Mulţi copii sunt acuzaţi de vrăjitorie în Africa, susţine agenţia ONU pentru copii. Orfanii şi persoanele cu handicap sunt cele mai expuse riscului.
Un nou raport UNICEF avertizează că copiii acuzaţi de a face vrăjitorie sunt adesea bătuţi, arşi sau chiar omorâţi.
Cercetările au arătat că credinţa că un copil poate face vrăjitorie este relativ recentă. Într-adevăr, acum 10 – 20 de ani, harul de a face vrăjitorie era atribuit în principal femeilor în vârstă.
Raportul ONU arată că creşterea numărului de copii vulnerabili, care sunt victime ale unor astfel de abuzuri este legată de urbanizarea tot mai mare de pe continent şi de războaie.
UNICEF a spus ca nu ar putea face multe împotriva acestei credinţe şi că nu va încerca să o elimine. Dar consideră că violenţa împotriva copiilor nu se poate accepta şi că va face tot posibilul pentru a o împiedica.
Cel mai mult acuzaţi de vrăjitorie sunt băieţii cu vârste cuprinse între opt şi paisprezece ani.
În afară de a fi bătuţi şi arşi, există practica de a turna ulei în ochii copiilor sau în urechile lor, de a exorciza “spiritele rele” care i-au invadat conform practicienilor tradiţionali.
Se spune că unii predicatori evanghelici au înrăutăţit situaţia prin organizarea de ceremonii de exorcizare foarte scumpe. Unul dintre ei a fost arestat recent în Nigeria. Omul a cerut 250 de dolari de şedinţă clienţilor săi.
Nu există niciun studiu cuprinzător asupra fenomenului care să permită să se măsoare cât de comune sunt acuzaţiile de vrăjitorie.
Totuşi, conform biroului regional din Africa de Vest şi din Africa Centrală, UNICEF susţine că mai mult de 20 000 de copii au fost acuzaţi de vrăjitorie în capitala congoleză Kinshasa.
Copiii în cauză sunt adesea bătuţi şi alungaţi din casele lor, mai susţine BBC.
Michel de Nostradamus s-a născut în decembrie 1503 la Saint Remy, în Provence (Franţa). Crescut într-o familie înstărită, a trăit într-o epocă agitată de religie, politică şi medicină.
Biserica catolică se afla în perioada sa represivă cu Inchiziţia. Aproape peste tot soldaţii hărţuiau şi arestau pe oricine după bunul lor plac. Cei care erau în dezacord cu Biserica trebuiau să evite orice contact cu preoţii inchizitori, care îi considerau pe creştini drept nişte eretici.
Nostradamus era de origine evreiască, ceea ce-l făcea din start suspect în faţa Inchiziţiei, care îi urmărea cu înfocare pe evrei pretutindeni. Astrologia şi alchimia erau interzise. Cât despre profeţie, era considerată eretică de către Biserică.
Viaţa lui a fost neîncetat ameninţată. Originalitatea conduitei sale şi ideile sale îl făceau să fie mereu pe drumuri pentru a scăpa de autorităţi. Încă din tinereţea sa, familia lui l-a învăţat artele alchimiei. El avea mari atracţii pentru matematică şi astrologie. Pentru a putea trăi corect, tatăl său a insistat ca el să studieze medicina la universitate. În 1525, şi-a trecut examenele cu succes şi a părăsit Montpellier pentru a combate ciuma care făcea ravagii în Europa. Dar metodele sale de lucru erau considerate scandaloase pentru acea epocă. El practica o medicină apropiată de cea actuală. Întotdeauna avea asupra sa o pastilă gata de topit sub gură şi hainele lui erau permanent pregătiţi. Nostradamus a îngrijit mii de bolnavi care s-au vindecat şi, mai important, nu a luat boala teribilă.
În 1529, epidemia a slăbit în intensitate şi el a putut să se reîntoarcă la universitate pentru a-şi da doctoratul. În faţa succesului său în calea ciumei, a obţinut un post de profesor şi a predat medicina la Facultate timp de trei ani. Dar autorităţile religioase îl ameninţau pentru practicile lui medicale care nu erau conforme cu practica medicală curentă. Nostradamus a fost nevoit să-şi abandoneze scaunul de profesor şi a plecat să se lupte cu ciuma… Ca medic, şi-a riscat viaţa în permanenţă, dar a putut salva mii de oameni.
Nostradamus era de asemenea un fin expert în arta culinară, având o mare preferinţă pentru prăjituri. A fost primul care a dezvăluit secretul fabricării prăjiturilor!
În 1537, pe când Nostradamus era considerat ca unul dintre cei mai mari vindecători din epoca sa, familia lui a fost lovită de ciumă. În pofida eforturilor sale şi ale tratamentelor pe care le-a pus la punct, tot cei apropiaţi lui au murit. Pentru el a fost o mare încercare. A fost obligat de a părăsi Provence plecând în Italia, căci populaţia l-a denunţat Inchiziţiei. Timp de şase ani a scăpat de urmăritorii săi. După care începe noua sa viaţă de profet. În foarte scurt timp a obţinut reputaţie în întreaga Europă, ca un om care putea citi viitorul. Era privit la curţile regale şi a sfătuit chiar şefii statelor asupra conducerii lumii.
