Un „şef” al Camorrei, mafia napolitană, fugar din 2013, a fost arestat sâmbătă de către ofițerii de poliție deghizaţi în cei care livrează pizza. Mafiotul se uita la meciul Inter-Napoli la televiziune, a declarat poliția.
Poliția italiană este mulțumită că a pus mâna pe „unul dintre cei mai periculoși 100 de criminali din Italia”. Roberto Manganiello, în vârstă de 35, este capul unuia dintre clanuri afiliate Camorra și era acuzat de o crimă dublă.
Bărbatul este acuzat de a fi ucis, în octombrie 2004 doi bărbați, membri ai unui clan inamic, ceea ce a provocat una dintre primele și cele mai crude cazuri de vendetta între familii mafiote din districtul Scampia din Napoli, cunoscute a fi teatrul cărții scrise de Roberto Saviano, „Gomorra”, publicată în martie 2006.
Cartea lui explorează Campania şi Napoli unde crima organizată face legea şi unde rivalităţile între clanurile mafiote duc adesea la războaie sângeroase. Dar el a mai scris ţi despre activitatea Camorrei în Spania, unde s-a infiltart în industria turistică din Andaluzia, cumpărând hoteluri, restaurante şi cluburi de noapte.
Cât despre Manganiello, acesta era urmărit pentru posesie ilegală de arme și asociere de criminali cu caracter mafiot, a declarat poliția.
Mafiotul din Camorra a fost capturat în compania unei napolitane de 30 de ani, prietena lui aflaţi într-una din ascunzătorile clanului, la sud de Orta di Atella, de unde continuat să-şi gestioneze afacerile, traficul de droguri și extorcare de fonduri.
Pe când urmărea meciul din campionatul italian de fotbal, pierdut de Napoli (2-0) cu Inter Milano împreună cu prietena lui, ofițerii de poliție deghizaţi ca oameni de livrare de pizza, au apărut deodată în apartamentul lui. Manganiello, care nu era înarmat, nu a opus nicio rezistenţă.
Au avut loc deja lupte cu fiinţele care trăiesc sub pământ? Mai mulţi autori au exploatat cu judiciozitate acest gen de ipoteză relatând aventuri subterane extraordinare care scot în evidenţă regate fantastice şi locuitorii lor stranii.
Dacă unele popoare “subterane” fug de noi, alte urmăresc să ne cucerească.
Acest gen de aventuri sunt relatate în romanul lui Bulwer – Lytton, The Coming Race (Rasa care va veni).
Creaturile ajung până la noi prin galerii de mine prevăzute în acest scop şi utilizează forţe care derivează din misteriosul Viril care nu ar fi altceva decât o utilizare deformată a enigmaticii “rază verde”.
În “Rasa care ne va extermina” apar creaturi care au numele de Ana. Se vorbeşte despre o grotă numită Haghia Ana. Urmează Apocalipsul? Există cu adevărat fiinţe stranii în subsolul planetei noastre, care stau să ne invadeze?
Sicilienii numesc prin termenul Stidda ( în siciliană „stea”) organizațiile criminale de tip mafiot centrate în partea central-sudică a Siciliei. Membrii lor sunt cunoscuţi sub numele stiddari sau stiddaroli. Este cea mai activă în zonele rurale din sudul Siciliei și este parțial un rival pentru Cosa Nostra. Se pare că unii membri şi-au tatuat o stea pe corpurile lor.
Se cunosc însă puține lucruri despre originile organizației, deși se crede că au apărut într-un mod similar cu Mafia, în același mediu rural din Sicilia. Totuşi, spre deosebire de Mafia, Stidda în cea mai mare parte s-a limitat la mediul rural și a avut un profil redus până în anii 80, când a devenit ceva mai expansionistă și a început să se infiltreze în orașe, făcând repede ca cele două grupuri mafiote siciliene să intre în competiție.
Stidda se deosebește de Mafie prin faptul că aceasta nu se bazează pe un sistem de onoare, dar este interesată numai în activități criminale și profiturile rezultate.
Stidda a intrat cu adevărat în ochii publicului când unul din oamenii din Cosa Nostra, Francesco Marino Mannoia a vorbit despre ea în 1989. Mai târziu, un alt membru al Mafiei, Leonardo Messina şi-a spus părerea.
Conform mărturiilor lor, Stidda este o organizație care a fost fondată de foști membri ai Cosa Nostra în al doilea război al Mafiei de la începutul anilor 80. Ei au fost expulzați deoarece au fost neascultători sau, în câteva cazuri, chiar s-au căsătorit cu o rudă a unui ofițer de poliție. Mulţi dintre stiddari inițiali au fost urmăriţi pentru că l-au ucis pe şeful Mafiei, Giuseppe Di Cristina.
Stidda a fost deosebit de puternică în sudul Sicilia în jurul orașelor Agrigento, Caltanissetta, Gela, Vittoria, Niscemi și altele mai mici. Liderii originali ai Stidda erau Giuseppe Croce Benvenuto și Salvatore Calafato. O bombă cu dinamită mai târziu l-a ucis pe şeful Stidda, Calogero Lauria. Aceștia au fost implicați într-un război mai direct cu Mafia la începutul anilor 90. Războiul dur a dus la peste 300 de decese. Una din aceasta a fost judecătorul Rosario Livatino.
Stidda nu este însă o organizație strânsă ci reprezintă mai multe bande ( „clanuri”) care funcționează relativ independent. Se sprijină una pe alta sau chiar duc lupte locale împotriva Cosei Nostra. Acestea au ritualuri și reguli similare. Există, de asemenea, un tatuaj de membru. Membrii mai vechi folosesc un ac și cerneală neagră și albastră pentru a sculpta o stea cu cinci colțuri pe mâna dreaptă a inițiatului între degetul mare și degetul arătător. Acest tatuaj este cunoscut sub numele de stiddari.
În 1926, un fermier de lângă Sibiu, Ion Brunescu îşi mâna caii spre o păşune când, către ora 1, în plină noapte, a văzut ceva ca un fel de lance luminoasă la fel de mare ca Luna plină. Obiectul a rămas preţ de 10 minute deasupra câmpului, apoi, s-a poziţionat pe verticală.
În acest timp, martorul a văzut în mod distinct o formă de vas care avea 3 m lungime şi 2 m în lărgime.
Centrul corpului era mai întunecos decât extremităţile sale. Imediat maşinăria aceea stranie s-a îndreptat în direcţia Arăpaşul de Jos şi a făcut o curbă deasupra unei pădurici, la 3 km de Cirta şi a dispărut în noapte. OZN-ul emitea un zgomot puternic şi atunci când a trecut în împrejurimi a luminat ca ziua.
Ca şi Calamity Jane, Annie Oakley a fost una dintre femeile legendare ale Vestului american, celebră pentru faptul că era redutabilă la tir.
sursa foto Wikipedia
S-a născut la 13 august 1860 la Greenville, în comitatul Darke, în Ohio. Era al cincilea dintr-o familie de şapte copii. A început să vâneze de la vârsta de nouă ani pentru a-şi putea hrăni fraţii mai mici. Mama ei devenise văduvă după ce, în 1866, soţul i-a murit din cauza unei pneumonii. Foarte repede, Annie a devenit recunoscută ca o trăgătoare ieşită din comun.
De la vârsta de 16 ani, s-a mutat la Cincinnati pentru a participa la un concurs de tir cu Frank E. Butler, un lunetist renumit care se producea într-un spectacol și care de obicei, iubea să concureze alături de trăgători locali. După ce l-a bătut fără drept de apel (25 din 25 contra 24 pentru Butler), Annie s-a căsătorit cu el la 23 august 1876 și a devenit asistentul lui pentru un spectacol itinerant.
În 1885, cei doi aveau programul lor de mare succes intitulat Buffalo Bill Wild West Show, unde ea era poreclită „micuţa femeie care împușcă sigur” , o poreclă care i se datora de la Sitting Bull, şeful tribului Lakota, care a participat la faimoasa bătălie de la Little Big Horn (Annie nu măsura mai mult de 1,50 m) .
Soțul ei era mândru de talentul ei și i-a devenit manager. Talentul manifestat de Annie Oakley atrăgea mulțimile iar cei doi ştiau să profite de această oportunitate pentru a face bani.
sursa foto Wikipedia
De exemplu, una dintre probele de rezistenţă pe care ea o stăpânea cu mare succes era de a tăia o carte de joc în două prin împuşcături de la 28 de metri distanță!
În timpul unui turneu efectuat în Europa, de asemenea, ea şi-a experimentat precizia în acest domeniu cu Kaiserul Wilhelm al II-lea al Germaniei, căruia i-a cerut să ţină o țigară în mână.
În 1901, Annie a fost grav rănită într-un accident de tren, care a necesitat cinci operații majore, dar s-a recuperat uimitor de bine și şi-a reluat cariera. Cu toate că se mişca mult mult dificil spre sfârșitul vieții sale, nu şi-a pierdut nicio abilitate la tir: la 62 de ani, încă atingea un rând de 100 de ținte din lut, de la aproape 15 de metri distanță.
Annie Oakley a murit în Greenville, Ohio, la vârsta de 66 de ani.
– Ați menționat mai devreme că folosiți numele „Lacerta” când sunteți printre ființele umane și că iubiți probabil adevăratul soare de la suprafața planetei. Dar cum de puteți fi printre oameni? Nu ne semănați, deci oricine va vedea că aparțineți unei alte specii. De ce nimeni nu a văzut și descris o asemenea existență dacă trăiți de la începutul „creației” noastre cu noi pe aceeași planetă? Puteți să-mi explicați?
– În primul rând, genul meu a fost bineințeles văzut și a fost descris (și adorat) de multe ori în trecutul vostru primitiv, de exemplu în scrierile voastre religioase iubite, Biblia voastră crestină. Puteți găsi descrieri și chiar desene simple cu noi de asemenea în partea de sud a continentului american pe mai multe temple. Oamenii întelepți „așa-zis” din India și din munții asiatici au descris speciile noastre de multe ori în scrierile lor, precum și alți „oameni ințelepți” de pe continentul african. Cred că suntem speciile neumane cele mai menționate (poate alături de „ilohimi”) din istoria voastră. Dacă nu mă credeți, aruncați o privire în istoria voastră și veți vedea adevărul cuvintelor mele. „Marii” voștri oameni de știință au făcut apel la credința în noi, „superstiția” și „religie” și azi „oamenii inteligenți” au uitat prezența noastră la suprafață în trecut. Specia noastră este chiar vazută, între altele, cateodată pe Terra astăzi de martori umani în forma sa originală sau în intrările noastre de la suprafață și în sistemele de tunele, dar din fericire voi și mass-media n-ați luat raportările unor asemenea „nebuni” în serios (este bine pentru noi și este motivul pentru care le permitem acestor oameni de a ne vedea cum suntem adevărat). Unii din speciile mele sunt de asemenea în contact direct cu oamenii de știință umani și politicienii de la suprafață, dar este strict secret și nimeni din publicul vostru nu știe nimic (subiectul acestor adunări sunt în general războiul viitor cu și între speciile străine și asistenta noastră în acest război). Dar există de asemenea o altă explicație, de ce nu putem să mergem printre voi și de ce voi nu sunteți capabili de a ne recunoaște: imitația. Urmărirea poate să vă pară încă și mai incredibilă și să vă bulverseze chiar și pe voi, dar pentru că m-ați întrebat vă voi explica. V-am spus înainte că avem capacități mentale mai avansate decât speciile voastre și prin „mai avansate” înțeleg că suntem capabili de a folosi telepatia și telekinesia de la nașterea noastră cu siguranță (de fapt, mama și copilul nou-născut comunică în general cu telepatie în timpul primelor luni) fără formare specială cum aveți voi nevoie pentru a activa acele părți adormite ale creierului vostru. Structura creierului nostru este puțin diferită și hipofiza noastră este mai mare și mai activă decât a voastră, mai ales când suntem în lumina soarelui. Propriile noastre capacități sunt foarte puternice în raport cu ale voastre, însă slabe în raport cu forțele „materializante” ale spiritului unor specii străine de pe această planetă. Nu am fost niciodată foarte bună în aceste lucruri ale spiritului, dar avem toți aceste capacități fundamentale și putem să le utilizam de exemplu pentru a ne proteja sau chiar pentru a ataca.
Când suntem la suprafață și intâlnim ființe umane (chiar un mare grup dintre ei, asta nu face nicio diferență. Toate spiritele voastre sunt ca un singur spirit) suntem capabili de a atinge spiritul lor, și de a le induce prin telepatie ordinul „Vedeți-ne ca pe unul de genul vostru” și spiritul uman slab va accepta acest ordin fără a-l refuza și ne vor vedea (în ciuda aparenței noastre reptiliene) ca ființe umane, normale. Am facut-o de multe ori și voi, ființele umane slabe mă vedeți în general ca o femeie brunetă atrăgătoare, pentru că am creat această imagine de imitație „specială” acum câțiva ani în spiritul meu și pot să o induc în spiritul vostru fără probleme. N-am avut nevoie la început decât de puțin timp ca să învăț corect folosirea imitației, în schimb a lucrat aproape automatic și pot chiar să merg prin grupul vostru chiar dacă grupul vostru va recunoaște ceea ce sunt. Există o schimbare simplă în conștiința voastră care a fost plasată acolo de „ilohim” când au creat genul vostru și noi putem folosi asta pentru a vă convinge că vedeți ființe umane când ne priviți (de asemenea, și ceilalți străini folosesc această schimbare). Este mai ușor decât credeți. Când sunt adunări între genul vostru și străinii care par să vă semene exact, acești străini au utilizat această schimbare și unele dintre adunările voastre cu străinii masculi pot de asemenea să fie explicate cu adunările cu genul meu. Când l-am întâlnit pe E.F. prima oară, el m-a văzut de asemenea ca o femeie umană normală și-mi amintesc că era foarte înspăimântat și bulversat când i-am revelat adevărata mea aparență.
– Este foarte înspăimântător. Puteți ucide cu aceste capacități?
– Da, dar este interzis. Asta nu înseamnă că nu a fost făcut în timpurile anterioare.
– Ambele sexe aveți aceste capacități?
– Da.
– În ce privește fotografiile, cum apăreți pe ele?
– Voi apărea pe fotografii ca o existență reptiliană, pentru că nu pot să am influența asupra fotografiei sau aparatului foto. Dacă el sau ea vor developa filmul și vor arăta fotografia altora, mă vor vedea în forma mea originală. Este motivul pentru care este interzis genului nostru de a fi filmat sau fotografiat și trebuie să evităm fiecare aparat foto de la suprafata (este foarte dificil și am fost filmați de câteva ori în trecut fără cunoștința noastră, mai ales de anumite guverne ale voastre și de agenți secreți).
– Ce alte ordine puteți induce în spiritele noastre? Ceva de genul „Serviți-ne” sau „Supuneți-vă”?
