Brazilia, a patra cea mai mare țară din lume, ocupă aproape jumătate din suprafața totală a Americii de Sud. Ea deţine jungle impenetrabile, cuprinse în ceea ce se numeşte Amazonia, probabil zona cea mai misterioasă din lume, care așteaptă încă explorarea amănunțită de către oamenii de ştiinţă.
Brazilia adăposteşte legende dintre cele mai uimitoare și controversate. Ceea ce este deja evident este faptul că există semne clare că aici a existat o civilizaţie străveche incredibilă, foarte avansată, veche de peste 30.000 și că oameni albi dintr-o rasă necunoscută trăiau odinioară pe aceste meleaguri alături de frații lor negri.
Dar imensa ţară a fost cunoscută de restul lumii când primul european, portughezul Pedro Cabral, a pus piciorul pe solul ei în 1500. Printre multele mistere care se găsesc în Brazilia există și rețeaua de tuneluri subterane.
Jurnalistul şi scriitorul englez Harold Tom Wilkins, remarca în una dintre cărţile sale, Mysteries of Ancient South America: „Sunt multe povești despre existența unui popor de oameni albi ciudaţi azi – bărbați bărboși și frumoşi, femei albe nud cu caracteristici grecești simetrice – într-o zonă necunoscută din Centrul Mato Grosso și în zonele muntoase din Brazilia, și spre nord și nord-vest în munții de dincolo de izvoarele Amazonului și afluenții săi. ”
În egală măsură, în cartea sa, The Hollow Earth, doctorul Raymond Bernard, pe adevăratul lui nume Walter Siegmeister, scriitor american care s-a născut într-o familie de evrei ruşi, rezident în Brazilia din 1956, hătărât să cumpere terenuri şi să creeze o super-rasă, credea că în această ţară există tuneluri care ne pot duce spre Pământul găunos, regatul din adâncuri, Agarta.
El ne asigură că „tuneluri misterioase, o enigmă pentru arheologi, există în număr mare sub Brazilia, care se deschid la suprafață, în diferite locuri. Cel mai renumit este în munții Roncandor din nord-vestul Mato Grosso, unde colonelul Fawcett se îndrepta atunci când a fost văzut ultima dată. ”
Legendele despre orașe antice fabuloase acum în ruine, probabil fondate de acei albi misterioşi, toate ascunse în imensitatea verde, au atras de la bun început pe exploratorii sosiţi în Lumea Nouă pentru cuceriri şi aventură. Poveștile băștinașilor spuneau despre orașele pierdute pline de aur și argint care îşi așteptau descoperitorii.
Dar clima teribilă, indienii ostili din junglă și misterul care plana asupra locaţiei lor exacte au făcut ca sorţii multor expediții, fie ele portugheze sau germane (finanţate de Krupp) să ducă în cele din urmă la eșecuri. Ca şi cum oamenii alergaseră după nişte himere…
De pildă, expediția Krupp din 1900 a mers în căutarea unui oraș antic considerat a fi localizat undeva în provincia vestică a platoului Mato Grosso. Finanțarea ei se ridica la valoarea de 100.000 de dolari şi conţinea echipamente moderne, bărbați înarmați, ghizi indieni și animalele de povară robuste. A fost, probabil, cea mai bună expediție care s-a aventurat vreodată în jungla necunoscută a Braziliei. Cu toate acestea, ghizii i-au părăsit curând pe europenii aventurieri, indienii sălbatici au început să-i atace la fiecare pas, iar exploratorii și animalele lor au căzut pradă căldurii tiranice din junglă și condițiilor îngrozitoare din sălbăticie. Expediţia s-a soldat cu un adevărat eşec.
Pe baza dovezilor geologice pe care le avem, America de Sud include unele dintre cele mai vechi terenuri de pe suprafața Pământului, care nu a fost scufundate de ocean şi nu au stat sub ghețarii enormi din timpul erei glaciare.
Acest lucru i-a determinat pe arheologi să lanseze teoria potrivit căreia acest pământ misterios ar putea să fi fost fost leagănul civilizației noastre de unde, mai târziu, oamenii s-au răspândit spre exterior în Europa și Africa, pe de o parte, și Asia pe de altă parte. (Prin comparație, în această perioadă, în urmă cu aproximativ 60.000 de ani, strămoșii noștri europeni trăiau în peșteri, în regiunile Pirineilor din Franța, în zona cantabrică din Spania și în habitauri lacustre în Elveția.) Evident, s-a făcut legătura inevitabil şi cu celebra Atlantida, continentul dispărut dramatic în apele oceanului, după spusele lui Platon.
O astfel de credință a savanţilor explică asemănări în cultura și relicvele găsite pe fiecare parte a ceea ce este acum oceanul Atlantic. Oare reţeaua de tuneluri care împânzeşte subsolul Americii de Sud este direct corelată cu pasajele subterane din Europa și Asia, toate în cele din urmă convergând spre Agarta?
În Popol Vuh, un manuscris guatemalez antic al cărui titlu înseamnă “Colecția de frunze scrise”, se vorbește mult de “un teren în est pe malul mării “. O astfel de locație se potrivește perfect cunoștințelor noastre despre poziția Atlantidei. Aceeași lucrare ne spune că din țara aceasta ” părinții poporului au venit” și că au suferit, de asemenea, o “mare catastrofă”, după care terenul aflat la est a dispărut. De fapt, în Popol Vuh ni se spune despre distrugerea faimoasei Atlantida? Supravieţuitorii atlanţi au populat apoi Brazilia şi au adus cu ei cunoştinţe uimitoare cu care i-au ajutat pe băştinaşi la progresul civilizaţiei?