Interesul său pentru magie şi filosofie ermetică, arată că, pentru Nostradamus, natura umană este divină. A studiat mult timp ocultismul şi a făcut unele practici. În Sicilia, a avut contacte cu misticii sofişti şi a făcut experienţe cu diferite substanţe psihotrope, cum ar fi miezul de nucşoară, care dizolvă barierele conştiinţei. Asta l-a purtat în stări de transă în timpul cărora şi-a citit profeţiile.
Nostradamus
Transa este o stare profundă în meditaţie. Ea survine la capătul unei lungi practici, ajutată de metode magice. Filosofia lui Nostradamus combina magia şi medicina care vizau să îngrijească interiorul corpului graţie puterilor spiritului.
Apa şi lumina erau principalele sale două unelte de lucru. O lumânare aprinsă dădea punctul de plecare al transelor sale. În acest mod vedea viitorul în aura flăcării. Uneori se servea de un bazin din cupru umplut cu apă pus pe un trepied. Se aşeza el-însuşi pe trepiedul din cupru pentru a evita să fie cuprins de somn în cursul transelor sale hipnotice. Picioarele trepiedului formau acelaşi unghi ca cel al piramidelor din Egipt. La începutul transei, el pronunţa anumite incantaţii: <Căldura profetică se apropie ca razele soarelui aruncând influenţe asupra corpurilor elementare şi neelementare (…)>. Apoi introducea o singură frunză de dafin în bazinul umplut cu apă şi ungea tivul tunicii sale, apoi piciorul. Transa sa putea să dureze şi toată noaptea.
În 1564, Nostradamus a atins culmea celebrităţii sale şi în iunie 1566, pe când revenea de la Ambasada din Arles, a fost cuprins de o gută severă. Ştia că sfârşitul său era aproape şi a stabilit un ultim testament; patul său a fost transportat, conform instrucţiunilor sale, în camera pe care o preferă: biroul aflat la etajul casei sale. La 1 iulie, a privit ultimele sacremente. În ultima noapte, a cerut să fie lăsat singur. Ajutorul şi prietenul său, Chavigny, l-a întrebat dacă se va trezi a doua zi. Profetul i-a răspuns: <Nu mă vei mai găsi viu în zori>.
A doua zi, l-a găsit într-adevăr mort, aşa cum a prezis. A fost pus în poziţie verticală într-un zis al bisericii Cordeliers din Salon-de-Provence, aşa cum a menţionat în ultimele sale dorinţe, <pentru ca niciun laş imbecil să-mi profaneze mormântul>.
Cuvântul profan are mai multe înţelesuri:
– 1. Cei care stau în afara templelor
– 2. Cei care stau departe de un loc sfinţit
– 3. Cei care sunt departe de cult
Virgilius în Eneida spune despre sibila că s-a adresat cu următoarele cuvinte:
departe, rămâneţi departe, voi cei profani – striga sibila – nu vă apropiaţi de dumbrava sfântă.
Tot legat de cuvântul profan avem derivarea lui: a profana. A profana înseamnă a-ţi bate joc de ceva religios, a strica ceva religios, a dărâma temple sau o biserică şi multe altele. Seneca spune în epistolele sale că atunci când Anaxagoras s-a îndoit de zei cărţile sale au fost arse iar el a fost alungat din cetate. În Corpus Hermeticum se spune că: marea boală a sufletului este tăgăduirea zeului.
Astfel că, pentru antici, a nu crede în zei era ceva rău. Dar să analizăm ce s-a întâmplat cu oamenii profani conform scrierilor antice. Titus Livius ne spune că odată regele Pyrrus a coborât cu corăbiile sale în Sicilia. El a devalizat tezaurul Proserpinei şi l-a încărcat pe o corabie. Ce s-a întâmplat? Ne spun anticii. A pornit deodată o furtună năpraznică iar nava care avea depozitată comoara a eşuat tot în Sicilia pe ţărm.
De asemenea, Ovidiu ne vorbeşte şi despre Niobe care i-a înfruntat pe zei. Toţi cei 14 copii ai Niobei au fost săgetaţi de zei. Arahne a fost transformată de Athena în păiajen pentru că i-a înfruntat pe zei. Exemplele pot continua. Anticipând căderea religiei antice egiptene în Corpus Hermeticum se spune:
Va veni o vreme când va părea că egiptenii şi-au adorat zadarnic zeii. Divinitatea va părăsi pământul şi se va întoarce în cer, părăsind Egiptul. Veneticii vor umple pământul şi nu numai că lucrurile sfinte şi vor fi lăsate în părăsire, ci religia, credinţa şi adorarea zeilor, vor fi oprite şi pedepsite de lege. Egiptul va cădea în apostazie.
Dar lucrurile nu se vor opri aici, spun textele sacre: Va fi chiar primejdie de moarte pentru cei care vor rămâne credincioşi religiei şi inteligenţei.
Atena Sursă foto: Wikipedia
Spiritele rele se vor arunca asupra oamenilor şi îi vor împinge la ticăloşii fără de sfârşit.