– Este o întrebare stranie. Nu suntem dușmanul vostru (majoritatea dintre noi) deci de ce ar trebui să facem asta? Răspund întrebării dvs.: depinde de calitatea spiritului uman și de forța reptilei. Nu exista niciun „Serviți-ne” sau „Servește-mă” ca schimbare în spiritul vostru, dacă un asemenea ordin este mult mai dificil de indus. Dacă spiritul uman și conștiința sunt slabe și inductorul reptilian este încercat în aceste lucruri și era câteva ore în soare înainte ca el sau ea încearcă de a o face, atunci el ar putea lucra probabil pentru ceva timp. Există învățături secrete privind subiectul acestor lucruri, dar n-am învățat niciodată orice privind asta. Utilizez capacitățile mele fundamentale pentru imitare și pentru comunicarea cu propriul meu gen și uneori pentru alte lucruri private, însă nu le-am folosit niciodată pentru a vătăma ființele umane sau spiritul lor.
– O ultimă întrebare: ați spus că vă puteți ascunde OZN-urile? Utilizați aceleași capacități de a face asta?
– Da, pe o bază tehnica. Există un aparat puternic în interiorul fiecărei mașinării care este capabil de a trimite un semnal artificial spiritelor voastre pentru a vă convinge, că nu vedeți nimic altceva decât cerul sau că vedeți un avion normal sau avioane în locul vaselor noastre. Este foarte des folosit, pentru că evităm publicul uman când ne instalăm în atmosferă. Dacă sunteți capabili de a ne vedea „OZN-urile” înseamnă că aparatul este acolo și că cineva sau o defecțiune l-a dezactivat dintr-un anume motiv. Așa-zisul efect de camuflare lucrează și asupra fotografiilor. Dar de ce să vrea cineva să facă o fotografie cerului când nu ar putea vedea nimic excepțional? Apropos, majoritatea punctelor de intrare la suprafață sunt apropiate de tunelele noastre și de asemenea ascunse cu un asemenea aparat și genul vostru va vedea în general doar ziduri normale în loc de usă. Este un motiv pentru care am zis că nu veți fi capabili de a găsi o asemenea ușă secretă spre lumea noastra (dar s-a întamplat de câteva ori în trecut).
– În spatele vostru există și propriul nostru trecut. Ați menționat că „illohim” au creat rasa noastră umană. De unde au venit și cum ne-au privit? Ce s-a întamplat exact când au sosit? Ei sunt „Dumnezeul” nostru?
– „Illohim” a venit din acest Univers, din sistemul solar pe care voi îl numiți „Aldebaran” în hârtile voastre. De obicei era o foarte mare specie umanoidă, aveau părul blond și pielea foarte albă (au evitat lumina soarelui, pentru că nu le făcea bine la piele și la ochi. Era absolut incredibil pentru o specie ca noi care iubește soarele). La început au părut a fi foarte inteligenți și pașnici și noi am început mai mult sau mai puțin o comunicare cu ei, dar mai târziu și-au arătat adevaratele intenții și planuri: doreau să facă maimuțele să evolueze într-o nouă specie și noi eram un factor neliniștitor pentru ei pe noua planetă zoologică. În primul rând, au luat vreo 10.000 sau poate chiar 20.000 din strămoșii voștri și au lăsat planeta pentru câteva sute de ani. Când au revenit, i-au adus pe strămoșii voștri (acum mai umani). Atunci au lăsat încă o dată Lumea pentru câteva mii de ani și pre-ființele umane primitive au trăit cu noi fără probleme majore (doar le era frică de avioane și de tehnologia noastră). „Illohim” le-a lucrat spiritul, creierul și structura corpului și acum ei erau capabili de a folosit uneltele și focul. „Illohim” a revenit de șapte ori în 23.000 de ani și a accelerat viteza de evoluție a unuia din genul vostru. Trebuie să înțelegeți ca nu sunteți prima civilizație umană de pe planetă. Primele ființe umane avansate care trăiau în același timp cu tehnologia și cuvântul au existat pe această planetă acum aproximativ 700.000 de ani (oamenii voștri de stiință nu înteleg asta, pentru că au găsit numai oase de pre-ființe umane și câteva desene de cavernă primitive care arată ființe umane avansate și aparate zburătoare). Asta a avansat genetic specia umană care trăia cu noi, dar ei au evitat de a avea contact cu genul meu, pentru ca „illohim”, profesorii i-a prevenit în scop mincinos că suntem existențe rele și că-i mințim.
După câteva secole strainii au decis să dispară prima lor creație și au accelerat evoluția unei a doua și mai bună serie de probă și așa mereu. Adevărul este civilizația voastră umană modernă nu este prima de pe această planetă Terra ci deja a șaptea. Clădirile primei specii s-au pierdut, dar a cincea civilizație a fost cea care a construit marile construcții triunghiulare pe care voi le numiți „piramidele egiptene” astăzi acum aproximativ 75.000 de ani (egiptenii voștri tocmai au găsit aceste mari piramide vechi în nisip și nu au încercat, chiar fără succes, sa construiască edificii asemănătoare) și a șasea civilizație a fost cea care a construit orașele în ruine pe care le puteți găsi astăzi sub mare în așa-zisa regiune Bimini acum circa 16.000 de ani. Ultima creație a celei de-a șaptea specii din seria voastră a fost făcută chiar acum 8.500 de ani și este singura creație de care vă puteți aminti și la care se raportează scrierile voastre religioase. Contați pe arheologie și pe obiectele de palentologie care va arata un trecut rău și scurt, dar ar trebui să știți orice privind subiectul celor șase civilizații de dinainte. Și dacă găsiți evidente pentru existența lor, o negați și interpretați rău faptele. În parte este o programare a spiritului vostru și în parte o ignoranță pură. V-aș zice să urmați doar subiectul creațiilor voastre, pentru că cele șase specii umane anterioare sunt pierdute și în consecință nu ar trebui să vă intereseze.
Lucrare de Travis Walton sursa Wikipedia
A existat un lung război între noi și „illohim” și de asemenea între anumite grupări de „illohim” între ele-însele, pentru că mulți dintre ei aveau opinia că pentru crearea la nesfârșit a speciilor umane pe această planetă nu are niciun adevărat sens. Ultimele bătălii din acest război au fost duse în orbită și la suprafață acum 5.000 de ani. Străinii au folosit arme sonice pentru a distruge orașele noastre clandestine dar în schimb eram capabili de a distruge multe din instalațiile lor de la suprafață și baze din spațiu. Ființele umane din seria voastră erau foarte înspăimantate când au observat bătăliile noastre și le-au scris în forma de mituri religioase (spiritul lor nu era capabil de a înțelege asta). „Illohim” care a părut ca „zeu” pentru a șasea și a șaptea specie le-a zis că este un război între bine și rău și că ei sunt cei buni și noi suntem partea rea. Asta depinde cu siguranță de punctul de vedere. Era planeta noastră înainte ca ei să fi sosit și înainte de a-și fi început proiectul de evoluție cu genul vostru. În opinia mea, era dreptul nostru de a lupta pentru planeta noastră. Era exact acum 4.943 de ani după scara timpului vostru când Elohim a lăsat încă o dată planeta pentru motive necunoscute (este o dată foarte importantă pentru noi, pentru că mulți dintre istoricii noștri au numit-o o victorie). De fapt nu știm ce s-a întâmplat exact. „Illohim” au plecat, au dispărut fără vreo urmă cu vasele lor și am găsit cea mai mare parte a instalațiilor lor de la suprafață distruse de ei. Ființele umane erau pe cont propriu pentru a-și dezvolta civilizația. Mulți dintre noi am fost în contact cu unele triburi din sud) ale speciei voastre în secolele viitoare și erau capabili de a-i convinge pe unii din ei că nu suntem „Răul” pe care străinii au vrut să-l creadă. Timp de 4.900 de ani până astăzi, multe alte specii străine au sosit pe planetă (unii au folosit vechea învățătură și v-a programat spiritul și încă o dată s-a jucat de-a Dumnezeu pentru voi) dar „illohim” nu au mai revenit niciodată. Ei mai lăsaseră de asemenea planeta în trecut pentru o durată de câteva mii de ani, deci așteptăm revenirea lor într-o zi în viitor pentru a-și termina proiectul său a dispărut probabil cu a șaptea specie, dar nu știm într-adevăr ce s-a întâmplat cu ei. Civilizația voastră curentă nu știe nimic despre subiectul adevăratei voastre origini, despre subiectul adevăratului vostru trecut, despre subiectul adevăratei voastre lumi și Univers și știți foarte puțin despre subiectul nostru și de trecutul nostru. Dușmanii voștri sunt deja aici și voi nu ne înțelegeți. Deschideți-vă ochii sau veți fi curând într-o mare problemă. Dacă nu ați înțeles nimic despre lucruri înainte să vi le spun, atunci trebuie să le credeți într-adevăr și să vi le amintiți de acum înainte.
– De ce vă gândiți că nu vă cred?
– Am o anume senzație că nu mă credeți, în afară de faptul că m-am așezat aici în fața dvs. Tot ceea ce v-am spus în ultimele ore este adevărul absolut cu privire la lumea noastră.
– Câte specii străine sunt active în acest moment pe Terra?
– După câte știm 14 specii: 11 din acest Univers, 2 dintr-o altă „bulă” și 1 foarte avansată dintr-un plan foarte diferit. Nu-mi cereți nume, pentru că aproape toate nu sunt pronunțabile pentru voi, opt dintre ele nu sunt de asemenea pronunțabile pentru noi. Majoritatea speciilor mai ales cele avansate vă studiază ca animale și nu sunt foarte periculoase pentru voi și pentru noi și lucram cu unii dintre ei, însă trei specii sunt ostile, inclusiv cea care era în contact cu unii din guvernele voastre și a schimbat tehnologia lor pentru cupru și alte lucruri importante și care v-a trădat genul. A fost și este un „război rece” între două dintre aceste curse ostile în timpul ultimilor 73 de ani și a treia specie a părut să fie „învingătoare” în această luptă inutilă. Așteptăm un război mai fierbinte între ei și voi în viitorul apropiat (aș zice în următorii 10 sau 20 de ani) și suntem neliniștiți privind subiectul acestei dezvoltări. De curând, au existat zvonuri privind subiectul unei noi a 15-a specii care a sosit pe Terra doar acum 3 sau 4 ani, însă nu știm nimic cu privire la intențiile lor și nu suntem în contact cu ei. Poate zvonurile sunt false.
– Ce vor străinii ostili?
– Mai multe materii prime, inclusiv cupru pentru tehnologia lor, apa voastră (sau mai bine zis hidrogenul din apa voastră care este o sursă de energie în fuziunea avansată tratată) și anumite elemente chimice din aerul vostru. Între altele, două din specii se interesează de asemenea de corpul vostru, de țesătura voastră umană și de sânge, pentru că propria lor structură genetică este defectă datorită unei proaste evolutii și radiații (după câte știm) și au nevoie de sforile intacte ale genului vostru și chiar de animale pentru propria lor genetica, dar nu sunt cu adevărat capabili de a repara complet defectele pentru ca ADN-ul lor și ADN-ul vostru nu sunt complet compatibile (propria mea specie este absolut incompatibilă cu ei, deci nu sunt foarte interesați de noi) și încearcă de a face rase încrucișate mai compatibile între voi și ei prin folosirea fertilizării artificiale și a uterelor artificiale. Presupunem ca viitorul război va fi între cele trei specii sau între voi și una sau ori toate două vor lupta pentru materia primă, hidrogen, aer și ADN.
– Și care este motivul pentru „răpiri”?
– În parte, mai ales când străinii au luat gustul oului și a spermei de la voi. Câteodată răpitorii aparțin unei alte specii mai avansate și ei vor doar să vă studieze corpul și spiritul (care este mai interesant pentru unii dintre ei decât corpul vostru solid) cum ați studia voi un animal primitiv. Cum am spus, trei specii străine sunt ostile și asta vrea să spună că nu vă iubește destinul și cei care au fost „răpiți” de ei foarte rar vor reveni vii. Dacă vreunul este capabil de a raporta despre subiectul unei răpiri, vrea să spună în opinia mea că el sau ea nu au întâlnit una din speciile agresive sau că el sau ea sunt o ființă umană foarte foarte norocoasă pentru că trăiește.
– Puteți să-mi spuneți ceva privind subiectul istorie naturală și evoluția speciilor voastre? Cât de veche este specia voastră? Ați evoluat din reptile primitive cum specia umană a evoluat din maimuță?
– Oh, este o foarte lungă și complexă istorie și vi se pare cu siguranță incredibilă, dar este adevărul. Voi incerca să vă explic. Acum aproape 65 de milioane de ani mulți dintre ascendenții noștri din timpul dinozaurilor au murit într-un mare cataclism global. Motivul pentru această distrugere nu era un dezastru natural – un impact în formă de stea cum cred greșit oamenii voștri de știință – ci un război între două grupări străine dușmane care au avut loc în principal în orbită și în atmosferă înaltă a planetei voastre. După cunoștința noastră limitată privind subiectul primelor zile acest război global a fost primul razboi străin pe pământul planetei dar în mod definitiv nu a fost ultimul (și un viitor război va veni curând, în timpul unui „razboi rece” cum îl numiți voi între grupări străine și progresiv în ultimii 73 de ani pe planeta voastră). Adversarii în aceste 65 de milioane de ani au fost două specii străine avansate ale căror două nume nu sunt încă pronunțabile pentru limbile voastre. Sunt capabilă să le spun dar vă vor răni urechile dacă vă voi spune în original. O parte era umanoidă ca speciile voastre (dar mult mai vechi) și era din acest Univers, dintr-un sistem solar din constelația de stele pe care voi o numiți „Procyon” astăzi în hârtiile voastre. Celelalte specii despre care nu știu prea mult era o specie reptiliană, dar nu au nimic de-a face cu propriile noastre specii, pentru ca noi am evoluat din saurieni locali fără influența exterioară (mai puțin manipularea cu succes a propriilor noastre gene făcută de noi). Speciile reptiliene avansate nu au venit din acest Univers. Oamenii voștri de știință nu înteleg într-adevar adevărata natură a Universului, pentru ca spiritul vostru ilogic nu este capabil de a vedea lucrurile cele mai ușoare și contează rău pe matematici și pe numere. Asta face parte din programarea genetică a genului vostru. Lăsați-mă să vă spun că sunteți la fel de departe de înțelegerea Universului cum erați acum 500 de ani.
Utilizați un termen pe care îl înțelegeți poate: celelalte specii nu au venit din acest Univers ci dintr-o alta „bulă” în spuma omniversului. O veți numi probabil o altă dimensiune, dar nu este cel mai bun cuvânt pentru a descrie corect (apropos, dimensiunea termenului este în general rău înțeleasă de voi). Faptul de care va trebui să va amintiți este că aceste specii avansate sunt capabile de a merge între „bule” și de a folosi ceea ce numiți tehnologia cuantică și cateodată căile speciale doar prin folosirea spiritului lor (propriile mele specii aveau capacități mentale la fel de avansate în raport cu speciile voastre, dar nu suntem capabili de a face materializări care schimbă fără tehnologie, însă alte specii active de pe această planetă sunt capabile și asta vi se pare magie așa cum credeau și strămoșii voștri).
