchetatorul care s-a ocupat de caz, a avut nevoie de câteva zile pentru a ajunge la locul asasinatului. Într-un raport a menționat faptul că pe solul sitului a descoperit „oase carbonizate”, după cum susţine şi cotidianul Diario Correo din Peru.
„Da, indigenii au fost incinerat-o. Era a o femeie care, aparent, era implicată în activități de vrăjitorie „, a declarat mai târziu pentru AFP Carlos Perez, șeful secției de poliție din districtul Puerto Bermudez, provincia regiunii Oxapampa, Pasco.
Uciderea a fost înregistrată de către martori cu un telefon mobil și imaginile studiate de către procuratură. În film, este văzută o femeie cu mâinile legate la spate pe rug, apoi un om aruncă benzină ca să se aprindă focul, bătrâna urlă în timp ce flăcările cresc rapid în intensitate. Sunt imagini absolut terifiante, demne de un adevărat film de groază!
Potrivit autorităților peruane, locuitorii au decis condamnarea femeii la moarte deoarece ea ar fi provocat crampe abdominale permanente mai multor vecini de-ai săi. Conform statutului fiecărei comunităţi „, se afirmă că orice persoană care se angajează în această activitate (vrăjitorie), pedeapsa sa este să fie arsă de vie, în scopul de a pune capăt nelegiuirii sale”, a spus oficialul.
Dar potrivit știrilor din presa peruană, astfel de fapte dramatice au avut loc de mai multe ori în ţara sud americană. Bătrâna a fost condamnat la moarte în fața a patruzeci de oameni, care împreună au decis să o omoare.
În 2014, o femeie indigenă în vârstă de 30 de ani din comunitatea Achu, a aflat cu stupoare că a fost diagnosticată cu SIDA într-un stadiu avansat, hepatită C şi tuberculoză. Iniţial, s-a crezut că ar fi fost victimă a vrăjitoriei! Femeia nu cântărea mai mult de 33 kg când s-a dus în capitala ţării, Lima, pentru un control la spital.
Acest website foloseste cookie-uri proprii si ale tertilor pentru a furniza vizitatorilor o experienta mult mai buna de navigare si servicii adaptate nevoilor si interesului fiecaruia. AcceptăRespingeCitește mai mult
Politică de cookie-uri
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these cookies, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may have an effect on your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.