Este un fenomen miraculos, care a fost recunoscut de Biserică. În după-amiaza zilei de marţi, 1 septembrie 1953, o femeie căsătorită de şapte luni şi care aştepta un copil, suferea de contracţii foarte dureroase. Ea era atinsă de o boală numită toxemie gravidică care se declară întotdeauna în ultimele luni ale sarcinii.
Între două contracţii, atracţia Antoniei Iannuso (care, contrar Mariei Concetta Pantusa nu este foarte credincioasă), a fost atrasă de un mic bazorelief agăţat deasupra patului conjugal, reprezentând-o pe Fecioara Maria arătându-şi inima. Acesta a fost oferit Antoniei cu ocazia căsătoriei sale.
Antonia este sigură că nu visa: scursuri de lichid incolor se formau în partea interioară a ochilor Fecioarei, care apoi alunecau de-a lungul obrajilor Madonei şi cădeau pe pat.
Tinerei femei i s-a făcut frică. Şi-a chemat cumnata şi soacra, care au fost primii martori ai fenomenului. Acestea au dat alarma în vecini. Când soţul Antoniei, Angelo a revenit de la serviciu, mulţimea se afla deja în stradă încât omul a cerut ajutorul poliţiei pentru a putea intra în propria sa casă.
În zilele care au urmat numeroase persoane au putut constata realitatea fenomenului pentru că nu s-a găsit o soluţie mai bună, care să împlinească curiozitatea oamenilor, decât în scopul de a se elibera casa de musafiri. S-a constituit apoi o comisie de anchetă, din preoţi, experţi chimici şi doi medici.
Lichidul insolit a fost colectat într-o cantitate suficientă şi obiectul minuţios examinat.
Comisia a declarat formal că orice escrocherie era exclusă. Analiza lichidului a relevat faptul că era vorba de o compoziţie analogă cu lacrimile umane. Datorită acestei substanţe, au avut loc numeroase vindecări spontane inexplicabile. Prima este cea a Antoniei însăşi, ale cărei dureri au încetat şi care a născut un copil. În onoarea Fecioarei s-a edificat un sanctuar care a fost botezat “Madona lacrimilor”.