Acum despre trecutul propriei noastre istorii: primele specii (umanoide) a atins Lumea cu aproximativ 150 de ani înaintea reptilienilor și au construit coloni pe continentele precedente. Există o mare colonie pe continentul pe care voi îl numiți „Antarctica” astăzi și o altă pe continentul pe care îl numiți „Asia”. Acești oameni trăiau cu animale ca saurienii pe planetă fără probleme. Când speciile de reptiliene avansate au sosit în acest sistem, coloniștii umanoizi din „Procyon” au încercat să comunice pașnic, dar n-au avut succes și a început un război global într-o lună. Trebuie să înțelegeți că cele două specii nu s-au interesat de această tânără planetă pentru biologia sa și speciile neexploatate, ci doar pentru un singur motiv: materie primă, mai ales cupru. Pentru a înțelege acest motiv, trebuie să știți ca (,) cuprul este o materie foarte importantă pentru câteva specii foarte avansate (egalizate astăzi) pentru că este cu câteva materii instabile capabil de a produce noi elemente stabile dacă induceți un camp electromagnetic înalt în unghi drept cu un camp înalt de radiație nucleară pentru a produce o sub-traversa de câmpuri variabile. Fuziunea cuprului cu alte elemente într-o asemenea cameră de câmp magnetic/iradiere poate produce un câmp de forță de natură specială care este foarte util pentru mai multe munci tehnologice (dar baza pentru asta este o formulă extrem de complexă pe care voi nu sunteți capabili să o descoperiți din cauza restricțiilor spiritului vostru simplu). Cele două specii doreau să aibă cuprul de pe planetă și din acest motiv, au purtat un război foarte lung în spațiu și în orbită. Speciile umanoide au părut să aibă succes pentru prima oară, dar într-o ultimă bătălie reptilienii au decis de a utiliza o armă experimentală puternică, un gen special de bombă de fuziune care trebuia să distrugă formele de viață de pe planetă însă nu trebuia să strice materiile prime prețioase și cuprul. Bomba a fost trasă din spațiu și a făcut să explodeze într-un punct al planetei voastre pe care îl numiți „America Centrală” astăzi. Cum a explodat în ocean, a produs o fuziune imprevizibilă cu hidrogen și efectul a fost mult mai mare decât s-au așteptat reptilienii. O radiație mortală, o super producție de fuziune de oxigen, o cădere din afară de diferite elemente și o „iarna nucleară” pentru aproape 200 de ani a fost rezultatul. Majoritatea umanoizilor au fost uciși și reptilienii și-au pierdut interesul pentru planetă după câțiva ani din motive necunoscute (chiar și pentru noi), probabil din cauza radiației. Lumea plenetei era pe cont propriu și animalele de la suprafață au murit. Apropo, un rezultat de fuziune de bombă era autonom în afară elementelor diferite și materiile create în procesul de ardere și unul dintre aceste materii era iridiul. Oamenii voștri de știință văd astăzi concentrarea de iridiu în pământ ca o evidență pentru un impact în formă de stea (n.red.- meteorit) care a ucis dinozaurii. Nu este adevărat, dar cum ați putea ști asta? Bine, majoritatea dinozaurilor au murit (nu toți în timpul detonării ci în lucrurile urâte care au venit după război, mai ales în iarna nucleara). Aproape toți dinozaurii și reptilele au murit în următorii 20 de ani. Unii, mai ales cei din oceane, erau capabili de a supraviețui pentru următorii 200-300 de ani egalizați în ceea ce a schimbat lumea, pentru că climatul s-a schimbat. Iarna nucleară s-a terminat după 200 de ani, însă pe Terra era acum mai mult frig ca mai înainte. În pofida cataclismului, câteva specii erau capabile de a supraviețui: pești (ca rechinii), păsări, mici mamifere terestre (strămoșii voștri), mai multe reptile ca crocodilii… și era un gen special de mici dar avansați dinozauri care s-au dezvoltat cu ultimele mari reptile animale ca speciile pe care voi le numiți Tyrannosaur.
Această nouă reptilă mergea pe două picioare, avea câteva trăsături umanoide, o structură a osului schimbată, un craniu mai mare și lovea puternic, o mână cu un deget care era capabil de a prinde lucruri, un organism diferit și digestie, ochii avansați în mijlocul capului și… mai important… cu o nouă și o mai bună structură a creierului. Era strămoșul nostru direct. Există teorii că radiația bombei a participat la mutațiile organismului acestei noi specii, dar nu s-a demonstrat. Totuși, acest mic umanoid ca dinozaur a evoluat în urmatorii 30 de milioane de ani (cum am spus mai devreme, o specie are în general nevoie pentru a evolua de mai mult timp, dacă evoluția nu este artificial indusă ca în cazul vostru) dintr-un animal într-o ființă mai mult sau mai puțin rațională. Aceste existențe erau inteligente îndeajuns pentru a nu muri în următoarele milioane de ani, pentru că au învățat să-și schimbe comportamentul, locuiau în loc de caverne în natura rece și au învățat să utilizeze pietrele și ramurile ca prime unelte și folosirea focului ca ajutor pentru a se încălzi mai ales în a-și încșlzi sângele care este foarte important pentru genul nostru pentru a supraviețui. În următorii 20 de milioane de ani această specie a fost divizată de natură în 27 de subspecii (din nefericire, speciile reptiliene precedente erau înclinate de a le diviza în una sau mai multe sub specii inutile în timpul procesului de evoluție. Puteți vedea clar asta în marele număr de specii de animal-dinozaur în primele timpuri) și au avut loc multe războaie (în special primitive) între aceste sub specii pentru dominare.
Lucrare de Travis Walton sursa Wikipedia
Natura nu era foarte amicală cu noi și nu știam că din 27 de sub specii 24 erau dispărute în războaiele primitive și în evoluție, pentru că organismul și spiritul lor nu s-au dezvoltat destul pentru a supraviețui și (ca motiv principal) nu erau capabile de a-și schimba temperatura sângelui în bunul sens dacă climatul se schimbase. La 50 de milioane de ani după război și după sfârșitul dinozaurilor, doar trei (acum la fel de tehnologic) specii reptiliene avansate au rămas pe această planetă cu toate celelalte animale inferioare. Traversând selecția naturală și artificială aceste trei specii au fost unite într-o specie reptiliană și cu invenția manipulărilor genetice, erau capabili de a elimina genele dedublate înclinate în structura noastră genetică. După istoria și credința noastră era timpul când goana noastră reptiliană definitivă cum mă vedeți astăzi a fost creată prin folosirea geniului genetic. Era acum aproximativ 10 milioane de ani și evoluția noastră s-a oprit aproape în acest punct (au fost schimbări reale la nivelul inferior în toată aparența noastră mai mult către un umanoid și mamifer ca aparență în timpul vârstelor viitoare, dar nu ne-am divizat încă în sub specii). Vedeți, suntem într-o veche cursă în raport cu genul vostru care a sărit în jur ca niște maimuțe mici, ca animalele în specii în timp ce noi am inventat tehnologia, am colonizat alte planete din acest sistem, am construit mari orașe pe această planetă (care au dispărut fără vreo urmă în trecerea timpului) și am construit propriile noastre gene în timp ce genele voastre sunt încă ale acelor animale.
Acum 10 milioane de ani micuțele maimuțe au început să crească și au venit la baza copacilor pe pământ (încă o dată din cauza schimbării climatice, mai ales pe așa-zisul continent african). Dar au evoluat foarte lent cum este normal pentru un mamifer și nu ar fi apărut nimic extraordinar în gena voastră, nu am fi putut vorbi în casa mea modernă confortabilă și dvs. ați fi stat în caverna voastră îmbrăcat cu blănuri și încercând să descoperiți secretele focului, sau ați fi stat probabil în una din grădinile noastre zoologice. Dar lucrurile s-au dezvoltat diferit și credeți acum că sunteți „coroana creației” și vă puteți așeza în casă modernă și trebuie să ne ascundem acum și să locuim sub lume și în regiuni îndepărtate. Acum aproximativ 1,5 milioane de ani, o altă specie străină a sosit în Lume (era surprinzător prima specie după mai mult de 60 milioane de ani. Ar fi cu atat mai surprinzator pentru voi dacă ați ști câte specii diferite sunt astăzi aici). Interesul acestor specii umanoide le numiți „ilohim” astăzi nu era materia primă și cuprul, spre surpriza noastră erau umanoizii din maimuță nedezvoltată. În ciuda prezenței noastre pe această planetă, străinii au hotărât de a „ajuta” maimuțele pentru a evolua puțin mai repede, servindu-i în viitor ca un fel de sclav în războaiele viitoare. Destinul speciei voastre nu era într-adevăr important pentru noi, însă nu am iubit prezența „ilohimilor” pe planeta noastră și nu le-a placut prezența noastră pe noua „gradină zoologica galactică” planetă și deci a șase și a șaptea voastră creație era motivul unui război între noi și ei. Puteți citi un exemplu în parte privind subiectul acestui război în cartea pe care o numiți „Biblia” într-un mod foarte straniu de descriere. Adevăratul adevar este o foarte lungă și dificilă istorie. Ar trebui să continui?
– Nu, nu acum. Vreau sa notez despre istoria voastră și am întrebări.
– Vă rog, întrebați-mă.
– Mai intâi, manipulați o foarte mare scară a timpului. Spuneți că strămoșii noștri primitivi trăiau cu dinozaurii, au supraviețuit cum l-ați numit cataclismului artificial și au evoluat peste 40 de milioane de ani și ca evolutia voastra a fost completa acum 10 milioane de ani. Asta mi se pare foarte incredibil. Puteți să-mi spuneți ceva despre asta?
Înțeleg că asta vi se pare absolut incredibil, pentru că sunteți un tânăr și obținut prin manipularea genetică a speciilor. Orizontul vostru istoric se termină la o scară de numai câteva mii de ani și credeți că este just. Dar nu este. Este imposibil. Spiritul vostru programat nu este capabil de a manipula atât de mari balanțe ale timpului, evident. Timpul nostru de evoluție poate să pară incredibil de lung pentru voi, însă este de fapt calea originală a naturii. Amintiți-vă, primii voștri ascendenți din mamifer s-au dezvoltat cu dinozaurii și au supraviețuit bombei ca și noi. Ei au evoluat lent milioane de ani și s-au divizat în mai multe specii și forme, unele mai mari, altele mai mici. Este evoluția corpului. Dar, privind subiectul spiritului și inteligenței lor? Erau animale simple. Mamiferele au evoluat de 150 de milioane de ani, dar numai în ultimii 2-3 milioane de ani erau capabile să devină inteligente și raționale. Și în aceste mici existente de perioadă v-au creat. Naturii? Îi trebuie 148 de milioane de ani pentru evoluția din animal ca mamifer, 2 milioane de ani pentru dezvoltarea (mai mult sau mai puțin) a existențelor inteligente pe care le iubiți. Întrebați-vă: credeți într-adevăr că această accelerare a evoluției este naturală? Atunci specia voastră este mai ignorantă decât am crezut. Noi n-am evoluat rău dar voi…
– Mentionați multe fapte privind subiectul vechiului război între străini acum 65 de milioane de ani. Asta s-a întâmplat cu mult timp înainte ca genul vostru să devină cu adevărat inteligent. De ce știți atât de multe lucruri privind subiectul acelui „prim război” și a subiectului evoluției speciilor voastre?
– Este o întrebare bună și nu v-am explicat corect. Cunoașterea noastră privind subiectul primului război vine complet dintr-un obiect vechi care a fost găsit de arheologii noștri pe continentul vostru, acum 16.000 de ani, pe care azi îl numiți America de Nord. Ei au găsit acolo o placă rotundă cu un diametru de aproximativ 47 din centimetri voștri. Placa a fost facută dintr-un material magnetic necunoscut de noi și în interiorul plăcii există o altă placă mai mică din cristal care a conținut o cantitate de informații enormă codată în structura moleculară a cristalului. Această „placă de memorie” a fost deja fabricată acum 65 de milioane de ani de ultimul dintre supraviețuitorii bombei din rasa umană de pe „Procyon” dar era complect intactă când am găsit-o. Oamenii noștri de știință erau capabili de a cifra mesajele și datele și deci noi am auzit pentru prima oară despre subiectul evenimentelor care au avut loc în trecutul îndepărtat și care a dus la dispariția dinozaurilor. Placa a conținut descrieri detaliate ale două specii (dar mai mult privind subiectul umanoizilor) și privind subiectul evenimentelor și armelor, inclusiv bomba de fuziune. Ea a conținut de asemenea o descriere a animalelor și saurienilor de pe Terra, inclusiv speciile noastre ale strămoșilor pre-inteligenți. Restul cunoștinței noastre privind subiectul evoluției noastre vine din schelete și din cifra cifrelor ADN-ului nostru. Vedeți, știm adevăratul adevăr privind radăcinile noastre de 16.000 ani. Înainte de asta, există o idee mai religioasă a creației noastre.
– Ce s-a întâmplat cu cele două specii străine?
– Nu știm exact. Supraviețuitorii umanoizi au murit pe Terra evident în anii de după bombă și alții din genul lor și reptilienii nu au mai revenit niciodată în Luma (după câte știm noi). Apropos de reptilienii străini, există posibilitatea că era fizic imposibil pentru ei de a reveni, pentru ca materia între bule este uneori într-o mișcare rapidă. Teoria curentă este că cele două specii au încetat de a mai exista timp de milioane de ani.
– Ați menționat scheletele genului vostru. Cum este posibil ca oamenii noștri de știință nu au găsit nici o urmă a strămoșilor voștri dacă trăiți într-adevăr de atât de mult timp pe această planetă? Am găsit multe schelete de dinozauri primitivi, dar niciuna a unei existente reptiliene avansate cu un craniu mai mare și creier și cu o mână cu un deget cum ne-ați declarat înainte.
– Da, aveți dreptate. Dar „marii” voștri oameni de știință nu au fost capabili de a reconstrui complet scheletele, pentru că doreau să reconstituie animale reptiliene, nu existente inteligente. Veți râde dacă ați ști câte (în special mici) schelete sauriene în muzeele voastre sunt construite total rău din existențe care nu au existat niciodată, pentru că ați folosit multe oase care nu au aparținut cu adevărat ansamblului și uneori ați făcut oase artificale dacă lipsea ceva pentru că aveați nevoie de a construi un „animal” saurian. Mulți dintre oamenii voștri de știință sunt informați despre această problemă, dar nu o fac public, pentru că nu pot să o explice și reclama ca oasele chiar le lipseau și că reconstituirea lor este justă. Multe oase de-ale noastre au fost utilizate pentru reconstituirea iguanodonului, de exemplu, mâinile cu degetul vizibil (apare la un iguanodon într-un muzeu și veți vedea că am dreptate). Un om de știință din țară pe care voi o numiți Statele Unite a construit un schelet aproape corect al geniului nostru acum câțiva ani, dar guvernul local (care este în parte informat de existența noastră) i-a confiscat reconstituirea. Cum noi trăim astăzi aproape complet (și de mii de ani) sub lume, nu veți găsi toate cadravele sau scheletele noastre.
