Propietarul unui bar vechi din Statele Unite, numit The Great Escape, frecventat în anii prohibiţiei de faimosul gangster din Chicago, Al Capone, a publicat recent o fotografie interesantă. În locaţia barului său a fost văzută fantoma unei fetiţe.
Într-o zi, un client a făcut poze pe unul din culoarele barului şi la developarea filmului, s-a putut distinge silueta unei fetiţe care purta haine vechi. Stătea lipită de perete şi privea spre fotograful amator dar care habar nu avea de existenţa acestei fiinţe acolo, la numai câţiva paşi de el!
Fetiţa purta părul asemeni fetelor din anii 30… Şi nu părea deloc translucidă! În jurul ei era o atmosferă stranie şi sumbră, aproape de groază.
Afanc este o fiinţă monstruoasă şi însetată de sânge, malefică din mitologia celtică care apare și în folclorul britanic. Descrierea ei însă variază. Uneori este descrisă arătând asemeni unui dragon, unui crocodil, ca un castor sau un pitic. Se spune că afanc ar fi un demon.
Lacul în care se presupune că ar trăi, de asemenea, diferă în funcție de versiune; el poate locui în Llyn Llion, în Llyn Barfog, în apropiere de Podul Brynberian în Llyn yr Afanc, un lac din Betws-y-Coed ( în nordul Ţării Galilor) care a fost numit astfel din cauza acestei fiinţe mitice.
Monstrul afanc profită repede de persoanele imprudente care vor să înoate sau cad în lacul unde trăieşte. Conform unei legende comunicate de către celebrul Iolo Morgannwg (probabil, inventată de el însuşi) a provocat, printre altele nenorociri, un potop masiv în care s-au înecat aproape toți locuitorii Marii Britanii, cu excepția a două persoane, Dwyfan şi Dwyfach, din care descind locuitorii Insulelor Britanice.
Afanc
Conform unui alt mit, de asemenea cunoscut de la Iolo Morgannwg, locuitorii din Hu Gadarn l-au tras pe afanc din lac; odată ce a ieșit din apă, acesta a fost deposedat de puterile sale și astfel oamenii au fost capabili să-l omoare, ceea cea a avut ca efect de a pune capăt seriei de inundații pe care le-a declanşat demonul. În această versiune, monstrul trăiește în Llyn Lion.
Conform unei alte legende, el a devenit fără apărare din cauza unei tinere care l-a lăsat să doarmă pe genunchii ei; în timp ce el dormea, însoțitorii fetei l-au legat. Creatura s-a trezit și a devenit furioasă; a lovit-o pe fată. În cele din urmă a fost scos din lac şi ucis de Peredur (echivalentul pre-arthurian al lui Perceval sau Parzival).
Scriitorul francez specialist în ezoterisn şi legende Edouard Brasey a declarat că a fost ajutat de zâna care domnea peste poporul din Cristinobyl. Ea i-ar fi dat o piatră care putea să-l facă invizibil prin care a putut să-l decapiteze pe afanc fără teama că acesta putea să-l vadă, spre deosebire de alți eroi care l-au atacat fără succes şi pe care monstrul sângeros i-a ucis.
Unele legende englezeşti spun că monstrul afanc ar fi fost omorât de regele Arthur sau de Percival. În apropiere de Llyn Barfog, Țara Galilor, se găseşte o urmă de copită imprimată adânc în stânca „Carn March Arthur”, cunoscută şi ca Piatra calului lui Arthur (” The Stone of Arthur’s Horse „), care se presupune că a fost făcută de către slujitorul regelui Arthur, Llamrai, atunci când l-a scos din lac pe monstrul afanc.
Alrune este o creatură legendară din mitologia germană. Se crede că mandragorii dețineau destinul oamenilor în puterea lor (în limba germană, Alraune înseamnă Mandrake).
Alrune
Conform legendei, cei care posedau o asemenea fiinţă trebuiau să se îmbrace frumos, să o pună cu grijă într-o cutie mică, să o spele în fiecare săptămână cu vin și apă și să-i dea să bea și să mănânce la fiecare masă, în caz contrar, în loc să le anunțe viitorul (mai mult sau mai puțin inteligibil), striga ca un copil înnebunit.
Potrivit altor surse, Alrune era un demon succubus din care s-ar fi plămădit națiunea hunilor. Putea să ia multe forme, dar nu să-şi schimbe sexul.
Adlet (sau Erqigdlet, termen folosit de locuitorii din golful Hudson) sunt o rasă de fiinţe legendare din mitologia inuită din Groenlanda și de pe coasta Labradorului și Hudson Bay.
