India este ţara contrastelor, imensă ca suprafaţă, suprapopulată, plină de mistere. Izolat între coline, se găseşte un sat special, cu nişte case împrăştiate, la unul sau doi kilometri de centru, unde se găseşte un fel de bazar, pe strada principală.
Este satul orbilor! Tragedia a început când un localnic a deshis un magazin, anunţând că va distribui grâne într-o zi din săptămâna viitoare. În ziua stabilită de acesta, sătenii s-au adunat. Coada care s-a format era lungă, până dincolo de pod, în locul unde erau incineraţi morţii înainte ca cenuşa lor să fie aruncată în râul sfânt.
Distribuţia promisă a început la ora 9, iar la prânz stocul era epuizat. Apoi s-au dus să facă altă coadă, la moară, de unde au plecat cu sacii plin cu făină acasă.
După o săptămână de la acest eveniment, s-a răspândit vestea că au murit doi copii mici, că mai multe femei vomitau şi că unii bărbaţi nu s-au dus la muncă pentru că aveau dureri violente. Imediat ce au folosit chapati pentru gătit, oamenii au început să sufere de dureri de burtă şi de stomac. Mai mulţi copii au avut convulsii. Mulţi s-au dus la dispensarul din sat pentru a fi consultaţi de medic.
Acesta avea destulă experienţă şi a văzut de mai multe ori otrăviri prin mâncare în sate. Când i s-a povestit despre distribuirea de grâu, imediat a început să aibă suspiciuni.
Dispensarul avea şase paturi, unde au fost transportaţi cei mai grav bolnavi dintre săteni în timp ce pe alţii i-a întins pe sol. Medicul le-a dat medicamente contra vomiturilor însă asta nu a făcut decât să amplifice drama. Până la sfârşitul săptămânii au murit 55 de săteni!
Între aceştia, 30 de femei, mai fragile din cauza epuizării. Copiii care au mâncat bucăti de chapati de la mamele lor (au fost 12), au pierit, însă în chinuri groaznice. Victimele veneau în general dina ceeaşi familie…
Comisia de anchetă a ajuns repede la concluzia că grâul fusese contaminat. După ce şi-a epuizat stocul, comerciantul închisese magazinul şi dispăruse. În urma acestei drame, în sat a apărut curând alta. Medicul a primit plângeri de la săteni să şi-au pierdut vederea. Tot 50, dar majoritatea copii!
Un oftalmolog care a venit să-i consulte a constatat că din păcate, aceştia spuneau adevărul. Din cauza malnutriţiei, în sat existau deja oameni pe jumătate orbi. Jumătate din copiii atinşi de orbire au fost trimişi într-un centru, însă alţii nu au vrut să-şi părăsească familiile şi au rămas în sat.
În sat nu există decât un puţ iar atunci când este secat, oamenii trebuie să meargă câţiva kilometrii în împrejurimi pentru a găsi apă, ceea ce intră în sarcina femeilor, în general.