O, nefericită despărţire a zeilor de oameni! Atunci vor mai rămâne doar îngerii răi, care vor purcede să se amestece cu josnicul neam omenesc, va pune mâna pe el îndemnându-l la tot felul de fapte ticăloase; la război, la jaf, la minciună, la tot ce este contrar naturii sufletelor.
Trebuie spus că a face rău este un lucru contrar voinţei divine. Profanatorii legilor sacre, al zeilor sau al religiilor, spun anticii, îşi primesc pedeapsa pentru faptele lor. Tot ce este important este să învăţăm legea divinităţii, a iubirii care ne împiedică să facem rău. Anticii spuneau: primum non nuocere – mai întâi să nu faci rău.
Cert este că în cărţile sacre s-a prevăzut apostazia şi părăsirea de către oameni a credinţei în zei. Acest fapt, spun cărţile sacre, a fost făcut în defavoarea omului care a uitat legea universală a divinităţii: iubirea.
Referindu-ne tot la profani trebuie să adăugăm gândurile lui Pitagora: Să nu ai în privinţa zeilor gânduri sau vorbe necurate.
The Dr. John R. Drish House, cunoscută pur și simplu drept Casa Drish, este un imobil care se găseşte pe o plantație istorică în Tuscaloosa, Alabama, Statele Unite ale Americii.
The Dr. John R. Drish House Sursă foto: Wikipedia
Este o casă reprezentativă, frumoasă, care prezintă la exterior un amestec distinctiv al Renașterii grecești și stilului italian din Alabama. A fost construită în 1837 de către doctorul John R. Drish la marginea oraşului. Acesta a fost unul dintre primii colonişti veniţi din Virginia în Tuscaloosa, unde s-a stabilit în 1822.
Văduv, s-a căsătorit în 1835 cu o văduvă bogată, Sarah Owen McKinney. Până în acel moment era considerat un medic de succes, apoi a lucrat ca antreprenor de construcţii, cu mulţi artizani şi sclavi calificaţi. Ei au executat marea parte a tencuielii clădirii începută la Tuscaloosa, The Drish House şi terminată în 1911, încă intactă.
Casa este foarte mare şi impunătoare, prevăzută cu coloane dorice. A fost renovată şi remodelată în stilul italian înainte de Războiul Civil american, când s-a adăugat un turn de cărămidă cu trei etaje. Coloanele au fost şi ele transformate în ionice şi s-au făcut şi alte modificări.
John Drish a murit în 1867 după ce a căzut de pe o scară, iar soţia lui a decedat în 1884.
Conacul a trecut apoi prin mai multe mâini după moartea lui Sarah Drish, fiind în cele din urmă deținut de către Consiliul Educaţiei din Tuscaloosa, care a deschis în casă Școala Jemison în 1906. Imobilul a continuat să fie folosit ca o școală până în 1925, după care a fost achiziționat pentru a fi utilizat ca un depozit de piese al Charles Turner’s Tuscaloosa Wrecking Company.
În 1940, a fost achiziționat de către Biserica Baptistă Southside, care a adăugat un sanctuar. Dar în cele din urmă, clădirea a fost amenințată de demolare propusă în 1994. A fost însă salvată de Heritage Commission of Tuscaloosa County care a închiriat-o.
Casa s-a aflat într-o stare de degradare avansată până în 2006, când a fost adăugată la “Locuri în pericol” şi restaurată.
La începutul secolului 20 se presupune că a început să fie bântuită şi să se manifeste evenimente paranormale. De pildă, s-a spus că au existat trei incendii în turn când de fapt, în mod real, ele nu ar fi avut loc niciodată. În plus, oamenii au văzut lumini fantomatice ieşind din casa misterioasă.
Relaţia pisicii cu omul vine din vremuri preistorice deşi nu ştim data domesticirii sale. De ce, din toate timpurile, pisica neagră a fascinat şi îngrijorat bărbaţii?
Pisica a fost divinizată de egipteni. Ochii lor care reflectă lumina pe timp de noapte simboliza puterea lui Ra, Zeul-Soare.
Deja, la egipteni, deşi pisica era idolatrizată, pisica neagră a fost considerată a fi un etiopian negru reprezentând Diavolul.
Când creştinismul a fost impus ca religie de stat în Imperiul Roman, pisica nu a avut însă un caracter divin, dar fantasmele au rămas în mintea populară şi pisica a devenit o creatură satanică, mai ales dacă era neagră.
În timpul secolelor XII şi XIII, pisica neagră a suportat atacurile unei fobii faţă de demoni şi vrăjitoare. Simplul fapt de a deţine o pisică neagră te putea aduce în situaţia de a fi acuzată de vrăjitorie.
Convingerile malefice s-au axat extrem pe pisicile negre, în mod special!!
Pisica neagră, sluga sau încarnarea Diavolului
În Evul Mediu, o legendă raportată de către Césaire Heisterbach a relatat moartea unui om bogat în palatul său. În public se găsea un preot rău, asistat de un diacon, care, spre deosebire de preot, era un om bun.