– Vorbiți uneori de orașe clandestine și de lumina soarelui artificial. Înseamnă ceva ca o „lume găunoasă”. Există un al doilea soare în interiorul planetei noastre?
– Credeți cumva că vă voi spune amplasamentul lor exact? Dacă doriți să găsiți o asemenea intrare, va trebui să o căutați printre voi (dar vă recomand să nu o faceți). Când am venit la suprafață acum patru zile, am folosit o intrare la aproximativ 300 de kilometri de aici în apropiere de un mare lac, dar mă îndoiesc că veți fi capabili de a o găsi (există doar câteva intrări în această parte a lumii, multe sunt mai la nord și est). Ca un mic sfat: dacă sunteți într-o cavernă strâmtă sau într-un tunel ori chiar în ceva care are aparențele unui puț de mină artificial și cu cât mai adânc veți merge cu atât mai netezi vi se vor părea pereții și dacă simțiți transmiterea incontinuu a aerului cald excepțional din profunzime sau dacă auziți grăbindu-se sunetul de rulare într-o ventilație sau puț de ascensor, atunci căutați undeva un gen special de zid artificial și intrați în caverna pe o ușă facuta din metal gri. Dacă veți fi capabili să deschideți această ușa (dar ma indoiesc de asta) veți fi într-o cameră tehnică obițnuită rotundă cu sisteme de aerisire și ascensoare la adâncime. Este probabil o intrare în lumea noastră. Dacă atingeți acest punct va trebui să știți că suntem acum definitiv informați de prezenta voastră. Aveți deja o mare problemă dacă ați intrat în camera rotundă, dar va trebui să căutați unul din cele două simboluri reptiliene pe ziduri. Dacă nu există aceste simboluri sau alte simboluri, sunteți probabil în cea mai mare problemă pe care o puteți crede, pentru că nu fiecare instalație clandestină aparține genului nostru. Câteva sisteme noi de tunel sunt operate de curse din străinătate (incluzând curse ostile). Sfatul meu general: dacă găsiți o instalație clandestina străină, plecați cât de repede puteți.
Ole K. A avut câteva întâlniri cu o reptiliană. Iată ce scrie:
„Certific că textul următor este adevărul absolut și nu o muncă de ficțiune. Acestea fac parte dintr-o transcriere a unei întrevederi pe care am avut-o cu o ființă neumană și existență reptiliană în decembrie 1999. Această existență feminină era deja în contact cu prietenul meu de câteva luni. Lăsați-mă să declar ca am fost toată viața mea un sceptic privind subiectul OZN, extratereștri și alte lucruri stranii și eu credeam că prietenul meu (E.F.) îmi zicea doar vise sau povești de ficțiune când a vorbit cu mine de primele sale contacte cu existență neumană „Lacerta”.
Eram în continuare sceptic când am întâlnit această existență pe 16 decembrie anul trecut în această mică cameră caldă din casa îndepărtată de prietenul meu în apropiere de un oraș din sudul Suediei, în ciuda faptului că acum vedeam cu proprii mei ochi că ea nu era umană. Mi-a spus și arătat atât de multe lucruri incredibile în timpul acestei intrevederi încât nu pot nega realitatea și adevărul cuvintelor sale. Sunt convins că această transcriere conține singurul adevăr și în consecință va trebui s-o citiți.
Am vorbit cu ea la mai mult de 3 ore, deci spectacolele transcrierii următoare pe care le veți citi conțin doar parți din întrevedere, pentru că ea mi-a cerut cu această ocazie de a nu publica tot ce mi-a spus. Ordinea întrebărilor în această transcriere nu este întotdeauna aceeași ordine în care am întrebat-o, deci vi se poate părea uneori confuză. Nu este ușor de a șterge toate părțile importante pe care ea mi-a cerut să le șterg din transcriere, deci ma scuz pentru ordinea probabil excepțională. Sunt în posesia întregii transcrieri a întrevederii (49 de pagini cu unul din desenele mele ale corpului său și al materialului său) și de asemenea a câteva benzi pe care am intervievat-o. Dar nu voi dezvălui asta înainte de a avea autorizația ei. Voi trimite acest document fascinant în această forma unui număr de patru prieteni siguri în Finlanda, Norvegia, Germania și Franța.
A avut loc o nouă întâlnire, între mine și ea (în aceeași casă în Suedia) în 23 aprilie 2000 și mi-a promis să-mi dea probabil câteva evidențe despre existența sa. Între timp am adunat întrebările pe care i le-am pus atunci.”
Iată transcrierea primei lui întrevederi, care a avut loc la 16 decembrie 1999 în Suedia, sub forma de interviu.
‑ Cine sunteți? Mai intâi, ce sunteți? Sunteți specie extraterestră sau originea dvs. poate fi găsită pe această planetă?
– Cum ați putut vedea cu proprii voștri ochi, nu sunt o ființă umană ca dvs. și ca să fiu onestă nu sunt cu adevărat mamifer. Sunt o existență reptiliană feminină, aparținând unei foarte vechi expediții reptiliene. Suntem nativi pe pământ și locuim pe această planetă de milioane de ani. Suntem menționați în scriiturile voastre religioase iubite, Biblia voastră creștină și multe triburi umane vechi erau in formate de prezența noastră și ne-au adorat ca zei, de exemplu egiptenii și incașii și multe alte vechi triburi. Religia voastră creștină a înțeles rău rolul nostru în creația voastră, deci suntem menționați ca „șarpele rău” în scriiturile voastre, Este fals. Rasa voastră a fost obținută prin manipularea genetică de către străini și noi am fost chiar mai mult sau mai puțin dintre vizitatorii pasivi când ei au accelerat procesul de evoluție. Trebuie să știți (unii dintre oamenii voștri de știință au presupus deja asta) că speciile voastre au evoluat într-o viteză în mod natural complet imposibilă în doar 2-3 milioane de ani. Este absolut imposibil, pentru că evoluția este un proces mult prea lent dacă este natural dar voi nu întelegeți asta. Creația voastră a fost artificială și făcută prin geniul genetic, dar nu prin noi ci printr-o specie străina. Dacă mă întrebați, dacă sunt un extraterestru, trebuie să răspund nu. Noi suntem terrieni nativi. Vom avea și avem colonii în sistemul solar, însă provenim de pe această planetă. De fapt este planeta noastră și nu a voastră, nu a fost niciodata a voastră.
– Puteți să-mi spuneți numele dvs.?
– Este dificil, pentru că limba voastră umană nu este capabilă de a-l pronunța corect. Limba noastra este foarte diferită de a voastră, dar numele meu este – voi încerca de a-l spune cât mai clar prin folosirea literelor voastre umane – ceva ca „Sssshiaassshakkkhhhshhh” cu o pronunție foarte foarte puternică a lui „sh” și „k” ca sunete. Nu avem prenume ca voi ci doar un singur nume dar unic si divizat care este caracterizat în funcție de vorbire și care nu este dat copiilor. Există o procedura specială la vârsta adolescentă în timpul iluminării, sau religioasă sau științifică a conștiinței (cum o numiți voi). Vă rog, numiți-mă „Lacerta”, este numele pe care îl folosesc în general când sunt printre ființele umane și vorbesc cu voi.
– Cât de în vârsta sunteți?
– Nu măsurăm timpul ca voi în ani astronomici și în rotația lumii în jurul soarelui, pentru că trăim de obicei sub suprafața planetei. Măsura noastră a timpului depinde de periodicitatea ciclurilor în campul magnetic al lumii și după acestea (și a spune cu numerele voastre) sunt astăzi – lăsați-mă să calculez – 57,653 cicluri vechi. Astept ziua mea adultă și conștiința peste 16,337 cicluri (este o data foarte importantă pentru noi). După scara voastră de timp uman am în jur de 28 ani.
– Care este scopul vostru? Aveți vreo „treabă” cu noi?
Lucrare de Travis Walton sursa Wikipedia
– Să spun cu cuvintele voastre: sunt o studentă curioasă a comportamentului social al speciilor voastre. De aceea sunt aici și vă vorbesc, de aceea mi-am dezvăluit adevarata natură lui E.F. și acum dvs. și de aceea vă dau toată această informație secretă și de aceea voi încerca să răspund la toate întrebările dvs. Voi vedea cum veți reacționa. Există atât de mulți nebuni și de mincinoși printre voi pe această planetă care cred că știu adevărul despre noi, despre subiectul OZN, despre subiectul extratereștrilor și imediat cineva dintre voi crede minciunile lor. Sunt interesată pentru a vedea cum vor reacționa speciile voastre dacă veți dezvălui adevărul (pe care vi-l voi spune acum) în public. Aveți nevoie de a înțelege dacă veți dori să supraviețuiți în anii viitori.
– Puteți să-mi dați un raspuns scurt: OZN-urile sunt obiecte zburătoare pilotate de extratereștri sau aparțin speciei voastre?
– Unii au observat OZN-uri – cum le spuneți voi – ne aparțin, dar nu toate. Majoritatea „obiectelor zburătoare misterioase” de pe cer nu sunt aparate tehnologice ci în principal contrasens fenomene naturale pe care oamenii voștri cu știință nu le înțeleg (ca plasma spontană care strălucește în atmosfera înaltă). Totuși, câteva OZN-uri aparțin cu adevarat fie propriilor voastre specii (mai ales armatei voastre) fie altor specii străine sau în fine noua (dar o minoritate abilitată care vede ca ne aparțin, pentru că suntem în general foarte prudenți cu mișcările noastre în atmosferă și avem cai speciale de a ne ascunde vasele). Dacă ați fi citit un raport privind subiectul observației unui obiect metalic cilindric țigară – fasonat gri cu o lungime – există mai multe tipuri – lasați-mă să spun între 20 și 260 din metrii vostri și dacă acest obiect a făcut un zgomot foarte puternic și dacă avea 5 lumini roșii clare pe suprafața sa metalică a țigării (două în vârf, una în mijloc, două la capete), atunci este posibil ca cineva dintre voi să ne fi văzut vasele și asta vrea să spună că nu a fost deloc vina noastră sau că cineva dintre noi nu a fost prudent. Avem de asemenea o foarte mică flotă de discuri finisate, dar de obicei astfel de OZN-uri aparțin unei specii străine. OZN-urile triunghiulare aparțin în general propriei voastre armate dar ei utilizează tehnologie străina pentru a le construi. Dacă vreți într-adevăr să încercați să vedeți una din navele noastre, va trebui să aruncați o privire pe cerul Arcticii, Antarcticii și Asiei Interioare (mai ales pe munții de acolo).
– Aveți un simbol special sau ceva de genul acesta cu care putem să vă identificăm genul?
– Avem două simboluri majore care reprezintă speciile noastre. Unul (cel mai vechi) este un șarpe albastru cu patru aripi albicioase pe o origine neagră (culorile au semnificații religioase pentru noi). Acest simbol a fost folosit de anumite părți din societatea mea, dar este foarte rară astăzi – voi, ființele umane l-ați copiat foarte des în scriiturile voastre foarte vechi. Celălalt simbol este o existență mistică pe care voi îl veți numi „dragon” în forma unui cerc cu șapte stele albe în mijloc. Acest simbol este mult mai comun astăzi. Dacă vedeți unul dintre simboluri pe o mașinărie cilindrică pe care am descris-o în răspunsul meu anterior sau pe o oarecare instalație clandestină, acest lucru sau locul ne aparține definitiv (și v-aș recomanda de a merge departe de acolo cât mai repede posibil).
– Cele șapte stele din al doilea simbol pe care l-ați menționat, semnifică Pleiadele?
– Știu că ar fi util de a proba autenticitatea acestei întrevederi dacă puteți face fotografii cu mine. Altfel, voi ființele umane sunteți foarte sceptice (este bine pentru noi și pentru adevăratele specii străine care acționează în secret pe această planetă). La fel dacă aveți asemenea fotografii, mulți dintre voi vor zice că ele sunt o fraudă, că sunt chiar o femeie umană mascată sau ceva de genul ăsta (ar fi foarte atacant pentru mine). Trebuie să înțelegeți că nu vă pot pot da autorizarea pentru a face fotografii cu mine sau materialul meu. Aceasta are mai multe motive pe care nu le pot discuta cu dvs. dinainte, dar unul dintre motive este de a păstra secretul existenței noastre, un alt motiv este mai religios. Totuși, aveți autorizația de a face desene cu aparența mea și cu materialul meu pe care pot să vi-l arăt mai târziu. Pot de asemenea să încerc să mă descriu, dar mă îndoiesc că alții din genul vostru vor fi capabili să-și imagineze chiar adevarata mea aparență din cuvinte simple, pentru că tăgăduirea automatică a existenței speciilor reptiliene și în general a speciilor inteligente face parte din programarea spiritului vostru. Bine, voi încerca. Imaginați-vă corpul unei femei umane normale și veți avea în primul rând o bună imaginație a corpului meu. Ca voi, am un cap, două brațe, două mașini, două picioare și proporțiile corpului meu sunt ca al vostru. Cum sunt feminină am de asemenea doi sâni (dincolo de originea noastră reptiliană, am început să dăm lapte copiiilor noștri în timpul evoluției mulsului, asta s-a întâmplat aproximativ acum 30 de milioane de ani), pentru că este cel mai bun lucru pentru a păstra tânărul viu. Evoluția a făcut deja asta pentru speciile voastre în epoca dinozaurilor și – puțin mai târziu – deasemenea pentru noi. Asta nu vrea să spună că suntem acum adevărate mamifere dar sânii noștri nu sunt atât de mari ca cei ai femeii umane și dimensiunea lor este în general egală pentru fiecare femeie din genul meu. Organele de reproducere externe sunt pentru cele doua sexe mai mici decât ale ființelor umane, dar sunt vizibile și au aceeași funcție ca a voastră (un alt cadou de evoluție al speciilor noastre).
Pielea mea este în general de o culoare verde bej – verde mai pal – și avem câteva modele de puncte neregulate maronii (fiecare punct are dimensiunea de 1-2 centimetri) pe pielea noastră și în fața noastră (modelele sunt diferite pentru cele două sexe dar femeile au în plus, mai ales în partea de jos a corpului și în față). Puteți să le vedeți în cazul meu ca două linii pe sprancenele care îmi traversează fruntea, pe obraz și pe barbă. Ochii mei sunt puțin mai mari decât cei umani (din acest motiv, putem vedea mai bine în obscuritate) și de obicei sunt dominați de mari ridicături negre care înconjoară un mic iris clar verde (masculii au un iris verde închis). Ridicătura poate să aibă o dimensiune de o mică linie albă la un oval în formă de ou larg deschisă, pentru că retina noastră este foarte fotosensibilă și ridicătura trebuie să se compare cu aceasta. Avem urechi rotunde externe dar ele sunt mai mici și deci nu au curba ca la voi, însș putem să auzim mai bine pentru că urechile noastre sunt mai sensibile pentru sunet (putem auzi vorbindu-se deasemenea pe o gamă sonica mai largă). Există un muschi sau „pleoapă” pe urechi care le pot închide complet (de exemplu sub apă). Nasurile noastre nu sunt ascuțite și există o curbă în V între nări care au permis ascendenților de a „vedea” temperatura. Am pierdut în mare această capacitate, dar putem încă să simțim mult mai bine temperatura cu acest „organ”. Buzele noastre au forma ca a voastră (cele ale femeilor sunt puțin mai mari decât ale masculilor) dar de o culoare maronie pală și dinții noștri sunt foarte mari și puternici și puțini mai lungi și mai bruști în comparație cu dinții voștri de mamifer dulce. Nu avem culori de păr diferite cum iubiți voi (dar există o tradiție de culoare a părului pentru diferite vârste) și culoarea originală este – ca a mea – un maro verzui. Părul nostru este prin urmare mai gros și mai puternic decât al vostru și crește mai lent. De altfel, capul este singura parte a corpului nostru unde avem păr.
