Eram convins că vorbindu-i soției mele despre Elena, amanta mea, am comis un act groaznic. I-am vorbit într-un fel de parcă nici nu aș fi avut o pasiune pentru ea, cu ideea să nu-i provoc vreo traumă în suflet. Dar vorbindu-i, am început să fiu cuprins deodată de o pasiune fără limite, ireală. Mințeam că nu simt nimic pentru ea, apoi am simțit că Elena reprezenta totul pentru mine. Ei bine, din două una: ori le părăseam pe amândouă, ori renunțam la soția mea.

Așa a început dezastrul meu. Printr-un moment de mare sinceritate. Nu știu ce m-a apucat. Florența mă asculta uimită cum îi vorbeam despre amantă, uitând de fapt că era o ființă care mă iubea, care s-a sacrificat îndelung pentru mine și căreia ar fi trebuit să-i port respect.
Lucrurile au luat-o însă razna pentru că planurile mele mari cu ele s-au “înecat” după ce m-am încurcat de-a binelea cu Elena. A fost ceva năvalnic, brusc, și nu treptat. O iubire fulgerătoare, o pasiune vie și dinamică, care risca să distrugă tot rostul familiei mele.

Presiunea ei, avansurile și complimentele ei mi-au sucit mintea și m-au deturnat total de la planurile mele. M-au răscolit. Femeia vieții mele mă privea speriată și neliniștită cum mă modific sub ochii săi.
Dragostea mea pentru Elena a tulburat-o pe soția mea, care nu putea să accepte să o las pentru aceasta. Nu vă vorbesc aici despre diferențele reale dintre ele, ci despre un principiu. A crezut că vom îmbătrâni împreună. Și am dat-o în bară amândoi…
De când a intrat ea în joc (a pus piciorul în prag), am devenit alt om, este adevărat. Pur și simplu nu puteam să mai ies din cuvântul său. Orice îmi spunea era ca un ordin și-l executam automat, cu orice risc.
Cât privește atitudinea mea, nu cred că aș putea să mi-o explic în vreun mod, între noi fie vorba. Am greșit, dar parcă am fost hipnotizat sau mi s-au făcut farmece. Dorințele ei erau sarcini pentru mine, iar în fața soției deveneam leu, dacă ar fi îndrăznit să-mi replice ceva. Dorința mea de a mă îndepărta de ea a dus în mod clar la distrugerea mea.
Toată această poveste complicată și tristă a durat circa o lună, timp în care am abuzat, acesta este adevărul de capacitatea de acceptare a soției mele. Peste mine, s-a abătut și fericirea, dar și furia… Le-am trăit din plin.
Simțeam, totuși, că mă îndrept sigur spre sinucidere. Dar eram hotărât să nu renunț la Elena, chiar dacă aș fi pierdut-o pe soția mea. Aveam de ales… Cu toții avem de ales, întotdeauna. În această lună de coșmar, am terorizat-o pe cea care am crezut că este jumătatea mea și i-am fost călău.
Trăsătura fundamentală a firii mele este probabil vanitatea. Nimic nu dovedește contrariul. I-am provocat o traumă soției mele și am făcut-o să mă deteste și să-și piardă încrederea în mine.
Se consideră o victimă și da, are tot dreptul. Sunt perfect vinovat, nu mă ascund după degete. Dar ce să fac dacă mă las dominat de pasiunea mea pentru Elena? Așa sunt eu, am slăbiciuni.
Trebuie să vă mai spun ceva: părinții noștri nu s-au înțeles niciodată. Practic nu s-au suportat de la început. A existat o antipatie între ei de neînțeles pentru mine.

Soția mea a avut mari speranțe în mine, m-a iubit necondiționat și le-a ținut piept alor săi, cu toate că se certau zi de zi și suporta critici acide din partea lor. N-a contat! Credea că și-au format o părere denaturată despre mine doar pentru că îi uram părinții.
De fapt, a fost oarbă. Am mințit-o cu bună știință și totul s-a mărginit la o aparență. Credeam că pot să salvez căsnicia noastră cu acest joc duplicitar însă nu a mers. Fără îndoială, i-am făcut scene chiar și atunci când soția mea avea dreptate.
Am amenințat-o, am apelat la sentimentele ei față de mine, m-am arătat cel mai afectat, distrus și am jucat teatru, cu intenția vădită de a o impresiona și domina. I-am făcut promisiuni. Apă de ploaie… știam că nu le voi onora în veci. Dar asta a prelungit o vreme agonia noastră.
Credea că este stăpâna inimii mele, așa am lăsat-o să creadă în timp ce eu îmi făceam de cap cu Elena (este secretara mea). Soția mea era superstițioasă, avea tabieturi. De fapt, dorea două lucruri: să ajungă o doamnă mare și să fie stăpână autoritară peste mine, să mă joace pe degete.
Presupun că i-ar reușit dacă n-ar fi fost relația mea amoroasă cu Elena. La rândul său, aceasta nutrea, normal, să divorțez cât mai repede și să o iau de soție, să-și facă plăcerile cu banii mei. Este materialistă însă nu o condamn. Orice femeie tânără este și dornică de distracție și de a-și trăi viața.
Am uitat să vă spun: amândouă sunt mult mai tinere decât mine și foarte frumoase. Cred că în toate căsniciile există un factor constant – dorința de a-i ascunde celui cu care trăiești anumite slăbiciuni ale firii tale. Căci, evident nu este de suportat să conviețuiești mereu alături de cineva care își dă seama de scăderile tale. E aproape mortal să suporți asta, sunt de acord. De aceea există atât de multe căsnicii nefericite!!
Elena nu și-a făcut niciodată probleme psihologice. Pe ea, banii au interesat-o la mine, nu mi-a ascuns-o niciodată (și am apreciat sinceritatea ei, deși nu mi-a convenit, în esență). Este foarte lacomă și avară. Periculoasă în multe privințe. Însă drăgăstoasă, mămoasă și știe perfect să mă țină subjugat, nu ca soția mea.
Am o slăbiciune pentru ea, una mare. Nu pot să renunț la amanta mea pentru că a produs o schimbare în psihologia mea. Grija mea cea mai importantă este de a nu o pierde. Sunt gata să mă sacrific pentru ea și să calc peste cadavre (glumesc puțin). Recent, soția mea a luat decizia de a ne separa și s-a mutat deja la părinții ei. Nu-mi pasă! Pe undeva, chiar am provocat decizia ei, și am impulsiona-o cu acuzele mele, cu lamentări, comparații cu Elena (evident că a deranjat-o enorm) și am reușit.
M-a privit plină de dispreț când a plecat (plângând însă) și mi-a spus:
– Ai să regreți amarnic, nenorocitule!
Am râs forțat și în sinea mea m-am bucurat ca un copil că am scăpat de o pacoste.

Ciprian, Malaga, Spania

Acum trăiesc la Malaga, în Spania. Dar vin des în ţară unde o vizitez pe faimoasa vrăjitoare Morgana şi care mă ajută psihic şi magic ca să trăiesc normal. Recent, am cunoscut o femeie deosebită din Iaşi, frumoasă şi bună, cu care vreau să rămân. Şi doamna Morgana a făcut totul, vă spun, pentru a fi cu ea, fapt pentru care îi mulţumesc mult. O recomand cu căldură. Pe mine, m-a ajutat! 

Telefon vrăjitoarea Morgana: 0760.149.917