Deoarece nu era orbit de înclinaţiile sale rele, diaconul a putut vedea o scenă invizibilă pentru alţii. Într-adevăr, el a văzut că pisicile negre au înconjurat patul muribundului, care a strigat: “Ai milă de un om sărac; alungă aceste pisici! ”
Deodată, un etiopian negru a înfipt un cârlig în gâtul muribundului care şi-a dat apoi sufletul. Aici, Diavolul este încarnat de credinţa străveche etiopiano- egipteană în care pisicile negre sunt acoliţii lui. Astfel a fost reprezentată moartea unui om în Evul Mediu condamnat la iad.
Saint Louis de Anjou, în timpul captivităţii sale în Barcelona, a fost atacat la un moment dat de o pisică neagră mare, reprezentând Diavolul.
În ceremoniile negre din Evul Mediu, Diavolul se întrupează în pisică neagră, care este adorat de o adunare de discipoli care îl înconjoară şi-i sărută organele genitale.
pisica neagra
Diavolul care însoţeşte moartea
În conformitate cu o legendă, Gaufridi, inchizitor de Carcassonne, a fost găsit mort în patul său, înconjurat de două pisici negre.
Césaire Heisterbach povesteşte că într-o mănăstire, un porumbel cocoţat pe umerii unui călugăr pe moarte, este atacat de o pisică neagră. Pisica neagră este aici asimilată cu Diavolul, care ascunde sufletul de moarte. Este opoziţia răului şi a porumbelului nevinovat.
Pisică neagră cauzatoare de moarte
O altă legendă belgiană din secolul al XII-lea, face aluzie la cochetăria unei fete care a acceptat oferirea unui ornament de către Diavol şi care avea aspectul unei pisici negre pentru a merge la o nuntă. Diavolul, care a trecut în jurul gâtului femeii, a strangulat-o.
La înmormântarea fetei, sicriul a fost atât de greu încât chiar şase persoane nu-l puteau ridica. Apoi, oamenii au deschis sicriul cu nelinişte. Acesta conţinea mai mult de o pisică neagră, care imediat au fugit.
Un pescar care a promis să ofere un peşte lui Dumnezeu şi nu a putut, a pescuit în plasele sale un pisoi negru pe care l-a dus acasă pentru a-i vâna şoareci. Dar pisica a strangulat întreaga lui familie!!
Pisica neagră sacrificată
Pisica neagră a fost, de asemenea, o victimă a oferită drept sacrificiu Satanei.
În Scoţia, ritualul de “taghairm” consta din a da Diavolului, pisici negre în exclusivitate, care erau prăjite de vii. Atras de ţipetele felinelor nefericite, Satana apărea sub forma unei pisici şi împlinea dorinţele participanţilor, în special, le dădea puterea de a deveni invizibili …
Din secolul XII şi până în secolul al XVII-lea, au avut loc festivaluri tradiţionale în Metz, Melun sau Paris, unde pisicile negre erau arse de vii în coşuri aruncate în focuri uriaşe. Diavolul trebuie să sufere!
Pisica neagră şi vrăjitoarele
În cazul în care Diavolul ia adesea aspectul unei pisici neagre, vrăjitoarele sunt, de asemenea, asociate cu pisica neagră. Vrăjitoarele-l înconjoară!
O legendă pretindea că ele aveau o a treia mamelă ca să-şi alăpteze pisica de companie. Şi că împărţeau cu pisicile lor puterile pe care le acorda Diavolul. Unele le lăsau pe pisici să le sugă sângele.
Vrăjitoarele se adunau la anumite date care corespundeau cu faze specifice ale Lunii.
Ceremoniile erau conduse de Demon întrupat într-o pisică neagră mare.
În secolul al XII-lea, unele credinţe susţineau că vrăjitoarele se transformau în pisici pe timpul nopţii, că intrau pe ferestre sau coşurile caselor scoţând strigăte înfricoşătoare şi că agresau copiii.
Potrivit unui document din 1584 intitulat “Feriţi-vă de pisică”, o vrăjitoare se putea transforma într-o pisică de nouă ori. Se spune că pisicile au nouă vieţi.
O legendă precizează că la Vernon, vrăjitoarele transformate în pisici negre, se adunau într-un castel vechi. Într-o noapte, patru tineri au intrat în castel, şi la miezul nopţii, au fost atacaţi de o duzină de pisici. S-au luptat cu ele şi au avut multe răni. În ziua următoare, în cartier, mai multe femei purtau pe trupurile lor semne de leziuni de la pisici.
Cu toate acestea, imaginea pisicii neagre nu a fost întotdeauna negativă.
Pisica neagră reabilitată
Deşi a fost temută pe tot parcursul Evului Mediu, pisica a fost considerată, de asemenea, un animal folositor. Nu numai că prinde şoareci, dar i se recunosc şi celelalte virtuţi, uneori supranaturale.
Puterea pisicii negre asupra elementelor
În Evul Mediu, deşi pisica neagră era temută, nu era întotdeauna neapărat dăunătoare. De exemplu, marinarii care au folosit pisici pe bordul navelor lor, pentru a lupta împotriva şobolanilor şi şoarecilor, aveau un mare respect pentru ele. În cazul în care un om furios îşi permitea să arunce peste bord o pisică neagră, credea cu o mare anxietate că acest lucru putea declanşa mânia elementelor negative.