Corpul nostru, mâinile și picioarele sunt asemănătoare în formă și categoric conformă mărimii voastre, dar culoarea este diferită (verde bej, ca fața) și există structuri ca scări pe picioarele superioare (pe genunchi) și brațe (pe cot). Cele cinci degete ale noastre sunt puțin mai lungi decât degetele umane și pielea noastră pe față este netedă, dar nu avem linii ca voi ci o combinație de o structură a pielii ca scară și puncte maronii (cele două sexe au puncte pe fața) și nu avem amprente digitale ca voi. Dacă-mi atingeți pielea, veți simți că este mai netedă decât pielea voastră păroasă. Există mici coarne tranșante deasupra celor două părți. Unghiile sunt gri și în general mai lungi decât ale voastre. Vedeți că punctele mele de atracție nu sunt atât de lungi și se rotunjesc la vârf. Pentru că sunt femeie. Masculii au puncte de atracție cu o mărime de 5 sau 6 centimentri uneori. Următoarea trăsătură este foarte diferită de corpul vostru și face parte din originea noastră reptiliană: dacă mă atingeți pe spate în partea de sus veți simți o linie osoasă dură traversându-mi îmbrăcămintea. Nu este coloana mea vertebrală ci o structură plată externă modelată foarte dificil de piele și țesătura care urmează exact coloana noastră vertebrală de la cap la șold. Există un extrem număr de mare de nervi și mari vase sanguine în această structură și în plăci (care au în jur de 2 centimetri lungime și chiar atinse sunt sensibile, din acest motiv avem întotdeauna probleme de a ne așeza pe scaune cu un spate ca acest scaun). Scopul principal al acestor mici plăci (alături de un rol în sexualitatea noastră) este simplă reglare a temperaturii corpului și dacă ne așezăm în lumina soarelui natural sau artificial, aceste plăci devin mai pline de sânge și vasele devin mai largi iar soarele este capabil de a ne încălzi sângele de reptiloid (care circulă prin corp și prin plăci) cu mai multe grade și asta ne dă o mare plăcere.
Ce altceva este diferit de genul vostru?
Oh, nu avem niciun buric, pentru că suntem născuți într-un mod diferit cu nașterea voastră de mamifer. Celelalte diferențe exterioare ale genului vostru. Celelalte diferențe de genul vostru sunt minore și cred că nu trebuie să menționez totul acum, pentru că majoritatea dintre ele nu sunt vizibile dacă purtăm îmbrăcăminte. Când suntem în public și cu mulți alții din specia mea purtăm îmbrăcăminte foarte largă și moale, ușoară. V-am spus că multe părți din corpurile noastre sunt sensibile la atins, în special micuța platoșă din spate deci nu o atingem cu o îmbrăcăminte strânsă pentru că ne poate răni. Bărbatul și femeia poartă adesea același gen de îmbrăcăminte, dar culorile sunt diferite pentru sexe.
– Ce înseamnă familia voastră?
– Cum am spus mai devreme avem un nume foarte dificil și unic. Partea din pronunție a acestui nume este absolut unică și nu există alte existente cu același nume dar partea din acest nume (partea centrală) este pronunțată într-un mod cum ar zice alții cărei familii îi aparțin. Asta nu vrea să spună că totul în acest grup a fost în raport genetic cu voi, căci grupurile sunt foarte mari de obicei și conțin între 40 și 70 dintre noi. Acest grup include în mod general relațiile voastre genetice exceptându-l pe acela care a vrut să părăsească acest grup și raportul vostru cu tatăl și mama, este adesea cel mai puternic. Ar fi foarte dificil pentru mine să vă explic sistemul nostru social foarte vechi care este foarte complex și am avea nevoie de multe ore pentru lucrurile fundamentale. Poate vom putea povesti altă dată și pot să vă dau descrieri în detaliu ale tuturor acestor lucruri.
– Aveți o coadă ca reptilele normale?
– Vedeți una? Nu, nu avem nicio coadă vizibila. Dacă priviți scheletul nostru, există doar un mic os rotunjit la capătul coloanei noastre vertebrale în spatele pelvisului. Este un rudiment inutil al cozii ascendenților noștri, dar nu este vizibil din exterior. Oh, embrioanele noastre au cozi în primele luni de dezvoltare, însă aceste cozi vor disparea înainte ca ei să fie născuți. O coadă are sens numai pentru o specie primitivă care încearcă să meargă pe cele două picioare și trebuie să-și țină balanța cu coada, dar scheletul nostru s-a schimbat în timpul evoluției și coloana noastră vertebrală este aproape în aceeasi formă cu a voastră, deci nu avem nevoie de nicio coadă pentru a rămâne pe cele două picioare.
– Ați spus că ați fost născuți într-un mod diferit decât noi. Faceți ouă?
– Da, dar nu iubim păsările sau reptilele voastre primitive. În mod real, embrionul crește într-un lichid de proteină în interiorul uterelor mamelor, dar există de asemenea în jur o coajă de cretă în formă de ou însă foarte subțire. Aceasta acoperă întreg uterul. Embrionul în interiorul acestei coji este complet izolat de corpul mamelor și are fiecare substanță de care are nevoie de a se dezvolta în interiorul acestei cochilii de cretă. Există de asemenea un cordon cum este cordonul vostru de buric care este legat la un punct ascuns în spatele platoșei. Când se va naște copilul, întreg oul este împins să traverseze vaginul acoperit într-o substanță de proteină vâscoasă și copilul este scos din acest ou dulce după câteva minute. Aceste două coarne ale noastre au fost utilizate instinctiv de copii pentru a străpunge coaja crustei și a lua primul suflu. Tinerii noștri nu sunt atât de mari ca copiii voștri când sunt născuți, au între 30 și 35 centimetri mărime, oul este de 40 centimetri în jur (pentru că vaginul nostru este mult mai mic decât cel uman) dar vom crește la o dimensiune normală de 1,60 – 1,80 metri.
– Ce temperatură are corpul dvs.? Ați spus că iubiți să stați în soare. Ce efect are asta pentru organismul vostru?
– Nu suntem niciun mamifer și ca reptile temperatura corpului nostru depinde de temperatura mediului. Dacă-mi atingeti mâna veți simți poate că este mai rece decât a dvs., pentru că temperatura normală a corpului nostru este în jur de 30 – 33º C. Dacă ne așezam în soare, (în special goi și cu linia noastră de platoșă în soare) temperatura corpului nostru poate crește cu 8-9 grade în câteva minute. Această urcare cauzează o producție de multe enzime și hormoni în corpul nostru. Inima și creierul nostru și fiecare organ devine mai activ și atunci ne simțim foarte bine. Voi ființele umane iubiți poate soarele dar pentru noi este cea mai mare plăcere pe care v-o puteți imagina. Iubim de asemenea să înotăm în apă foarte fierbinte sau alte lichide pentru a crește temperatura corpului nostru. Dacă stăm pentru câteva ore în umbră, temperatura noastră revine la 30-35 de grade. Asta nu ne poate cauza niciun rău, dar ne simțim mai bine în soare. Avem soare artificial în metrou dar nu este la fel pentru noi care iubim soarele adevărat.
– Ce mâncați?
– În general mai multe lucruri pe care le iubiți și voi: carnea, fructele, legumele, genuri speciale de mucegai (ferme subterane) și alte lucruri. Putem mânca câteva substanțe care sunt toxice pentru voi. Diferența principală între voi și noi este că trebuie să mâncăm carne, pentru că corpul nostru are nevoie de proteine. Nu putem trăi complet vegetarian. Iubim gerul vostru pentru că digestia noastră ne va face să încercăm de a lucra și vom muri după câteva luni fără carne. Mulți dintre noi mâncăm carne crudă sau alte lucruri care v-ar dezgusta. Personal prefer carnea fiartă și fructele de la suprafață ca mere și portocale.
Prima răpire presupusă să fi fost efectuată de extratereștri comportă o atenție specială internațională. Este vorba de un cuplu din New Hampshire cu o reputație ireprosabilă, Barney și Betty Hill, care a fost răpit într-o noapte de septembrie în 1961.
Până în 1975, când a avut loc o altă răpire, cazul Travin Walton, raporturile privind răpirile erau marginale. Dar începând cu anii 80, oamenii au prins curaj și și-au dezvăluit experientele. Iar publicul a făcut cunoștință cu un nou fenomen prin intermediul a numeroase lucrari (cităm numai faimosul „Missing Time” de Budd Hopkins în 1985).
Actual, conform sondajelor oficiale, sunt cinci milioane de americani care ar fi fost victime ale răpilor efectuate de entități misterioase. Într-adevăr, după un sondaj al Institut Roper, pe un eșantion de 5974 de persoane adulte interogate, 119 indivizi (2%) arată indicatori puternici revelând o posibilă răpire. Acest procent corespunde celor 5 milioane de americani.
Milioane de răpiri? Unde sunt probele?
Un caz special interesant este cel al lui Betty Andreasson, din Massachusetts, căreia Raymond E. Fowler, un ufolog renumit, i-a scos un implant, probabil pus de extratereștri, în 1976. Thomas E. Bullard, un folclorist, a scos în evidență procentajul și creșterea utilizării de implanturi în timpul răpirilor cu un prim eșantion de 103 cazuri de înaltă credibilitate în anul 1987 și un al doilea de 1700 în 1995: în 1987, un implant a fost inserat sau scos în 37% din cazurile de răpiri în timp ce în 1995, 45% din subiecți privesc această operație.
Lucrare de Travis Walton sursa Wikipedia
Din aceste eșantioane, se va generaliza deci la populația răpiților (5 milioane, doar în S.U.A.), o șansă la cel puțin 50% de a primi un implant. Așadar, ar fi aproximativ 2,5 milioane de implanturi extraterestre în circulație, și numai în S.U.A.!!
Aceste implanturi, o dată extirpate din subiecți și supuse la analize serioase, ar putea proba realitatea acestor experiențe și să aducă, o dată pentru totdeauna, răspunsul definitiv la intrebarea eternă: Suntem singuri în Univers? În mod natural ufologii caută aceste implanturi. Derrel Sims, împreună cu un alt pionier în materie, au fondat, FIRST (Fund for Interactive Research and Space Technology).
Derrel Sims
Autoproclamat „Vânător de extratereștri”, își darorează reputația pretinselor „implanturi” pe care le-a extirpat de la răpiți. El a fost președintele comitetului de susținere al răpiților de la HUFON (Houston UFO Network). Identitatea membrilor, locul și momentul întâlnirilor sunt ținute secrete.
Și-a petrecut copilăria la Alamogordo, New Mexico înainte de a se angaja în Armată unde a fost însărcinat cu operații speciale. Registrele indică faptul că a fost încorporat la MP (Military Publice) timp de 3 ani fără să fi primit vreo distincție specială.
În 1976, el a fondat, la Houston, Parallax Enterprises. În anul următor, Sims Construction & Supply. Foarte implicat în mișcarea New Age, a învățat Sistemele de ucenicie accelerate „Accelerated Learning Systems” (ALS). Aceste cursuri răspundeau la întrebări de genul: „Ce faceți pe Terra?”, „Ce vreți sa deveniți?” etc. Secretul constă dintr-o tehnică botezată „Quantun Holografic”, inventată de Sims.
Grație acestei rețele magice pe care a vrut să o aplice pe persoană sa, a obținut o centura neagră în Karate fără a lua lecții și, incredibil, a devenit instructor de plonjat fără antrenament. El a devenit repede președintele secției „răpiți” de la HUFON și a fondat cu haruri extralucide, Derrel Sims, doar fixându-vă drept în ochi, estimează dacă sunteți sau nu un răpit de extratereștri. Dar el începe totuși printr-o analiză grafologică pentru un test numit „Symbolic Profiline”. Dacă testele nu sunt concludente, trece la o altă serie de teste: test de I.Q. urmat de unul de personalitate.
După spusele sale, extratereștrii i-ar amenința familia de 100 de ani. În ultimii ani, el este angajat într-o bătălie intergalactică cu șeful extraterestru Mondoz. În plus de faptul că aparține unei linii de luptători care se trage dintr-un rege al Angliei, zvonurile afirmă că a lucrat la o armă capabilă de a-i neutraliza pe extratereștri. Dar o jurnalistă specializată în paranormal, Rebecca Schatte afirmă ca „Derrel este un șarlatan”.
Roger Leir
Ortopedist și consultant medical pentru MUFON, dr. Roger K. Leir din Thousand Oakr, California este însă un om cu picioarele pe pământ. El a început să se intereseze de OZN-uri după prăbușirea de la Roswell din 1947.
Întâlnirea
În iunie 1995, drumul rd. Leir s-a încrucișat cu cel al lui Derrel Sims la UFO Expo West. În timpul prezentărilor, Sims i-a facut radiografia relevând un corp străin în piciorul unui răpit. Foarte intrigat, dr. Leir a propus să scoată obiectul gratuit.
Prima întâlnire între specialiști și răpiți este fixată la 19 august 1995 în California. Persoana rapită se numește Patricia Damly, are 47 ani și afirmă că a fost răpita în octombrie 1969 în timp ce se afla într-un camping în Texas.
Răpirea altui subiect, Pat Parrinello, 52 ani, a avut loc în 1954, pe când nu avea decât 6 ani. Implantul nu a fost descoperit decât în 1971 în timpul unei radiografii făcute ca urmare a unui accident de mașină în Venezuela.
Sub supravegherea camerelor, primul pacient a trecut pe masa de operație. Dalmy dr. Leir a localizat obiectul după o oră și a recuperat minusculul „implant” de formă triunghiulară din piciorul stâng al femeii. Procedura s-a repetat și cu Parrinello din corpul caruia s-a scos un obiect de 5 mm. Analizele au dezvaluit o membrana compusă!! Din proteine coagulate în jurul obiectelor, o protecție naturală din organism contra prezenței obiectelor străine. Obiectele au fost lipite de nervii proprioceptivi în diferite laboratoare științifice independente cum ar fi National Justifice of Discovery of Science (NIDS) din New Mexico.
O nouă sedință a avut loc la 18 mai 1996, pe doi răpiți: Dorothy O´Hara, 61 ani, din Palm Spring, California și Alice Leavy, 40 ani, din Newberry Park, California care aveau obiecte inserate în pulpa stangă. O a treia femeie, Licia Davidson, 37 ani, care a raportat mai multe răpiri, avea de asemenea un implant în picior care i s-a extras în ianuarie 1997.
