Nerthus este zeița fertilității evocată de istoricul și senatorul roman Publius Cornelius Tacitus (a trăit în timpul împăratului Nero și era originar din Galia belgiană, una dintre cele trei provincii create de împăratul August după cucerirea țării de către Iulius Cezar în anul 50 î.e.n.) în tratatul său de istorie romană Germania (De Origine et Situ Germanorum), consacrat populațiilor germanice păgâne care trăiau peste Rin, dincolo de frontierele naturale ale Imperiului Roman.
Este, de asemenea, cunoscută sub numele de Herta, deși Nerthus este un nume specific nordic, folosit doar în cadrul mitologiei nordice, cultul zeiței existând însă într-un mod minor în Galia sub numele de Herta. Omologul său nordic este Njörd, zeul mării și vânturilor.
Nerthus a fost de asemenea venerată de popoarele care trăiau în Peninsula Iutlanda (care formează partea continentală a Danemarcei) din Marea Nordului:
„Apoi vin reudignii, avionii, anglii, vrinii, eudoseii, suardonii și alți nuithoni, care sunt protejați de râuri și păduri. Nu este nimic deosebit de bun de semnalat pentru fiecare dintre ele, cu excepția cazului în care se închină în comun la Nerthus, adică la Mama Pământ. Ei cred că intervine în problemele oamenilor și că se conduce după ei.
Într-o insulă a Oceanului se întinde o pădure sfântă. Adăpostește un car consacrat, care ascunde un văl. Doar un preot este lăsat să-l atingă. El devine conștient de prezența zeiței în sanctuar, pune hamul la juninci și-l urmează-l cu mare respect. Apoi vin zile de sărbătoare. E timpul petrecerii în locuri pe care zeița le consideră demne de a-i primi și de a-i găzdui. Nu se încep războaie, nu se iau arme. Tot fierul este închis. Numai atunci când se cunoaște calmul păcii, numai atunci este apreciat. “