Marinarii credeau de asemenea, că plasate pe punte, în caz de mare calmă, ele puteau contribui la stârnirea vânturilor.
Virtuţi exorciste şi terapeutice ale pisicii negre
În mintea populară din Evul Mediu, pisica avea o imagine destul de nocivă: a purta blana unei pisici te făcea să slăbeşti, a mânca creierul unei pisici intoxica şi te făcea nebun. Pisica era adesea folosită în medicină: conform manuscriselor kiramidilor, în secolul al XII-lea, testiculele pisoiului negru amestecate cu sare speriau demonii şi o inimă de pisică neagră ataşată la braţul stâng amorţea orice durere.
Pisica neagră ca animal de companie
Dacă practicile cu adevărat crude împotriva pisicilor negre s-au perpetuat până la mijlocul secolului al XVIII-lea, s-a văzut o schimbare a mentalităţii generale care a început să arate mai multă sensibilitate faţă de aceste animale drăguţe de companie.
Doamna de La Sabliere, prietenă cu fabulistul francez La Fontaine, s-a hotărât să scape de pasiunea ei pentru câini, înlocuindu-i cu pisici negre şi a fost în cele din urmă cucerită de aceste animale.
Mai mult decât atât, deşi în Occident se credea că Diavolul s-a întrupat în pisică neagră, acest lucru nu s-a întâmplat la musulmani, pentru care pisica a fost un animal respectabil care păzea casa, fie că era neagră sau avea alte culori.
Profetul Mohammed a fost un prieten al pisicii şi avea, se pare, o pisică care dormea pe mantia lui. Prefera mai degrabă să o taie decât să deranjeze pisica.
În Maghreb, câinele negru este cel care poartă ghinion! Câinii rămân în afara casei, în timp ce aceeaşi pisică neagră este un oaspete privilegiat.
Pisica neagră aduce noroc
Pisica poate fi considerată ca purtătoare de noroc: o legendă din Bretania de Jos (Franţa) spune că orice pisică neagră posedă întotdeauna un fir de păr alb, care serveşte drept talisman celui care ajunge să verse o lacrimă.
În munţii Vosgi, se crede că laba stângă a unei pisici neagre, ascunsă în tolba unui vânător, îl împiedică de a vedea vânatul!
Cei mai superstiţioşi cred că dacă o pisică neagră le traversează calea, le-ar putea aduce ghinion!
O mişcare surprinzătoare vine din partea Guvernului Teritoriului de Nord din Australia care a decis să renunțe la o lege veche de secole, care interzicea tarotul și vrăjitoria.
Această lege, care data din 1735 și care era moștenită de la Marea Britanie, rămăsese în vigoare pe teritoriul australian şi crea mari prejudicii de imagine unei ştiinţe milenare.
În temeiul acestei legii, orice vrăjitoare sau clarvăzătoare care practica această meserie risca un an de închisoare. Dar acum, australienii au renunţat la o nedreptate de secole şi practic au legalizat vrăjitoria şi ghicitul în cărţile de tarot.
Homa este un creatură mitologică iraniană celebră și un simbol în arta iraniană. Simbolul are o istorie foarte veche care datează din epoca achaemenidă a primului Imperiu Persan, când acesta ajunsese până la gurile de vărsare ale Dunării în Marea Neagră.
Simboluri care îl reprezintă pe homa și asemănătoare grifonilor au fost utilizate în capodopera achaemenidă Persepolis la partea de sus a coloanelor palatului.
Sursă foto: Wikipedia
Legendele iraniene spun că, în trecut, perşii se foloseau de homa pentru a alege regii, capul persoanei pe care se punea această fiinţă mitologică venerată devenind apoi regele Persiei.
Această pasăre mitică a literaturii persane, rătăcea prin înălțimile celeste şi-i acoperea cu aripile ei pe cei cărora le putea oferi virtuțile sale. Poseda limbajul uman și servea drept mesager și confident eroului pe care îl purta în aer pe distanțe lungi, căruia îi lăsa câteva din penele sale de vindecare.
În cazul în care eroul ardea una dintre penele ei, însemna că astfel chema la el homa, care revenea la acesta, chiar de departe. Ea simboliza, de asemenea, fericirea.
Homa este totodată un cuvânt sanscrit pentru un ritual de purificare interioară care se termină prin sacrificiul mental la divinitatea tuturor cuvintelor, gândurilor și acțiunilor.
În 1974, a avut loc o poveste incredibilă în California, SUA. O tânără ar fi fost violată de o fantomă în casa ei într-o suburbie din Los Angeles. La început, toată lumea a crezut că femeia avea probleme psihologice dar mai mulţi vecini de-ai ei au asistat la eveniment.
Barry Taff Sursă foto: Wikipedia
Pentru a investiga acest lucru, doctorul Barry Taff, un parapsiholog renumit specializat în cazuri cu strigoi, OZN-uri şi conspiraţii, a decis să angajeze o echipă formată din 17 oameni de ştiinţă în scopul de a aduce dovezi pentru a confirma faptele.