În mod surprinzător, la recuperarea obiectivelor, nu a avut niciun răspuns inflamator. Deși implanturile au fost extrase din organismul acestor pacienți, toți au declarat că au fost răpiți din nou după operația chirurgicală. Prin urmare, ne putem întreba cu adancă neliniște: dacă nu servesc la localizarea persoanei răpite, la ce servesc atunci aceste stranii implanturi?
Ultima operație, a opta, a avut loc la 17 august 1998. Este vorba de un pacient de 50 ani, al cărui „implant” se găsea în degetul mare de la mâna stângă. Obiectul a fost descoperit în timpul unei radiografii făcută ca urmare a unui accident la ski în 1990.
Subiectul (a cărui identitate nu a fost dezvaluită, din motive de protecție), se intreba despre proveniența obiectului: nu s-a tăiat niciodată profund, nu a suferit niciodată vreo operație la degetul său mare etc. Puțin cam traumatizat, la câțiva ani după descoperire, s-a dus la o conferință a MuFON-ului unde dr. Leir vorbea despre implanturi. L-a contactat și operația a început. Întreaga operație a fost filmată de NBC.
Dr. Leir a declarat în timpul operației că „obiectul era foarte asemănător în aparență și ca mărime cu alte obiecte care au fost deja extirpate de la alți subiecți”. Obiectul a fost apoi trimis la San Antonio, Texas pentru analiză.
Să rezumăm: indivizi, dintre care unii sunt convinși că au fost răpiți de extratereștri, prezintă corpuri străine în organism. Aceste pretinse „implanturi” sunt retrase și analizate în laboratoarele cele mai calificate și competente din lume. Si ce dezvăluie rezultatele analizelor?
Că nu există raspunsuri inflamatorii. Și că a fost pusă o protecție naturală contra prezenței obiectelor străine în organism. Asta este tot! Ne-am fi așteptat să se găsească în compoziția acestor „implanturi” materiale necunoscute pe Terra, o tehnologie ultra avansată și nu a fost cazul!!
Dr. John Mack, psihiatru la Harward, autor al „Dosarul extraterestru” și laureat al Premiului Pulitzer, s-a ocupat de un pacient al cărui implant a fost scos. Era un fel de cablu roșu de 30 de microni. Obiectul conținea aluminiu, oxigen, silicon, carbon și chlorină. Este vorba oare de implanturi extraterestre fabricate de o rasă a cărei logică ne scapă? Sau ele sunt de origine extraterestră? Folosite de inocenți? Dar de cine? Cine ar putea experimenta pe semenii noștri? În ce scop? Au aceste implanturi o origine terestră? Visează „mind control”?
S-a stabilit deja faptul că o agenție americană a dezvoltat o tehnologie numită RHIC – EDOM. RHIC înseamnă „Radio Hypnotic Intracerebral Control” și EMI vrea să spună „Electronic Dissolution of Memory”. Aceste tehnici ar putea induce o transă hipnotică, să sugestioneze subiectul său să creeze în mintea sa un fel de lapsus, „missing – time”.
Un fenomen raportat foarte des de răpiți sau ar putea foarte bine de a produce amintiri – ecrane, făcând astfel să creadă că este victima unei răpiri efectuate de extratereștri.
Implanturile au fost testate pe cetățeni în mod legal de către guvernatorul suedez în urmă cu 50 de ani. Un caz foarte documentat este cel al lui Robert Naeslund. Acest individ afirma că a primit un implant în formă de ciupearcă în creier.
Astfel, „doctorii” au plasat transmițători cerebrali în capetele pacienților anesteziați fără consințământul lor. Spitalele din Sodersjukhnest, Karalinska, Ncka și Sudsvall sunt cele vizitate… Dar autoritățile suedeze au negat existența transmițătorilor cerebrali și i-au avertizat pe cei care au făcut plângeri că riscă să fie internați în spitale psihiatrice dacă continuă de a vorbi de aceste aparate.
Animalele
În ianuarie 1998, autoritățile din orașul Los Angeles au decis de a începe un program pilot care constă din a echipa fiecare animal de companie cu un implant. Recent, guvernul britanic a propus de a se pune un implant câinilor și pisicilor în scopul de a-i putea identifica printr-un scanner în porturi și aeroporturi.
Noul sistem s-a răspândit cu viteză la întreaga scară planetară pentru oi, cai, porci, păsări, pești etc. De teamă să nu-și piardă animalul de companie, milioane de indivizi le-au injectat acestora implanturi.
Oamenii
Dr. Daniel Man, este primul deținator al unui patent în S.U.A. pentru un implant spre a fi utilizat pe ființă umană. Este vorba de a regăsi copiii pierduți sau răpiti. Jack Dunlap, un om de afaceri din Arizona, a propus sistemul KIDSCAN. Sistemul ar urmări copiii înarmați cu implantul de identificare care va trimite semnale sateliților. Apoi, sateliții vor da forțelor de ordine amplasamentul exact al copilului pe un calculator pentru a putea fi găsit.
Oamenii de știință au dezvoltat un aparat care, o dată implantat în creier, va da posibilitatea handicapaților de face să vorbească un computer în locul lor. Aparatul, numit „neurotrophic electrade” exploatează impulsurile electrice ale celulelor pentru a mișca cursorul calculatorului, care în fine se activează pronunțând cuvinte. Instrumentul principal al sistemului este electrodul neurotrofic, un con de sticlă de marime microscopică care este implantat în cortex, chiar sub ureche. Doi electrozi sunt implantați în scopul de a facilita mișcările orizontale și verticale ale cursorului.
Kevin Warwick, șeful Departamentului de Cibernetică de la Universitatea din Reading, Marea Britanie, și-a injectat un implant de 23 mm/3 mm în umărul stâng la 24 august 1998. El s-a autoproclamat „primul cyborg”. Implantul se adevera a fi un aparat de identificare în primul rând. O serie de senzori plasați în el îi pot detecta prezența și interacționa cu el într-un mod rudimentar. De exemplu, când intra în biroul sau, calculatorul său spune: „Bine ai venit, profesore Warwick” și secretara să îi poată urmări toate deplasările pe ecranul calculatorului său.
Mai mult, demnitarii italieni care se tem de a fi răpiți și-au injectat microprocesoare în scopul ca poliția să-i poată găsi. Implantul numit Sky Eyes a fost dezvoltat de serviciile de informații israeliene. Este ca o „adaptare biologică” a sistemului GPS. Un implant de identificare pe frecvența radio pasivă permite codarea a 34 miliarde de animale sau de indivizi, cu un cod inalterabil. În plus, nu folosește baterie și nu este mai mare decât un bob de orez!
Implanturile și Noua Ordine Mondială
Implanturile, se află deja în centrul teoriilor de conspirație privind stabilirea unei dictaturi militare bazată pe un șantaj economic. Utilizarea galopantă a carților electronice ar confirma voința de a impune un nou sistem economic centralizat de către o elită.
La ora actuală, cartelele ID sunt, de pildă, folosite în numeroase campusuri din S.U.A. pentru a plăti hrana etc. Ele sunt eficace și ușor de distribuit. Și servesc totodată la integrarea oamenilor în sistem. Cât despre micro-cipul de identificare internațională, va face să poată să dispară toate cărțile de identitate existente și toate cărțile de credit. El va putea servi ca și carte de identitate universală în interiorul căreia vom avea toată informația privind numele, adresa, numărul de permis de conducere, numărul de asigurare socială, numărul de securitate socială, numărul de pașaport etc.
În această tehnologie, se vede un mijloc fantastic de a reduce cheltuielile băncilor, ale statului și de a neutraliza piața mafiei, piața neagră, cea a drogului, a traficului de arme și a oricăror forme de transferuri ilegale de fond. Dar această identificare biometrică ar implica totodată că oamenii sunt reduși la o suită de cifre, că statele le sunt date o putere enormă asupra indivizilor, că sistemul este perceput ca un simbol ostil de autoritate, că societatea este condusă de o birocrație-tehnologică, mai degrabă decât de aleși. În acest mod, putem constata că aceste tehnologii amenință direct viața particulară și securitatea indivizilor.
Numărul fiarei
Chiar dacă numeroase tehnologii interpreteaza cartea Revelațiilor ca o literatură de rezistență creată în scopul de a digera o criză (domnia împăratului roman Nero), fundamentaliștii creștini nu au pierdut ocazia de a cita faimosul pasaj al Apocalipsei de Ioan pentru a pune în gardă populația contra folosirii abuzive de implanturi: „Ea (Fiara) antrenează toți oamenii, mari și mici, bogați și săraci, liberi și sclavi, de a avea o marcă pe mâna dreaptă sau pe frunte, în scopul ca nimeni să nu poata cumpăra nici vinde fără a avea această marcă, adică numele fiarei sau numărul numelui său. Aici se arată ințelepciunea: cel care are inteligența calculului numărului fiarei, căci este un numar de om: și numarul său este 666.”
Această marcă este aspectul esențial al domniei totalitare a Fiarei prin controlul economic al sistemului.
Sistemul GPS
În acest context, este legitim de a aminti că stabilirea unui sistem totalitar via satelit este tehnic realizabilă prin folosirea sistemului GPS (Global Positioning System). Un atare sistem de identificare internațional controlat prin rețeaua de detecție pilotată prin satelit ar da o putere absolută unui guvern centralizat. Dizidentă sau rezistentă activă la guverne tiranice ar fi practic imposibile.
Sistemul GPS a fost dezvoltat în timpul anilor 70 de Departamentul Apărării American pentru ca unitățile armatei să poată în orice timp să cunoască pozițiile lor exacte.
Iar sateliții informează destinatarul. Acest sistem este de asemenea folosit de public cât și de armată. Există patru sateliți care informează asupra poziției (latitudine și lingitudine, altitudine și viteză). Se folosește în mașini, pe vapoare, în avioane etc. Dar GPS-ul folosit de militari este mai precis decât cel al civililor (10 metri de eroare contra 100 de metri).
Voința autorităților de a impune un control total asupra individului
Din punct de vedere politic, experții de la Securitate Națională, ca dr. Steven Metz sau dr. James Kievit au scris în raportul lor „The Revolution în Military Affairs and Conflict Short of War for the US Army War College”că ar fi de dorit că într-un viitor apropiat orice american suspect ar putea fi echipat cu un aparat permițând de a-l localiza (electronic individual position device, IPLD).
Z. Brzezinski, autorul lucrării „The Technotronic Era”, a scris: „Era tehnotronică implică apariția controlată (more controlled society). O asemenea societate ar fi dominată de o elită. Curând, va fi posibil de a se asigura o supraveghere aproape continuă asemeni unui jurnal ținut la zi conținând informațiile cele mai personale asupra fiecărui cetațean.”
Din fericire, există cetățeni gata de a se sacrifica în caz de abuzuri guvernamentale: maiorul Boyd, din New Mexico, a afirmat, foarte recent ca „exista 19 milioane de patrioți americani înarmați gata de a se apăra contra stabilirii unei noi ordini mondiale.”
Codurile de bare
La sfârșitul anului 1974, s-a format Uniform Product Code Council, care a propus codabars (codurile de bare). Acest cod universal, aplicat din 1977, a fost aprobat de ONU în 1972. Formatul universal de coduri de bare este formatul UPC/EAN – 13.
În majoritatea codurilor de bare, numerele sunt codate prin două bare. Lungimea barelor nu este determinantă pentru citirea informației. Lărgimea barei și cea a spațiilor dintre ele contează! Lungimile barelor la stânga, în mijloc și la dreapta servesc de a delimita informațiile.
Ca și implantul, chiar dacă acesta pare să aducă sufragii, codul de bare este un candidat serios pentru a fi marca Fiarei. Într-adevăr, cifra 6 apare foarte des în simbolul UPC. Exista de asemenea 6 cifre la stângă și 6 cifre la dreapta cât și 6 variațiuni ale simbolului UPC.
Concluzii
Sunt oare implanturile misterioase de origine pământeană sau sunt extraterestre? Sunt simple corpuri străine? Să nu uităm că în spatele oricărei teorii, există victime (răpiții), care suferă din punct de vedere psihologic. Iar răspunsurile lipsesc. Ce s-a întâmplat cu ei? Ce sunt acele obiecte găsite în corpurile lor? Cum au apărut? Cine le-a implantat? Și în ce scop exact? Au vreun sens?
Focul se aprinde din senin pe teritorii întinse, agricole sau de pădure, casele iau foc şi oamenii intră brusc în panică. Cunoaşteţi scenariul, nu? Îl vedeţi din ce în ce mai des în telejurnale. Sunt incendii stranii, care aduc pagube însemnate. Şi par aberante! A fost o mână criminală? Un complot? Ce le-a declanşat? Întotdeauna există victime colaterale.
Astfel de incendii misterioase apar pretutindeni în lume: în S.U.A., în Franţa, în Grecia, în Australia, la noi etc. Dar de obicei, ele sunt declarate de origine necunoscută. Şi totuşi, ce se întâmplă? Iată câteva incendii suspecte: Casablanca a fost răvăşită recent, în Franţa s-au declanşat incendii devastatoare la Vincennes, Pantin, Auxois, Autun, altul la Montreal (Canada) etc. Sunt oare declanşate de adevăraţi piromani? În ce scop?
foto de Sylvain Pedneault. Un incendiu în Massueville, Quebec, Canada. Sursa Wikipedia.
Multe, repetăm, rămân misterioase. Aşa cum s-a întâmplat şi cu incendiul declanşat la campusul universitar Andrainjato. Ca să nu mai vorbim despre misterul din Moirans – en – Montagne (Franţa), care l-a avut drept protagonist pe un piroman de 36 ani, Pascal Raffin. El a fost acuzat de a fi incendiat multe regiuni, între noiembrie 1995 şi ianuarie 1996, care au făcut victime. Acesta a declarat că ar avea la activ cel puţin 19 incendii, dar nu a oferit niciodată explicaţii.
Este însă valabil şi pentru celelalte incendii misterioase care se produc anual în lume?
Zonă din Urali, în care nouă schiori au murit în circumstanţe misterioase
Victimele au fost observate în viaţă pentru ultima oară la Vizhai, la 27 ianuarie 1959, unde a rămas unul dintre camarazii lor, pentru motive de sănătate. Ceilalţi nouă membri ai grupului, schiori de cross-country cu experienţă, au dispărut în timpul etapei lor următoare, care trebuia să conecteze Vizhai cu Otorten.
Era prevăzut ca grupul să ajunge la destinaţie în jurul datei de 12 februarie, şi apoi să trimită o telegramă la clubul sportiv. Întârzierile lungi fiind comune în acest tip de expediţie, a fost nevoie de mai multe zile pentru a se da alarma. Grupurile de salvatori au fost trimise să-i caute pe 20 februarie, lor alăturându-se curând armata şi poliţia.
Tabăra abandonată a fost descoperită abia pe 26 februarie.
Descoperirile
De la cortul deteriorat (rupt din interior), urmele erau încă vizibile, mergând în direcţia pădurii din apropiere, la distanţă de un kilometru şi jumătate. În marginea ei, sub un copac mare, salvatorii au descoperit rămăşiţele carbonizate ale unui foc de tabără şi cadavrele a doi schiori, fără pantofi şi lenjerie de corp.