Cei din acest trib posedau picioare de câini și corp uman. Parte superioară a corpului lor arăta ca cea a unui om în timp ce partea sa inferioară era identică cu a unui câine.
Adlet-ii alergau foarte repede și întâlnirile cu oamenii se încheiau, de obicei, în lupte feroce, aceşti din urmă fiind de multe ori victorioşi. În unele poveşti inuite se spune că aceşti stranii adlet erau canibali!
Xiuhcoatl (numele nahuatl înseamnă din punct de vedere literal „șarpele turcoaz”, „șarpele de iarbă”, „şarpe albastru” „şarpele anului”, adică, într-o manieră figurativă „șarpele de foc”) este în mitologia aztecă, atât spiritul zeului Xiuhtecuhtli, una dintre încarnările sale, spiritul său păzitor sau unul din atributele sale (care ar putea fi reprezentat pe spatele său, sau pe cel al lui Tezcatlipoca) și o armă folosită la nașterea sa de către zeul Huitzilopochtli pentru a-şi ucide sora, zeița Coyolxauhqui și frații, Huitznahua.
Xiucoatl Sursă foto: Wikipedia
Mitul lui Xiuhcoatl era actualizat în fiecare an în timpul sărbătorii Panquetzalitzli nahuatl: un preot cobora treptele templului de la Huitzilopochtli ţinând în mână un xiuhcoatl confecţionat din hârtie, care era pus pe foc. Apoi îl arunca într-o cuauhxicalli (un altar din piatră de dimensiuni reduse unde se făceau sacrificii pentru fertilitatea pământului) conținând hârtii de sacrificiu reprezentând victimele.
Un congolez în vârstă de 30 ani care se presupune că a presărat ardei pe sexul partenerei sale pentru așa-zisa împrăștiere a spiritelor rele, a fost condamnat de un tribunal corecționar din Havre (Seine-Maritime, Franța) la opt luni de pușcărie după gratii.
Bărbatul a explicat la bară în fața judecătorului că, în țara sa, a proceda în acest mod favorizează o viață sexuală fără griji…
Dar justiția a asimilat acest act cu o tortură ținând cont de durerea violentă cauzată victimei și de arsura care a rezultat.
Site-ul www.vrajitoareledinromania.ro s-a impus destul de repede în lumea magiei, el alăturându-se altor două site-uri de succes, marca Segra Media: www.vrajitoarero.com şi www.vrajitoare-online.com.
Site-ul oficial al vrăjitoarelor şi tămăduitoarelor din România, www.vrajitoareledinromania.ro , arată superb, este atractiv şi util, complex, dar mai ales căutat de oamenii cu diferite probleme din ţară şi din toată lumea!
În structura lui găsim rubrici populare, cum ar fi: mesaje de le cititori, mulţumiri, interviuri cu vrăjitoare, profiluri, o bogată ofertă de materiale video, ritualuri şi articole care sigur vor interesa pe cei înflăcăraţi de arta magiei.
Site-ul are un trafic excelent, vizitatori din ţară şi din întreaga lume, gata să afle ultimele noutăţi din domeniul vrăjitoriei şi să le caute pe vrăjitoarele din România. Există, de asemenea, galerii foto plăcute şi interesante, vrăjitoarele zilei etc.
Acest site se înscrie în mod clar în direcţia de promovare pe care o aplică agenţia Segra Media din Bucureşti, pentru a facilita publicului accesul la o informaţie jurnalistică profesionistă şi amplă privind fenomenul magiei.
Agenţia Segra Media din Bucureşti vă anunţă lansarea unui site dedicat vrăjitoarelor din toată lumea.
Puteţi să-l accesaţi la adresa: www.international-witches.com .
Siteul se prezintă într-o formulă grafică modernă şi atractivă. Are rubrici de larg interes, cum ar fi: medalioane cu vrăjitoare, interviuri, mesaje, mulţumiri, video, ritualuri, articole diverse şi interesante privind fenomenul complex al magiei de la noi şi din întreaga lume.
Site-ul beneficază de trafic pe măsură, din întreaga lume pentru că, după cum bănuiţi, oamenii sunt dornici să cunoască secretele acestei lumi aparte şi, mai ales, să vă contacteze.
Puteţi să profitaţi de acest nou site, www.international-witches.com şi să vă înscrieţi chiar acum. Şansa vă poate surâde!
Ca un amănunt: vizitatorii din SUA sunt cei mai mulţi şi atenţi la articolele postate zi de zi pe site, urmaţi îndeaproape de cei din Franţa, Irlanda, Brazilia, Marea Britanie etc.
Sperăm ca prin acest nou produs publicistic să îndeplinim exigenţele iubitorilor de magie din România şi din întreaga lume.