Dar în timpul anchetei, nu s-a întâmplat niciun atac fizic. Cu toate acestea, evenimentele fantomatice au avut loc și unele fotografii pot să le ateste. După analize de laborator, nu s-a fost detectat niciun fel de trucaj!
În urma acestei anchete, tânăra nefericită s-a mutat de mai multe ori însă tot nu a scăpat de agresiuni sexuale.
Superstiţiile au jucat şi joacă un rol important în viaţa oamenilor. Unii le ignoră dar alţii le acordă un rol primordial în viaţa lor de zi cu zi.
Ce aduce noroc? Mulţi se întreabă, probabil. Iată câteva supestiţii pe această temă pe care le găsim interesante.
Sursă foto: Wikipedia
Bătutul în lemn şi punerea în gând a unei dorințe
Găsirea unui trifoi cu patru foi
Agăţarea unei potcoave deasupra ușii sau porţii
A sparge geamul alb
A călca cu piciorul stâng pe resturile lăsate de un câine
În mitologia persană, parii au coborât dintre îngerii decăzuți care au negat Paradisul până ce au făcut penitență. În sursele cele mai vechi, sunt descrişi ca agenți ai răului; mai târziu, au devenit inofensivi.
Sursă foto: Wikipedia
Vorbim despre fiinţe deosebite, înaripate, similare cu zânele care sunt clasificate între îngeri și spirite rele. Parii vizitează uneori tărâmul muritorilor. Aceste ființe sunt uneori reprezentate într-un “Paradis”, condus de o regină a “zânelor”.
Parii au fost ținta ființelor malefice de ordinul doi numite divs, care le persecutau băgându-le în cuşti de fier. De fapt, făceau asta deoarece divsele nu aveau nicio încredere că perii s-ar putea alătura rebeliunii împotriva Binelui.
În mitologia indiană, un pari este echivalentul unei zâne.
Pari este un nume comun pentru femei iraniene. Este, de asemenea un nume comun pentru femeile din Turcia sub forma de Perihan, însemnând “regina zânelor” sau Peri, adică “zână”.
Winchester Mystery House este o casă celebră şi impunătoare care se găseşte în California, la San Jose, în apropiere de Santa Clara (Statele Unite ale Americii) şi care are reputația de a fi bântuită de spirite rele.
În 1862, William Wirt Winchester ( trezorierul societăţii Wincheter Repeating Arms), unicul fiual lui Oliver Fisher Winchester (fondator și președinte al Winchester Repeting Arms Company) s-a căsătorit cu Sara Lockwood Pardee, viitoarea proprietară a casei (atunci nu era încă construită).
La 12 iulie 1866, cuplul a avut scurta bucurie de a vedea lumina zilei o fiică pe nume Annie Pardee Winchester, care a murit câteva săptămâni mai târziu, ca urmare a unei boli infantile. După această tragică şi prematură dispariţie, Sarah Winchester a căzut într-o depresie profundă. Cuplul nu va avea alți copii.
William Wirt Winchester a preluat în decembrie 1880 succesiunea tatălui său la conducerea companiei Winchester Repeating Arms, cel mai celebru producător de carabină cu repetiţie pe pârghie, dar a murit martie 1881, din cauza tuberculozei.
Imediat, Sarah Winchester a început să cadă pradă gândurilor negre şi a început să se gândească asupra faptului că peste familia sa a căzut un blestem. A făcut apel la un mediu din Boston care a sfătuit-o să construiască o casă pentru ea și toate spiritele celor uciși de pușca Winchester. Ideea a entuziasmat-o şi în 1884, Sarah Winchester a cumpărat o fermă de 8 camere situată în apropiere de Santa Clara.
Sursă foto: Wikipedia
Ea a alocat ceea ce reprezintă astăzi echivalentul de 70 de milioane de dolari pentru renovarea și extinderea casei. S-a lucrat continuu, non-stop, 7 zile 7, 365 de zile pe an timp de 38 de ani. Planurile erau proiectate de către Sarah care, în fiecare noapte se retrăgea într-o cameră privată (de fapt, era singura cameră goală pe care numai ea o putea frecventa), făcând astfel apel la spirite care îi indicau planurile de lucru care trebuiau să fie făcut în fiecare zi. În dimineața următoare, ea a înmâna planurile maistrului constructor în cauză. Lucrările s-au oprit în ziua morții lui Sarah Winchester, în 1922.
Mulţi atribuie modificările care s-au făcut acestei case bântuite spritelor care o povăţuiau sau dirijau pe Sarah. Imobilul este uriaş, are 160 de încăperi, din care 40 de camere, 10.000 de ferestre, 47 de saloane, 17 şeminee şi câteva curiozităţi cum ar fi uşi care dau în gol, scări care merg spre tavan şi ferestre pe sol. Casa era extrem de modernă pentru epoca sa: avea încălzire centrală, toalete de interior, 3 lifturi, întrerupătoare şi chiar un duş cu apă caldă.
Tiyanak (Tiyanak sau Tiyanak ) este o creatură vampirică în mitologia filipineză care imită forma unui copil. De obicei ia forma unui copil nou-născut și plânge ca cineva pierdut în junglă pentru a atrage turiștii imprudenţi. Odată ce este luat de către nefericit, acesta revine la forma sa adevărată și-şi atacă victima.