Între pădure şi tabără, salvatorii au găsit succesiv corpurile a trei schiori despărţite fiecare de câteva zeci de metri, în poziţii care sugerau că încercau să ajungă la cort.
A fost nevoie de mai mult de două luni pentru a descoperi cadavrele a patru schiori. S-au găsit în sfârşit pe 4 mai, sub un strat de patru metri de ninsoare într-o vale adâncă în pădure.
O examinare superficială a primelor cinci corpuri nu a evidenţiat nicio rană care ar fi putut cauza moartea schiorilor (în afară de o fisură non letală în craniul unuia dintre ele) şi ancheta a concluzionat că schiorii au murit de hipotermie.
Descoperirea a patru cadavre a schimbat însă radical aceste concluzii. Trei dintre ele au avut leziuni mortale: prejudicii semnificative la craniul unuia, fracturi de coaste, la celelalte două. Un expert a constatat că forţa necesară pentru a crea un astfel de prejudiciu ar fi aproximativ identică cu cea a unui accident de maşină.
Încă şi mai ciudat, corpurile nu au arătat nicio rană externă, ca şi cum fracturile lor au fost cauzate de o presiune foarte mare. Limba uneia dintre victime a dispărut.
Resturile lui Rustem Slobodim descoprite în zăpadă de autorităţile sovietice. Sursa Wikipedia
Reconstituirea
Elementele găsite în tabără au permis reconstituirea parţială a evenimentelor care au dus la moartea a opt schiori. Se pare că planul lor a fost iniţial de a trece la 2 februarie şi de a ridica o tabără pe cealaltă parte a muntelui în acea noapte, dar o eroare datorată unei vizibilităţi scăzute cauzată de iminenţa unei furtuni de zăpadă i-a făcut să devieze spre vest, astfel încât aceştia au campat pe un deal, aproape de intrarea în trecătoare.
Dovezile indică faptul că grupul a fost nevoit să părăsească tabăra în mijlocul nopţii din 2 februarie, în timp ce schiorii dormeau. În ciuda temperaturii foarte scăzute (în jurul valorii de -25 la -30 ° C) şi a unei furtuni, nu erau decât foarte sumar îmbrăcaţi (doar unul dintre ei purtau bocanci, în timp ce alţii erau în şosete sau cu picioarele goale). Unii schiori au fost găsiţi acoperiţi cu haine care aparţineau altora, care păreau a fi rupte de pe corpurile acestora înainte de a muri la rândul lor.
Jurnaliştii care au studiat părţi disponibile ale raportului anchetei spun că el menţionează:
• cinci membri ai grupului au murit de hipotermie şi trei de răni mortale
• nu există nicio dovadă a prezenţei altcuiva în zonă la momentul respectiv
• că cort a fost ruptă din interior
• că urmele găsite lângă tabără arată că toţi membrii grupului au părăsit tabăra pe jos
• unul dintre medicii care s-a ocupat de anchetă a raportat că leziunile corporale fatale suferite de trei corpuri ar fi putut fi cauzate de o altă fiinţă umană, din cauza forţei extreme pe care le-au necesitat
• testele indică o contaminare radioactivă semnificativă a îmbrăcăminţii victimelor
Concluzia anchetei a fost că toţi membrii grupului au fost ucişi de către „o forţă irezistibilă necunoscută”. Rapoartele de anchetă au fost clasificate „top secret”, şi trimise într-o arhivă secretă. Fotocopii parţiale au fost puse la dispoziţie presei abia în anii 90.
Ipoteza unui atac efectuat de Mansi, un popor indigen din regiune, a fost abandonată pentru că au fost găsite numai urme de schiori (care nu prezintă semne de lupta) la locul faptei.
Au fost prezentate critici la adresa acestei anchete, unele elemente au scăpat celor care au efectuat-o sau au fost omise:
• după înmormântare, rudele victimelor au spus că pielea lor avea o tentă maro închisă ciudată (sau portocalie, în funcţie de sursa consultată)
• unul dintre vechii anchetatori a spus, în timpul unui interviu privat, că dozimetrul lui a arătat un nivel ridicat de radiaţii în întreaga zonă în care au fost găsite cadavrele, ceea ce ar fi fost cauza nivelului de radioactivitate anormală ridicată a corpurilor. Sursa acesteia din urmă nu a putut fi găsită.
• în 1990, şeful investigator Lev Ivanov, a recunoscut într-un interviu că autorităţile superioare l-au pus să închidă rapid ancheta şi de a-i da concluziile sale secrete. El a declarat că graba ar fi fost legată de mărturia membrilor unei alte expediţii, situată la aproape cincizeci de mile la sud în momentul faptelor, care spune că au văzut ciudate străluciri portocalii în cerul noapţii la nord de accident. Sfere similare au fost observate în regiune din februarie-martie 1959.
• reconstituirea comportamentului victimelor indică faptul că acestea poate au fost orbite atunci când au plecat de la cort. Ele au rupt, într-adevăr, crengi de brad groase şi umede pentru foc, deşi în apropiere existau lemne de foc uscate.
• Unele rapoarte indică faptul că exista o mulţime de fier vechi în apropiere, care a dus la speculaţii despre o posibilă utilizare a zonei de către militari, care au căutat apoi să-l ascundă.
Vechiul anchetator-şef este încrezător că sferele luminoase văzute pe cer în acea noapte sunt legate de decesele schiorilor şi dorinţa autorităţilor de a acoperi afacerea. Pentru el, este posibil ca unul din membrii grupului să fi văzut o sferă pe timpul nopţii, i-a trezit pe ceilalţi şi apoi sfera a explodat în timp ce ei alergau spre pădurea din apropiere, provocând leziunile grave găsite pe corpuri .
Singurul supravieţuitor al grupului, Iuri Yudin, îşi datorează viaţa unei probleme de sănătate care l-a împiedicat să fie cu cei nouă tovarăşi în această etapă a călătoriei lor. El caută acum să înţeleagă ce li s-a putut întâmpla şi ia în serios în considerare şi ipoteza că grupul a intrat din greşeală într-o zonă de testări secrete militare, care ar explica prezenţa de radiaţii şi de piese din metal.
O ipoteză frecvent avansată este că tabara, situată pe partea laterală a unui deal înzăpezit, ar fi provocat o avalanşă, forţându-i pe schiori să-şi părăsească în grabă corturile. Ea are meritul de a explica o mare parte din observaţii:
• Faptul că victimele s-au comportat ca şi cum ar fi fost oarbe poate fi explicat prin faptul că accidentul pare să fi avut loc în timpul nopţii şi victimele au părăsit tabăra în mare grabă (fără pantofi şi fără lanternă ).
• Este posibil ca oamenii să fi rupt unul din pereţii cortului lor, în scopul de a ieşi, pentru că ieşirea sa normală a fost blocat de zăpadă, de exemplu.
Schiorii şi-au părăsit apoi cortul lor în grabă, de teama de a fi îngropaţi, fără a lua la timp ceva pentru a se acoperi. Faptul că s-au dus la cea mai apropiată pădure sugerează că poate sperau să găsească acolo un adăpost şi de a face un foc, ceea ce explică prezenţa atâtor crengi pentru foc. Neavând cu ce să le aprindă, trei dintre ei au revenit la cort cu intenţia de a lua cele necesare, dar au murit pe drum îngheţaţi. Alţi doi au pierit în apropiere de o grămadă de lemne aşteptându-i.
• Ultimele patru corpuri, găsit mai departe în pădure sub patru metri de ninsoare sunt mai greu de explicat din cauza fracturilor teribile observate pe trei cadavre. Cu toate acestea, se pare că aceste fracturi, provocate în opinia legistului de o „presiune semnificativă,” au fost cauzate de căderea unei cantităţi mari de zăpadă peste victime într-o avalanşă. Mai mult, lipsa limbii la una din victime poate fi datorată faptului că a fost muşcată în timpul impactului. Pentru că aceste corpuri nu au fost găsite decât la o lună după celălalte, este posibil ca o parte din zăpada care le-a acoperit să se fi topit.
• În fine, tenta ciudată a cadavrelor s-ar putea datora şederii lor prelungite în zăpadă.
Această ipoteză nu explică totuşi cele mai ciudate aspecte ridicate de anchetă. În plus, ideea că zăpada ar fi acoperit parţial cortul pare să fie parţial contrazisă de faptul că era total degajat când a fost descoperit şi că paşii victimelor au fost încă vizibili, ceea ce exclude posibilitatea că era destul de cald pentru ca zăpada să se topească în mod semnificativ.
Trecătoarea Dyatlov păstrează încă multe mistere şi a fost rebotezată în onoarea liderului grupului, Igor Dyatlov.
Şi dacă sovieticii au descoperit secretul aurei? Şi dacă ştiinţa dă dreptate clarvăzătorilor? Şi dacă noi avem, în paralel cu corpul nostru fizic, un <corp spiritual>? Efectul Kirlian ne dezvăluie o lume fascinantă de frumoasă, la graniţa dintre ştiinţă şi parapsihologie.
Aura unei cruci în aur
<Labirinturi luminoase licăritoare, strălucitoare. Scântei imobile, altele care se află pe un plan secund sumbru. Sub aceste galaxii fantastice, lumini spectrale şi strălucitoare multicolore.> Această descriere nu are de-a face cu o halucinaţie provocată de L.S.D. : ea este extrasă dintr-o comunicare recentă a Academiei de ştiinţe din Rusia.
Mai mulţi savanţi s-au adunat pentru a cerceta secretul… aurei. Între Marea Neagră şi câmpia siberiană, cercetătorii sunt pe cale de a demostra existenţa <corpului astral.>
Totul a început în 1939, când un tânăr inginer electrician, Semyon Kirlian, a fost chemat într-un laborator din Krasnodar, în nordul Caucazului, pentru a repara acolo un aparat de electroterapie. Lăsând, accidental, să-i tuneze mâna lângă un electrod, el a primit o mică descărcare şi a zărit un fel de strălucire. Kirlian s-a întrebat atunci ce s-ar fi întâmplat dacă ar plasa o placă fotografică între mâna sa şi scânteie.
La developare, a apărut o imagine strălucitoare a degetelor sale. Ceva asemănător unui vapor constelat de puncte luminoase şi de strălucire. Tânărul inginer a făcut experienţa de mai multe ori şi efectul s-a reprodus. Dar, când a încercat să <fotografieze> obiecte inerte, Kirlian nu a obţinut nicio imagine.
Fascinat de descoperirea sa, el a început să construiască, în apartamentul său, o maşină care va crea câmpuri electrice de înaltă frecvenţă, cu o oscilaţie de 200. 000 de scântei pe secundă între doi electrozi. Tot timpul său liber l-a consacrat cercetărilor. El a devenit repede un specialist al fotografiei sub tensiune. A conceput un aparat special care să-i permit
ă de a observa faimosul său <efect> în direct, fără peliculă sau emulsie sensibilă.
Întotdeauna apăreau în jurul degetelor sale, mânile sau oricărei părţi a corpului supuse efectului electric, o pirotehnie magnifică, cu culori calde, cărora fotografiile le atestă stranietatea.
De la această primă descoperire, polemicele nu au încetat. Unii oameni de ştiinţă admit că straniile emanaţii luminoase sesizate de Kirlian ar putea fi <corpul astral>, aura iniţiaţilor, pe care clarvăzătorii afirmă că o disting în jurul corpului uman. Dar alţii refuză această explicaţie, fără a furniza însă alta. Un lucru este sigur: Kirlian a deschis cunoaşterii noastre un pasionat câmp de explorare. Totuşi, acest câmp nu era atât de nou pe cât se părea. Către 1890, un savant croat a efectuat lucrări aproape identice în SUA: deja, în epocă, Nikola Tesla obţinea fotografii sub înaltă tensiune comparabile cu cele ale lui Kirlian.
Puţin mai târziu, în anii 30, Gerges de la Warr, un cercetător englez, a descoperit existenţa <câmpurilor slabe de forţă electromagnetice> în jurul diverselor părţi ale corpului uman, cât şi la o anume distanţă de aceste zone. Conform cercetătorilor, unele din aceste câmpuri ar putea crea puncte de tensiune mergând până la 70 milivolţi. El a constatat chiar că această tensiune varia după starea de sănătate şi umorul subiectului!
Câţiva ani mai târziu, Semyon Kirlian şi-a impus numele în domeniul fotografiei sub înaltă tensiune. Nu se vorbeşte decât de <efectul Kirlian>! El a pus bazele ştiinţifice.
Efectul Kirilian pe poziţia lotus. Foto de Emmanuel Heredia. Sursa Wikipedia
Orice obiect viu supus unei descărcări de înaltă frecvenţă produce asemenea imagini. Dar cu intensităţi diferite. Într-o zi Kirlian, a vrut să-şi impresioneze un invitat de marcă. Dar în timpul demonstraţiei sale nu s-a întâmplat nimic. Inginerul şi-a demonstrat maşina şi a refăcut încercările. În van. Cu Valentina, soţia sa, imaginea era însă extrem de netă. Kirlian a rămas perplex. A doua zi, a găsit răspunsul: în ajun, el căpătase o gripă puternică. {i fotografia <ştia? înaintea lui. Se deschidea astfel o nouă pistă cercetărilor sale: poate că prin efectul produs de fotografie la înaltă tensiune putea sesiza bolile unui subiect.
<La fiinţele vii, a notat Kirlian, vedem semnalele stării interioare a organismului reflectate în strălucire, ternul şi culoarea strălucitoare. Sănătatea internă a omului şi activităţile sale interioare sunt înscrise în hieroglifele de <<lumină>>. Am creat un aparat pentru a scrie aceste hieroglife. Avem nevoie de ajutor pentru a le descifra.>
Acest ajutor, a venit din partea statului sovietic. Din 1965, Semyon şi Valentina Kirlian au dispus de un laborator oficial, în timp ce instrumentele pe care le-au pus la punct sunt utilizate în zeci de centre. Descoperirile s-au acumulat. Fotografiind două frunze aparent identice, Kirlian a rămas pe gânduri: una dintre aceste frunze dă o imagine foarte netă şi foarte colorată, în timp ce aura luminoasă a celeilalte rămâne imprecisă.
Explicaţia va deschide o altă perspectivă pasionaţilor de efectul Kirlian: prima dintre aceste frunze provenea de la un arbore sănătos, alta fusese culeasă de la un arbore atins de o boală gravă. Încă o dată, devenea posibil de a detecta o boală, chiar înainte de apariţia oricărui simptom.
O altă experienţă s-a dovedit la fel de stupefiantă: fotografia unei bucăţi de frunză proaspăt tăiată continua să arate o aură a frunzei… întregi. Această aură de <frunză fantomă? prezintă aceleaşi contururi şi aceleaşi iluminaţii ca cele ale aceleaşi frunze intacte.