Castelul Hachioji, situat în apropiere de Tokyo, este un yamashiro adică castelul de pe înălțime.
A fost construit pe partea de sus a unui deal în 1570 de către samuraiul Hojo Ujiteru şi poseda numeroase dependinţe strategice pentru a descuraja forțele inamice care l-ar fi atacat. El a comandat o forţă războinică uriaşă în bătălia care s-a dat la Mimasetoge, unde a încercat în van să-l împiedice pe Takeda Shingen, unul din principalii daimyo din Japonia ( un guvernator feudal foarte puternic), care s-a luptat pentru a controla ţara în timpul epocii Sengoku.
Când a plecat din castel pentru a ajuta la ridicarea celui de-al treilea asediu al Odawarei înconjurat de Toyotomi Hideyoshi, cel care dorea să elimine clanul Hojo ( o familie de samurai care a dominat politica Japoniei în epoca Kamakura), Ujiteru nu a lăsat decât aproximativ 1300 de oameni în castelul Hachioji.
Sursă foto: Wikipedia
Curând după aceea, la 23 iunie 1590, forțele lui Hideyoshi, care numărau 50 000 de soldați conduși de Maeda Toshiie ( unul dintre principalii generali ai lui Nobunaga Oda) și daimyo-ul Uesugi Kagekatsu, au ajuns să cucerească castelul care a căzut în puterea lor într-o singură zi.
Hideyoshi s-a decis apoi să distrugă castelul pentru că se temea că putea fi din nou utilizat împotriva sa. Timp de mulţi ani de zile situl a fost lăsat abandonat, deoarece se bănuia că era bântuit de fantomele soldaţilor măcelăriţi acolo.
Pontianak (sau kuntilanak, langsuir, matianak sau boentianak în indonesiană) este o fiinţă apropiată de vampir, în folclorul din Malaezia și Indonezia.
Pontianak sunt femei care mor în timp ce nasc și care apoi caută să se răzbune terorizând satele. Termenul este o contracție a expresiei în malaeziană și indoneziană „perempuan beranak mati” ceea ce înseamnă „cel care a murit la naștere.”
În folclorul asiatic, un pontianak îşi anunță sosirea prin plânsete de copii. Vampirul ia forma unei femei frumoase care îi terorizează și-i ucide pe cei care se apropie de acesta, în special pe bărbați.
Prezența sa este uneori pusă în evidențiat printr-un uşor parfum floral. În folclorul malaezian se consideră că dacă plânsetele copiilor sunt dulci atunci în apropiere se poate afla duhul cel rău! Urletele unui câine ar putea, de asemenea, să anunţe sosirea pontianak-ului.
Pontianak
Pontianak-ul îşi ucide victimele săpând în stomacul lor cu ghearele și devorându-le organele. Spiritul rău supraviețuiește în acest mod terifiant. Uneori, se poate hrăni cu organele sexuale ale bărbatului căruia îi devorează mâinile!
Unii cred că un obiect ascuțit, cum ar fi un cui, i-ar putea ajuta de potențialele atacuri ale unui pontianak, punctul culminant pentru a-l omorî fiind o lovitură adâncă în partea din spate a gâtului vampirului. După asta, el se transformă într-o femeie frumoasă, până ce în cele din urmă îşi va da duhul.
Pontianak este asociat de multe ori cu bananierii și se spune că spiritul lui petrece mult timp în aceşti copaci în timpul zilei, pentru a lenevi.
Teama de vrăjitorie a bântuit de mult timp acest oraş din nordul Italiei.
Înainte de Ludun şi Salem, oraşul italian Triora a fost scena a zeci de procese împotriva cultului diavolului. Această localitate din Valle Argentina şi-a păstrat întreaga atmosferă tulburătoare …
Triora, o localitate micuţă din Liguria, a fost lovită între 1587 şi 1589 de un val de procese de vrăjitorie. Arhitectura remarcabilă a locului parcă încearcă să îngroape trecutul întunecat al oraşului. Multe locuri sunt în mod constant amintite drept scenea unor crime cumplite.
Satul blestemat
Pavajul din piaţa principală a Triorei reprezintă de fapt stema oraşului de acum: Cerberus, câinele vicios cu trei capete. Cele trei guri, amintesc de „vocaţia” unui loc demonic.
Realitate sau simplă sugestie, este sigur că, atunci când după un viraj se vede orăşelul, amplasat în vârful unui munte, te trece un fior uşor. Casele vechi şi parcă mândre, sprijinindu-se unele de celelalte, sfidătoare, au supravieţuit multor războaie, dar ultimul a fost cel mai devastator. Frumuseţea lor sinistră dă o ciudată nuanţă de melancolie la apus de soare …
1587: vânătoarea începe
Americanul Brian P. Levack a precizat faptul că evenimentele de la Triora au urmat modelul clasic al unei vânătoare de vrăjitoare.