Aproape toate legendele sunt de acord asupra capacităților sale de a imita un copil şi plânsul bebelușului pentru a-şi atrage victimele. În unele legende, Tiyanak poate lua forma unui copil specific, de pildă cu gheare ascuțite și colți pentru a-şi ataca victima.
Sau capătă anumite asemănări cu piticii. În această versiune, forma “adevărată” a unui tiyanak este cea a unui om bătrân scund cu pielea ridată, cu o barbă lungă și mustață, cu un nas turtit și cu ochii de mărimea unei monede.
Aceeași poveste ne spune că tiyanak este relativ imobil, deoarece piciorul lui drept este mult mai scurt decât celălalt. Această deformare îl forțează să se miște prin sărituri, mai degrabă decât mersul pe jos, ceea ce-l face extrem de dificil de interceptat de către victime, dar capacitatea sa de a imita strigătul unui copil compensează acest dezavantaj.
Într-o altă poveste, se vede asemeni unei fiinţe supranaturale care zboară prin pădure (însă având totuşi formă de copil). Iar într-o legendă din insula Mindoro, tiyanak se transformă într-o pasăre neagră înainte de a-şi lua zborul.
Într-o altă versiune din Pampanga, tiyanak-ii sunt descrişi ca nişte omuleţi maro care nu merg pe pământ, ci mai degrabă plutesc în aer, care au nasul mare, gura largă, ochi mari feroce și voci ascuțite.
Există diverse povești despre cum s-a născut tiyanak. Oamenii Mandaya din Mindanao susțin că tiyanak este spiritul unui copil a cărui mamă a murit înainte de naştere. Acest lucru a determinat-o să fi fost “născut în pământ”, ceea ce a dus la starea lui actuală. O creatură supranaturală similară care există în folclorul malaiez este Pontianak, o femeie care a murit înainte de naştere.
După colonizarea spaniolă a insulei Filipine în secolul al 16-lea, mitul tiyanak a fost integrat în creștinism.Tiyanak, în versiunea creștină, reprezintă sufletul copiilor care au murit înainte de a fi botezaţi.
În credința locală, se cunosc diverse măsuri eficiente pentru a anihila atacurile unui tiyanak. Cei care s-au rătăcit datorită strigătelor creaturii pot să rupă vraja prin întoarcerea hainelor pe dos.Tiyanak găsește metoda destul de plină de umor pentru a-i da drumul călătorului și a dispărea apoi în junglă. Zgomotele puternice, cum ar fi sărbătoarea de Anul Nou sunt de asemenea considerate a fi suficiente pentru a alunga vampirul tiyanak.
Obiectele considerate eficiente pentru a-l respinge sunt usturoiul și rozariul.
Un div sau farsi ori daeva (daēuua, daāua, daeva) în limba avestică este un duh al răului în mitologia iraniană căruia îi place să cauzeze durere și distrugere.
Ahura Mazda
Etimologia numelui vine de la cuvântul indo-european deiva însemnând “ceresc, strălucitor.” Şeful lor este Ahriman (Angra Mainyu). Adversarii lor sunt izedii sau genii binevoitoare care se supun lui Ormuzd ( Ahura Mazda, divinitatea centrală în vechea religie mazdeenă).
Un div celebru este Div-e sefid, însemnând “Divul alb”, care intervine în povestea lui Rostam și a demonului alb. Există de asemenea în poveștile din Mazandaran (Tabaristan), o provincie din nordul Iranului, delimitată de Marea Caspică la nord.
Zoroastrienii pre-iranieni considerau că divii erau fiinţe sfinte și sacre; dar Zoroastru a respins-o pe Daeva și a numit-o răul. În ciuda acestui fapt, perșii care trăiesc la sud de Marea Caspică continuă să se închine divilor și au rezistat presiunii de a accepta zoroastrismul.
Alkonost este o fiinţă mitologică care se regăsește mai ales în legendele rusești. Are capul și bustul unei femei foarte frumoase și corpul unei păsări.
Sursă foto: Wikipedia
Este una din pasările profetice din folclorul rusesc ca Sirin și Gamayun (pasăre profetică nemuritoare care are un cap de femeie). Numele de Alkonost vine de la semizeul grec Alcyone (sau Ceyx) transformat de zei în pescăruș.
De asemenea, este asociat cu zeul soare Khors. Alkonost este magică. De exemplu, timp de 6 zile din 7 zile ea îşi incubează ouăle pe coastă, pe când marea și vremea rămân calme iar vântul scăzut înlocuiește furtuna. Cântecul trist și magic al vocii sale este atât de frumos și dulce încât îi face pe toţi cei care o ascultă să uite de toate.
Pentru Biserica Ortodoxă Rusă, Alkonost personifică voinţa lui Dumnezeu. Ea locuiește în paradis, dar vine în lumea noastră pentru a aduce un mesaj divin. Spre deosebire de Sirin, Alkonost nu este considerată o creatură a Răului!
Ailuromancia sau aeluromancy, cunoscută şi sub numele felidomancia, este o formă de teriomancie. Specialiştii în această tehnică divinatorie se folosesc de mișcările sau salturi unei pisici pentru a putea prezice evenimente viitoare, inclusiv vremea.