Este o experienţă tulburătoare. Cuplul Kirlian nu a concluzionat niciodată existenţa unui <corp astral.> Savanţii de la Universitatea de stat Kirov, din Alma-Ata, încearcă astăzi de a pătrunde secretele corpului energetic revelat de fotografiile lui Kirlian. Ipoteza lor de bază are de ce să surprindă: ei imaginează în jurul materiei vii un fel de <constelaţie elementară de tip plasmă, făcută din particule ionizate.> Acest fenomen l-am numit <corp de plasmă biologică.>
Dar, după spusele lui Lyall Watson, <plasma, este un gaz care a fost complet ionizat, încât toţi electronii au părăsit miezul atomilor. Aceasta se produce într-o reacţie termonucleară, când temperatura este ridicată la 300 de milioane de grade. Totuşi, nu s-a demonstrat că ceva comparabil ar putea avea loc la temperatura corpului. Ceea ce nu înseamnă că ar fi imposibil.>
Aură, plasmă, efectul Kirlian ridică deja multe semne de întrebare asupra cunoştinţelor noastre despre biologie.
Printre cercetătorii veniţi la Krasnodar pentru a se întreţine cu Kirlian, s-a numărat şi un chirurg din Leningrad, Mikhail Gaikin. Aspectul mâinilor sale supuse efectului Kirlian l-a stupefiat. Strălucirile l-au făcut să se gândească la nişte proiectoare. El şi-a dat seama că aceste străluciri nu corespund nici unui tip de concentraţie nervoasă.
Iar este în altă parte. Mai precis, în China, între mâinile acupunctorilor, care îşi transmit din generaţie în generaţie principiile unei medicine <diferite.> Gaikin a intuit. Reîntors la Leningrad, el i-a trimis lui Kirlian o carte de acupunctură, unde figurează cele 700 de zone cheie ale pielii: aceste puncte corespund aproape exact celor pe care Kirlian a început să le dezvăluie ca fiind cele mai luminoase!
Nimeni nu poate spune exact ce produce fotografiile lui Kirlian. Dar el a deschis o fereastră spre stranietatea lumii vii, care are unele conexiuni cu vechile credinţe.
Nicolas Flamel s-a născut între 1330 şi 1340, a murit în 1418. Locuia pe strada Scriitorilor, exercita profesia de librar şi a primit titlul de jurat al Universităţii din Paris. S-a născut fără un noroc în mod special, ca şi Pernelle, cu care s-a căsătorit în 1370 şi care a murit în 1397. Cel mai celebru din alchimişti nu era însă un alchimist. Cel puţin nu s-a considerat, deşi era o activitate mai mult decât onorabilă, prestigioasă. Flamel nu a declarat niciodată că poate să facă aur!
Piatra Filozofală era scopul suprem al alchimiei. Ea trebuia să schimbe plumbul în aur. Această cercetare se datora unui elan spiritual. Nu scopul conta ci calea prin care ajungeai. Cucerirea Pietrei Filozofale nu era cercetarea unei reţete ci tentativa de a ajunge la capătul unei munci plină de răbdare şi meticuloasă de purificare a materiei şi a oficiantului. Astăzi se ştie cum trebuie să se fabrice aur. Pentru ştiinţa modernă, transmutarea nu mai este un mit, niciun vis, ci o realitate banală. Trebuie să fii pregătit de a plăti un preţ mai ridicat decât pentru o cantitate echivalentă de aur cumpărată de pe piaţă. Dar metodele fizicii atomice nu seamănă cu Marea Operă descrisă de alchimiştii din trecut.
La moartea sa, Nicolas Flamel poseda mai multe case frumoase în cartierele burgheze din Paris. Toată viaţa sa, a făcut donaţii extrem de considerabile bisericii şi operelor de caritate. Zvonurile, pe care secolele le-au conferit până la dimensiunile unei legende, au început să curgă, chiar şi după moartea lui.
sursa Wikipedia
Două piste pot stabili dacă Nicolas Flamel a fabricat sau nu aur. Prima a fost urmată de criptografii amatori care au pretins că au decodat un mesaj secret în ornamentele sculpturale ale caselor lui Flamel. A doua pistă: o lucrare foarte rară, Cartea Figurilor Hieroglifice. Celelalte cărţi atribuite lui Nicolas Flamel sunt, după câte se pare, falsuri grosolane destinate de a-i escroca pe naivi.
Problema este că Cartea Figurilor, este departe de a nu fi supusă şi ea suspiciunilor. Apărută în 1612, adică la două secole după moartea pretinsului său autor, nici măcar nu este semnată Nicolas Flamel, ci Arnaud de la Chevaliere. Şi nu conţine nicio informaţie concretă care ar permite de a începe o muncă asemănătoare pentru a crea aur. Conform acestui text, Flamel ar fi găsit metoda pentru a fabrica aur într-un manuscris vechi, Aesch Mezareph, de evreul Abraham. Nu există decât două exemplare din această carte, originalul şi o copie, una la Biblioteca Naţională din Paris, alta la Biblioteca de la Arsenal. Dar nu sunt disponibile pentru consultare.
Shizuka a trăit la sfârşitul sec. XII în Japonia. În acea perioadă, clanurile proviniciale se înfruntau în lupte fără încetare, pentru a pune mâna pe puterea pe care împăratul şi anturajul său nu era în măsură să o păstreze.
Această curtezană era îndrăgostită de un luptător faimos, pe nume Yoshitsune, din clanul Minamoto, care a străbătut întreaga insulă, având victorie după victorie, cu un geniu şi o strategie demne de un mare cuceritor. Dar a murit în floarea vârstei, la 30 de ani, fără onoruri, în anul 1185, asigurând supremaţia clanului său.
lucrare de Tsukioka Yoshitoshi sursa Wikipedia
Yorimoto, fratele său mai mic, a devenit shogun. Era gelos pe succesele lui Yoshitsune, care îl eclipsa şi a încercat să-l asasineze, pentru că fratele lui reprezenta o adevărată ameninţare pentru el.
Această tentativă a eşuat dar Yoshitsune, declarat inamic public, a fost obligat de a fugi. După trei ani de hăituri şi de viaţă clandestină, a fost încolţit şi s-a sinucis. Acest sfârşit neaşteptat a dus la crearea legendei lui.
El a fost un seducător renumit, iar Shizuka a fost numai una dintre iubitele lui. Curtezana apare în mai multe documente istorice, cum ar fi Azuma Kaganu (Oglinda din Est). Este vorba de un text scris în chineză (Kanbun), un fel de cronică unde se povesteşte, retrospectiv, zi după zi, evenimentele care au avut loc între 1180 şi 1226.
Din acest document aflăm că Shizuka era o shirabyoshi, adică o curtezană care practica cântul şi dansul, în stilul precis numit shirabyoshi. Atunci când Yoshitsune a scăpat de tentativa de asasinat întreprinsă de fratele său mai mic, a fugit în munţii înzăpeziţi Yoshino, însoţit de patru fideli: trei luptători şi o concubină pe nume Shizuka, precizează cronicarul. Zece zile mai târziu, s-a oprit la un templu din acest munte, Kinpusen – ji, unde s-a refugiat.
Din alte texte aflăm că luptătorii care îl însoţeau pe Yoshitsune au vrut să-l predea. Shizuka a fost interogată de intendentul templului, apoi trimisă în capitală, Kyoto, unde a avut parte de un alt interogatoriu. În fine, la Kamakura, unde şeful clanului şi-a instalat cartierul general, Yorimoto a interogat-o la rândul său. Aici se situează cele două evenimente care vor juca un rol capital în legendă.
Ştiind că Shizuka este una dintre cele mai talentate shirabyoshi din Japonia, Yorimoto şi soţia lui Masako i-au cerut de a cânta şi dansa în faţa lor. Concubina se afla în mare dilemă, pentru că nu-i convenea să distreze pe cel pe care căuta să-i asasineze iubitul, însă nici să i se opună.
În fine, Shizuka a cântat două cântece minunate iar alegerea lor arată curajul său. Unul spunea: „Ah! Dacă trecutul ar putea redeveni prezent!” În celălalt, ea declara că se „consuma departe de cel care era pe pantele înzăpezite ale munţilor Yoshino”.
Textele spun că Yoritono a fost cuprins de furie. Această femeie, în loc să sărbătorească gloria noului stăpân al ţării, nu făcuse decât să-şi exprime dragostea pentru fratele lui trădător! Dar soţia lui l-a calmat, spunându-i că aşa trebuia să se comporte o iubită fidelă.
Celălalt episod a avut loc câteva luni mai târziu, când Shizuka, care purta în pântece rodul iubirii dintre ea şi Yorimoto, a născut un băiat, adică moştenitorul inamicului public. Trebuia deci omorât…
Din ordinele lui Yorimoto, unul dintre supuşii acestuia a luat din braţele mamei sale pe noul – născut şi l-a abandonat pe un prundiş, în afara oraşului. Shizuka s-a reîntors în capitală.
Clanul puternic Heike l-a învins pe cel condus de Yoshitsune, după cum ne spune un poem epic intitulat Heike mougatari (Povestea clanului Heike), difuzat oral. Există multe versiuni ale acestei poveşti. În toate însă, Shizuka apare într-un moment precis: prima tentativă de asasinat împotriva lui Yoshitsune ordonată de fratele său mai mic Yoritomo.
Graţie documentelor istorice ştim că o bandă de 60 de oameni a fost trimisă pentru a-l ataca noaptea pe Yoshitsune în rezidenţa lui de la Kyoto, dar acesta, cu un grup de fideli, a reuşit să-i pună în derută pe adversari.
Conform unor versiuni, Shizuka l-a sfătuit pe iubitul său de a trimite un spion la locuinţa şefului bandei care l-a atacat, sau să-l trimită pe propriul său şef. Ea l-a incitat de a-şi pune armura. În altă versiune, luptătorii lui Yoshitsune l-au lăsat baltă şi ea a rămas alături de el pentru a-i înfrunta pe duşmani, cu sabia în mână, energică şi eficace, ca demnă companie a acestui brav luptător. Ea dă dovadă de sânge rece, vigilenţă şi curaj. De pildă, naratorul anonim scria: „Când el lovea la stânga, ea lovea la dreapta.”
Cea mai celebră dintre aceste cronici este Gikei – Ki (Cronica lui Yoshitsune). În chineză, Gikei înseamnă Yoshitsune. În ea se vorbeşte despre copilăria şi sfârşitul lui tragic. În ea, stă scris: „Ah, nimic nu este mai admirabil decât un suflet de femeie!”
O nouă enigmă pare să atragă atenţia asupra Americii de Sud, mai exact în Chile, unde s-au observat nişte umanoizi stranii în zone pustii din sudul acestei ţări. Mărturiile oamenilor se referă la entități din altă lume misterioasă a căror înălțime era apreciată între 2,5 până la 3 metri.
Unele evenimente deranjante, cu aspect de paranormal, au avut loc la 16 decembrie 2015 şi implică doi frați care trăiesc în partea de sud a ţării sud-americane.
Este o poveste incredibilă despre un tânăr student identificat pe nume Miguel, de 24 ani, care s-a întors de la un colegiu din orașul Concepción acasă, situată într-o zonă rurală în regiunea Araucania. Familia lui îl așteapta în vacanța sfârșitului de an.
La sosirea la destinație într-o după-amiază deosebit de cald, Miguel a decis să facă o plimbare cu bicicleta prin pădurea din apropiere împreună cu fratelui său Patricio, în vârstă de 14 ani.
După ce au călătorit timp de aproximativ o oră, de-a lungul căilor accidentate, cei doi frați au decis să-și ascundă bicicletele lor într-un tufiș pentru a face jogging în pădure, în speranța de a găsi câteva râuri din regiune cu apă proaspătă ca să se răcească.
După ce s-au odihnit timp de câteva ore, Miguel i-a propus fratelui său să se întoarcă acasă înainte de apusul soarelui ca să nu-i prindă întunericul pe drum. Cele două biciclete ale lor erau lipsite de dispozitivele pentru iluminat în condiții de siguranță și aveau de parcurs un teren accidentat.
Cei doi frați s-au decis să urmeze aceeași cale. Dintr-o dată, au auzit un zgomot ciudat în spatele lor, similar cu cel emis de două pietre care se sparg.
Hotărâţi să descopere originea zgomotului misterios care le-a atra atenţia, frații au aruncat în jos bicicletele și au intrat în tufișuri şi, în fața unui copac au rămas muţi de uimire. Băieţii au observat doi umanoizi ciudaţi care păreau să-i fixeze intens.
Conform descrierii făcute de frați, cele două ființe erau foarte mari, de aproximativ trei metri, cu brațe lungi care atârnau în apropierea corpului lor fragil și incomod.
Privirea lor terifiant sublinia dimensiunea mare a gurii care tinerilor li se părea deosebit de disproporționată. Corpurile acestora, păreau a fi acoperite de un fel de costum verde strâmt, degajând o aură foarte intensă, prin care se putea simți o căldură puternică, o senzație similară ca atunci când vă înclinați picioarele lângă o sobă sau șemineu.
Miguel a declarat mai târziu că datorită puternicei uimiri s-a poticnit și a căzut pe spate, în timp ce fratele lui mai mic a început să plângă, paralizat de frică.
Cu mare efort, Miguel l-a luat pe fratele său de braț au fugit auzin însă zgomotul paşilor celor două ființe ciudate, care păreau să-i urmărească îndeaproape.
Dar povestea nu s-a terminat aici! După ce s-au întors acasă, au spus mamei lor că au auzit din nou același sunet care părea să vină acum din exterior. Intrigat, Miguel s-a uitat pe fereastră şi a observat cele două fiinţe stranii pe care le întâlniseră în adâncul pădurii care se găseau în prezent în faţa casei lui. Cele două entități misterioase au început să inspecteze zona mult timp și apoi au dispărut în pădure, de unde au venit.
Bennette College este o universitate veche pentru femei fondată în 1890 de către Mary F. Bennette şi situată în oraşul Millbrock din Statul New York, SUA.
Instituţia s-a închis în 1977, după ce s-a confruntat cu probleme financiare serioase pentru a rezista.
Se spune că acum, clădirea ar fi bântuită.
Walter şi William Gunn, din Dalesville (Quebec, Canada), observau în 1940, la ora 22:30, un obiect luminos care se ridica de pe o colină la circa 350 m de ei. Acesta avea o mărime echivalentă cu o Lună plină şi părea să constituie partea inferioară a unei mase sumbre mult mai importantă pe care apăreau două sau trei lumini mici.
Cu un zgomot regulat, obiectul misterios s-a ridicat cu o viteză estimată la 80 km/h deasupra martorilor, luminând extrem de clar zona şi dispărând între piscurile muntoase.
Acest website foloseste cookie-uri proprii si ale tertilor pentru a furniza vizitatorilor o experienta mult mai buna de navigare si servicii adaptate nevoilor si interesului fiecaruia. AcceptăRespingeCitește mai mult
Politică de cookie-uri
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these cookies, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may have an effect on your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
În 1926, un fermier de lângă Sibiu, Ion Brunescu îşi mâna caii spre o păşune când, către ora 1, în plină noapte, a văzut ceva ca un fel de lance luminoasă la fel de mare ca Luna plină. Obiectul a rămas preţ de 10 minute deasupra câmpului, apoi, s-a poziţionat pe verticală.