Problemele s-au datorat de fapt unei foamete mari. Acuzaţiile care au urmat s-au bazat pe simple anonime, despre presupuşi atacatori, iar intervenţiile magistraţilor „competenţi” s-au soldat în final prin confesiuni obţinute numai prin tortură.
În special, au existat acuzaţii că s-a răpit un copil din sat, apoi acesta ar fi fost aruncat în aer în timpul jocurilor demonice ale vrăjitoarelor.
Zeci de femei din toate clasele sociale au fost încarcerate în scurt timp şi torturate. Una dintre ele a murit din cauza torturii, o alta s-a sinucis, multe dintre ele au murit în închisoare, dar nimeni nu ştia cu adevărat despre flăcări în care au pierit fiinţe sau alte bazaconii care s-au povestit de către intriganţi.
Eliberarea supravieţuitoarelor a fost decisă în 1589 de către Congregaţia de la Roma, Offizio del Santo, care s-a arătat sceptică cu privire la legitimitatea metodelor folosite pentru a se obţine dezvăluirile bietelor femei din Triora.
Ah, dacă pereţii ar avea urechi …
Nu este dificil să se identifice locurile care au fost teatrele acestor evenimente. Un panou ne duce un pic în afara centrului, pentru a celebra Botina Ca. Aici, potrivit procurorilor din acele vremuri tulburi, aceste „oi pierdute” s-au adunat pentru a-l sărbători pe Satana, stăpânul lor şi rodul inspiraţiei vrăjitoreşti. În acest loc infernal, acum există doar resturi îngropate în vegetaţie.
Într-un loc liniştit şi izolat există fântâna numită Campomavùe, precum şi Noce della, de asemenea, destinaţii pentru baggiure (vrăjitoare), foarte frecventat de turişti.
Marea vânătoare de vrăjitoare care a avut loc între 1668-1676 în Suedia sau Det Stora Oväsendet („vacarmul” în suedeză) este o isterie în masă care a durat mai mult de opt ani în timpul domniei lui Carol al XI-lea al Suediei şi care a provocat o mulțime de procese de vrăjitorie și aproape 300 de decese în Suedia între 1668 și 1676.
Gertrud Svensdotter era o fetiță care a fost acuzată de vrăjitorie. Cazul ei a declanșat o serie de procese în 1668, inclusiv pe cel al vrăjitoarei Jonsdotter Maret în Marea vânătoare de vrăjitoare. În 1669, procesul vrăjitoarelor din Mora a dus la prima execuţie colectivă.
Marea vânătoare de vrăjitoare a atins apogeul în 1675 cu procesele vrăjitoarelor din Torsåker.
Heather Sewell, o femeie în vârstă de cincizeci de ani din Marea Britanie a declarat presei că soţul ei defunct a participat la botezul nepoatei ei. Şi pentru a fi convingătoare, englezoaica a prezentat o fotografie în care a fost văzută fantoma.
Potrivit femeii, Terry, soțul ei care s-a sinucis în urmă cu 17 ani, ar fi fost prezent la botezul nepoatei lui Mia Bella-Kennett.
După vizualizarea fotografiilor de la ceremonie luate de fiul său Jamie, un DJ de 29 de ani, ea a observat o formă ciudată care se afla chiar în fața altarului. Heather este absolut sigură că acesta este fantoma fostul ei soț.
„Am fost foarte șocat când am văzut fotografia”, a spus ea. „Arăta atât de mult cu soțul meu defunct. „M-a copleşit complet de a-i vedea fața „, a mai adăugat femeia. „Am încercat să mă conving că nu era Terry. Dar e atât de convingător încât cred că e el.”
„Terry a avut o față lungă ca fantoma, aceeași tunsoare și aceeași mărime.”
Din punctul de vedere al acestei britanice, fotografia demonstrează faptul că există viaţă după moarte. „Cred că există ceva acolo”, a spus ea. „Există prea multe fenomene în această lume pe care nu le putem explica.”
Imaginea stranie care a fost surprinsă la St. Martin’s Church cu telefonul mobil ridică multe semne de întrebare privind viaţa de Dincolo. Terry Sewll, care a lucrat ca muncitor, s-a sinucis la vârsta de 41 de ani.
Acest website foloseste cookie-uri proprii si ale tertilor pentru a furniza vizitatorilor o experienta mult mai buna de navigare si servicii adaptate nevoilor si interesului fiecaruia. AcceptăRespingeCitește mai mult
Politică de cookie-uri
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these cookies, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may have an effect on your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
