În după-amiaza zilei de 22 martie 1802, în Poniente (Italia), a avut loc un eveniment interesant. Un martor a declarat:
“Am văzut un minunat fenomen luminos. Cerul era foarte pur, mai ales în direcţia Poniente. În momentul în care Soarele s-a apropiat de orizont, de partea diametral opusă, am văzut atunci cinci sau şase fascicole de raze luminoase. Ele plecau dintr-o emisferă asemănătoare cu un glob mare a cărui jumătate era ascunsă de orizont.
Această jumătate de disc era de culoarea cerului, la fel de albastră ca el, dar strălucind cu o mai mare splendoare (…). Cerul s-a acoperit de nori deasupra oraşului Poniente şi mi-am ascuns vederea de Soarele care apunea.
În acest timp fenomenul luminos nu a încetat. Deîndată ce Soarele a dispărut el a început să se diminueze ca intensitate şi a sfârşit prin a dispărea.”