Una dintre cele mai comune metode folosite de ailuromancie foloseşte mișcările și comportamentul unei pisici ca să se prevadă condițiile meteorologice viitoare.
De exemplu, în cazul în care pisica îşi mişcă coada lângă o sursă de căldură, ea prezice de fapt o posibilă schimbare a vremii, mai ales sosirea de ploaie sau îngheț.
În cazul în care o pisică îşi atinge cu fruntea solul, aceasta indică faptul că vor veni furtuni într-un viitor apropiat, fie că este vorba ploaie sau de zăpadă.
Pisica şi omul se apreciază de circa 12.000 de ani. La mijlocul secolului XVIII î.e.n., în Egipt, pisica a fost aleasă să o reprezinte pe zeiţa veselă, bună, frumoasă, fecundă şi muziciană Bastet, divinitate lunară care era prezentă la naşteri şi care, până atunci era simbolizată de către o leoaică. Ea avea şi o divinitate rivală, pe nume Sekhmet.
În Europa, pisica a apărut relativ târziu, în timpul Evului Mediu, importată din Africa de Nord. Dar imediat a fost percepută de către oameni fie drept un animal benefic şi protector, fie ca o încarnare a umbrei, un animal diabolic şi malefic.
Oamenii iubesc şi adulează pisica, îi acordă o mare atenţie şi a devenit pentru mulţi un animal de companie extrem de iubit.
Previziunea prin ailuromancie se bazează pe observarea pisicii despre care se crede că ar fi un medium excelent.
Orăşelul liniştit Stull este situat în Kansas, Statele Unite ale Americii. A fost fondat în secolul al XIX-lea de coloniştii germani şi olandezi. Acest oraş izolat a fost numit iniţial Deer Creek.
În 1857, şase familii, urmaşii fondatorilor, locuiau în apropiere de oraş. Zece ani mai târziu, au adunat suficiente fonduri pentru a construi o biserică din piatră pe un teren donat de Jacob Hildenbrand în acest scop și un cimitir. Până 1908, predicile au fost făcute în limba germană.
Oraşul s-a dezvoltat puțin și încet. Un oficiu poștal a fost deschisă în 1899, dar va fi eliminat patru ani mai târziu. Şeful acestuia, Sylvester Stull, va da numele său noului oraș. Biserica The Stull Church of Christ a fost începută în 1907.
În secolul 20, în oraşul Stull au avut loc două tragedii. Un băiat a fost găsit carbonizat dupa ce tatăl lui a dat foc la unul din terenurile sale arabile, fără să ştie că fiul său se găsea acolo. La câteva luni după această primă tragedie, un om din sat a dispărut în mod misterios. A fost găsit apoi spânzurat de un copac în cimitir.
Zvonurile din jurul cimitirului din Stull sunt numeroase. Acest loc ar fi, de fapt una dintre cele șapte porțile ale iadului. Diavolul apare aici de două ori pe an. Unii susțin că vine în vizită la mormântul unei vrăjitoare îngropată în cimitir, și care a fost marea lui dragoste.
Vizitatorii au declarat în reepetate rânduri că au fost prinşi cu violenţă sau împinşi în timp ce mergeau pe jos în cimitir. S-au auzit două voci şi au apărut frecvent fantomele unor copii mici jucându-se printre morminte.
Cimitirul din Stull generează totodată fenomene neurologice neliniştitoare vizitatorilor: aceştia se plâng des de pierderi de memorie şi de dezorientare.
Este dificil să se cunoască originea exactă a acestor zvonuri, dar se pare că au fost amplificate și răspândite pe scară largă în anii ‘70.
În 2002, biserica evanghelică a fost demolată, spre marea disperare a localnicilor, care sperau să păstreze această clădire istorică.
Dar cea mai mare problemă cu care se confruntă locuitorii din Stull nu este, probabil, prezența fantomelor sau demonilor, ci luminatul efectiv al cimitirului. Atraşi de reputația sa, sataniști, vânători de fantome sau simpli curioşi vin cu duiumul spre a cerceta locul bântuit şi a sesiza orice mișcă în cimitirul din Stull.
Astfel, într-un singur an, autoritățile au trebuit să alunge 500 de adoratori ai lui Satana care așteptau, în picioare pe morminte, pentru a vedea sosirea diavolului.
Momentul cel mai neplăcut are însă loc cu ocazia Halloween-ului, deoarece aici există un mare aflux de vizitatori fără scrupule, care profanează uneori mormintele.
În inima Rusiei există o zonă misterioasă. O locuitoare povesteşte că într-o zi, pe când se plimba printr-o pădurice, a început brusc să fie înspăimântată de o entitate invizibilă. În acea zonă există multe radiaţii energice căci este geopatogenică.
Acest website foloseste cookie-uri proprii si ale tertilor pentru a furniza vizitatorilor o experienta mult mai buna de navigare si servicii adaptate nevoilor si interesului fiecaruia. AcceptăRespingeCitește mai mult
Politică de cookie-uri
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these cookies, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may have an effect on your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
