Din fericire, în ziua de azi tinerii hotărăsc singuri cu cine să se căsătorească şi când, nu ca în trecut, când destinul lor era definitiv pecetluit de părinţii lor. Nu aveau de ales. Aranjamentele părinţilor le distrugeau iremediabil vieţile şi puţine dintre ele se potriveau, de fapt.
Dacă tinerii aveau relaţii sexuale înainte de căsătorie, o făceau pe riscul lor. Părinţii interveneau şi îi respingeau, ca şi societatea. Îi blamau şi-i dezmoşteneau. În special femeile sufereau cel mai mult, fiind expuse. Un copil din flori era de neconceput şi, în consecinţă, nedorit. Nu putea să avorteze.
Dar societatea a evoluat şi ceea ce ieri părea o faptă rea şi care aducea suferinţă, astăzi a devenit ceva banal, normal. Educaţia s-a modificat şi modernizat, oamenii au devenit mai raţionali şi toleranţi.
Tinerii nu mai trebuie să aştepte să facă dragoste până ce nu se căsătoresc. A devenit o obişnuinţă ca ei să se dăruie fără rezerve înainte, aşa, de probă… Este normal sau nu? Unii părinţi nu acceptă, din cauza moralei. Puritaniştii, în special. Există multe avorturi, însă şi căsnicii reuşite. Divorţurile s-au înmulţit, însă din alte motive.
Fetele pot avea copii mai devreme ca în trecut şi tinerilor li se cere să aştepte mai mult până să se căsătorească. Ce paradox!