Shizuka a trăit la sfârşitul sec. XII în Japonia. În acea perioadă, clanurile proviniciale se înfruntau în lupte fără încetare, pentru a pune mâna pe puterea pe care împăratul şi anturajul său nu era în măsură să o păstreze.
Această curtezană era îndrăgostită de un luptător faimos, pe nume Yoshitsune, din clanul Minamoto, care a străbătut întreaga insulă, având victorie după victorie, cu un geniu şi o strategie demne de un mare cuceritor. Dar a murit în floarea vârstei, la 30 de ani, fără onoruri, în anul 1185, asigurând supremaţia clanului său.
sursa Wikipedia
Yorimoto, fratele său mai mic, a devenit shogun. Era gelos pe succesele lui Yoshitsune, care îl eclipsa şi a încercat să-l asasineze, pentru că fratele lui reprezenta o adevărată ameninţare pentru el.
Această tentativă a eşuat dar Yoshitsune, declarat inamic public, a fost obligat de a fugi. După trei ani de hăituri şi de viaţă clandestină, a fost încolţit şi s-a sinucis. Acest sfârşit neaşteptat a dus la crearea legendei lui.
El a fost un seducător renumit, iar Shizuka a fost numai una dintre iubitele lui. Curtezana apare în mai multe documente istorice, cum ar fi Azuma Kaganu (Oglinda din Est). Este vorba de un text scris în chineză (Kanbun), un fel de cronică unde se povesteşte, retrospectiv, zi după zi, evenimentele care au avut loc între 1180 şi 1226.
Din acest document aflăm că Shizuka era o shirabyoshi, adică o curtezană care practica cântul şi dansul, în stilul precis numit shirabyoshi. Atunci când Yoshitsune a scăpat de tentativa de asasinat întreprinsă de fratele său mai mic, a fugit în munţii înzăpeziţi Yoshino, însoţit de patru fideli: trei luptători şi o concubină pe nume Shizuka, precizează cronicarul. Zece zile mai târziu, s-a oprit la un templu din acest munte, Kinpusen – ji, unde s-a refugiat.
Din alte texte aflăm că luptătorii care îl însoţeau pe Yoshitsune au vrut să-l predea. Shizuka a fost interogată de intendentul templului, apoi trimisă în capitală, Kyoto, unde a avut parte de un alt interogatoriu. În fine, la Kamakura, unde şeful clanului şi-a instalat cartierul general, Yorimoto a interogat-o la rândul său. Aici se situează cele două evenimente care vor juca un rol capital în legendă.
Ştiind că Shizuka este una dintre cele mai talentate shirabyoshi din Japonia, Yorimoto şi soţia lui Masako i-au cerut de a cânta şi dansa în faţa lor. Concubina se afla în mare dilemă, pentru că nu-i convenea să distreze pe cel pe care căuta să-i asasineze iubitul, însă nici să i se opună.
În fine, Shizuka a cântat două cântece minunate iar alegerea lor arată curajul său. Unul spunea: „Ah! Dacă trecutul ar putea redeveni prezent!” În celălalt, ea declara că se „consuma departe de cel care era pe pantele înzăpezite ale munţilor Yoshino”.
Textele spun că Yoritono a fost cuprins de furie. Această femeie, în loc să sărbătorească gloria noului stăpân al ţării, nu făcuse decât să-şi exprime dragostea pentru fratele lui trădător! Dar soţia lui l-a calmat, spunându-i că aşa trebuia să se comporte o iubită fidelă.
Celălalt episod a avut loc câteva luni mai târziu, când Shizuka, care purta în pântece rodul iubirii dintre ea şi Yorimoto, a născut un băiat, adică moştenitorul inamicului public. Trebuia deci omorât…
Din ordinele lui Yorimoto, unul dintre supuşii acestuia a luat din braţele mamei sale pe noul – născut şi l-a abandonat pe un prundiş, în afara oraşului. Shizuka s-a reîntors în capitală.
Clanul puternic Heike l-a învins pe cel condus de Yoshitsune, după cum ne spune un poem epic intitulat Heike mougatari (Povestea clanului Heike), difuzat oral. Există multe versiuni ale acestei poveşti. În toate însă, Shizuka apare într-un moment precis: prima tentativă de asasinat împotriva lui Yoshitsune ordonată de fratele său mai mic Yoritomo.
Graţie documentelor istorice ştim că o bandă de 60 de oameni a fost trimisă pentru a-l ataca noaptea pe Yoshitsune în rezidenţa lui de la Kyoto, dar acesta, cu un grup de fideli, a reuşit să-i pună în derută pe adversari.
Conform unor versiuni, Shizuka l-a sfătuit pe iubitul său de a trimite un spion la locuinţa şefului bandei care l-a atacat, sau să-l trimită pe propriul său şef. Ea l-a incitat de a-şi pune armura. În altă versiune, luptătorii lui Yoshitsune l-au lăsat baltă şi ea a rămas alături de el pentru a-i înfrunta pe duşmani, cu sabia în mână, energică şi eficace, ca demnă companie a acestui brav luptător. Ea dă dovadă de sânge rece, vigilenţă şi curaj. De pildă, naratorul anonim scria: „Când el lovea la stânga, ea lovea la dreapta.”
Cea mai celebră dintre aceste cronici este Gikei – Ki (Cronica lui Yoshitsune). În chineză, Gikei înseamnă Yoshitsune. În ea se vorbeşte despre copilăria şi sfârşitul lui tragic. În ea, stă scris: „Ah, nimic nu este mai admirabil decât un suflet de femeie!”